Strainatate
Autor: Bocicu Mirela
Album: Ma-ntorc la Tine, Tata
Categorie: Zidire spirituala
Sunt departe pe meleaguri noi
Strain, cu dor de Soare si de ploi
In piept un cantec mai rasuna-n zori
Si-n noptile trecute fara somn.

Vocea ce-mi vorbea adeseori
Se 'nalta tot mai sus, ecou...
Cred c-o aud, dar mi se pare
Eram doar eu si-un semn de intrebare:

De ce-am plecat? Unde-s acum?
Unde-i Felinarul meu din drum?
Unde e sarea din izvoare?
Ce caut intr-o lume atat de mare?

Ma simt gol si strig dintre unghere...
Doamne, Te-ai ascuns in stele? ? !
E timpul nostru de-nchinare
Ai uitat? E sarbatoare! !

Hai vino ca sa stam de vorba.
Uite, cred ca sta sa ploua. .
Ba nu - mi s-a parut,
Si totusi norul l-am vazut...

M-auzi? Asculta-ma Isus!
Vreau sa-Ti spun ce-am mai facut.
Si astept, astept - fara raspuns
Caci glasu-I bland nu-l mai aud.

Si-am renuntat sa-L mai astept.
Ziceam: Nu-s eu de vina, ci e El!
Eu sunt corect, sunt linistit,
Merg la biserica, sunt pocait!

Si da, mergeam, dar nu simteam
Nici macar cand ma rugam.
Isus? nu-L mai vedeam in pocainta.
Il parasisem din obisnuinta.

L-am lasat intr-o cantare
Cand ma rugam la adunare.
Si traiam, dar n-aveam viata
Eram crestin in aparenta.

Si-L rastingeneam din nou, mereu
Caci vina-n toate o avea El
Si ma certam cu Dumnezeu
Caci nu venea cand ceream eu.

Astfel timpul tot trecea
Iar starea mea nu se schimba.
Flamand, nervos si chinuit
Pacatul m-a invaluit cumplit.

Pustiu, luptand cu mii de stari,
Singur, ratacind pe strazi. .
M-am pornit inspre apus
In gand, sa-L caut pe Isus.

Era noapte, rece, mi-era teama.
Daca nu vrea sa ma vada?
Ma gandeam la ce-i mai rau
Cand... am zarit altarul Sau.

Si pe Isus, era acolo! !
In juru-I florile-s cu roua,
Altarul parca-i de cristal
In spate ingeri straluceau,

Dar cand ma uit la fata Lui,
La ochii tristi ai Domnului...
Observ ca roua de pe flori
E lacrima din ochii Sai.

Ca un fulger am pornit
Fara sa ma uit in spate
Si-n fuga m-am lovit de zid...
De zidul meu plin de pacate.

Nu se vedea in noaptea grea
Dar m-a lovit si am cazut
Era mare, gros si sta
Chiar intre mine si Isus.

Piatra cu piatra am zidit
Fara sa stiu unde-oi ajunge.
Il vad acum in spate pe Isus
Ma cheama, intinde mainile si plange.

Vai, ce-am facut? cum s-a-ntamplat?
Cu fata-n maini am inceput sa plang
Si de jos, de-acolo m-am rugat...
Iar zidul greu tot a cazut! !

Isus din nou, dulce-mi vorbea
Iar vocea Lui parea mai blanda
Zambind, in brate m-a luat
Si mi-a spus doar... acum canta!

De-atunci cantarea mi-a fost lina,
Iar zambetul curat si nou.
Iata! e din nou lumina!
Prin duhul Sfant e totul nou!

Mai am putin si-ajung acasa
Locul? Timpul? Nu conteaza
El mi-a promis ca nu ma lasa
Si mi-e de-ajuns sa-L am ca Tata.

Ca sunt strain... nu ma mai doare
Am un Pastor si Un Duh Preasfant
Vorbim la orice inchinare
Iar in curand ne veti vedea zburand!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/60242/strainatate