Străjerule, mai este mult din noapte?
Cu lacrimi strigă astăzi vegheatorii
Au obosit în lan secerătorii,
Credinţa nu se mai arată-n fapte.

S-a împrăştiat neghina si răsare,
Cresc spinii care-neacă roada bună
Iar râvna pentru-a cerului cunună
Şi dragostea dintâi încet dispare.

Străjerule, mai este mult din noapte?
Cad inimi obosite în furtună
Şi lacrimi de durere se adună
Pe ziduri se aud acum doar şoapte..

Au aţipit pe turnuri vegheatorii
Nu strigă deşteptarea-n gura mare
Să nu trezească-acele cinci fecioare
Ce-au adormit pe când coborau zorii.

Străjerule mai este mult din noapte?
Cei mulţi zidesc castele pieritoare
Dar cine-o să le locuiasca, oare
În bucuria ce-au clădit cu brațele lor apte.

Cum trece roua la răsărit de soare
Aşa vor trece: comori , averi şi nume
Şi nici cel mai puternic om din lume
Fără Isus, nu sta-va în picioare.

Străjerule, mai este mult din noapte?
Puţini sunt înţelepţii ce veghează
Ce neîntinată calea şi-o păstrează
Care-au băut duhovnicescul lapte.

Şi au crescut dorind desăvârşirea
În dragoste şi in credinţa vie
Ei cântă, chiar de trec prin grea pustie
În zori de zi primiv-or răsplătirea.

Străjerule, mai este mult din noapte?
Mireasa s-a gătit pentru-al ei Mire
Luceafăr sfânt,cobori din nemurire!
A înfrunzit smochinul şi roadele sunt coapte.

Un stol de porumbei, pe bolta cea senină
Voios se-nalţă-n zare , în cânt, spre veşnicie
"E dimineaţă", şi-acum ,declar cu bucurie
Nu va mai fi-ntuneric , în veci va fi lumina!