Eu dupa Metanoia adica innoirea mintii
Autor: Ioan Popa Baciu
Album: Diverse
Categorie: Mărturii

Sunt obosit de atâta muncă, de văzut mereu şi mereu aceeaşi oameni, în drum spre serviciu, la serviciu, în cartier, în Biserică.

Ajung acasă şi soţia îmi serveşte la cină  cam aceleaşi feluri de mâncare şi replici legate de timpul care nu-l mai am deloc pentru familie.

Vreau să intru la duş, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat şi să stau liniştit la televizor.

Privesc linistit sow-ul favorit de pe Antena3, nu e chip de prea multa linişte în casa asta, una din fiicele mele nu mă lasă, mereu una din ele ar vrea să se joace cu mine; nu vor să inţeleagă că SUNT OBOSIT????
Şi tata mă deranjează! Devine pisălog uneori, mă sună, seara, când vin obosit de la muncă să mă intrebe:

- Esti bine ?

- Da….sunt bine !

- Cu Domnul  cum stai, te-ai decis să te implici cu adevărat în via Lui?

Explica-i unui om ieşit din campul muncii acum 20 de ani că intre timp lucrurile s-au cam schimbat şi ca un servici azi înseamnă job care te solicita nu gluma, vorbim jumate română jumate engleză, unde mai e loc si de Dumnezeu, printre ded-lainuri, promoosan, pablic-releashan, printre rapoarte şi grafice de vanzari_! noaptea visez color Acrobat Reader, Outlook si Power Point.

Oricum, el alte subiecte nu are, nu doar cu mine, cu oricine apucă o frază, Dumnezeu, Dumnezeu şi iar Dumnezeu?!

Soţia mea la fel, taman seara, când mă simt mai sfârşit de toate cele de peste zi, mă invită, ba să stăm de vorbă, ba la părtăşie , sporovăială curată… şi între nevastă, fiice şi tată, încep să înebunesc.
“VREAU LINIŞTE!”

Unicul lucru bun pe care pot să-l fac este să mă întind niţel, când închid ochii mă liniştesc şi parcă uit de toţi şi toate.

……………………………………………………………………………………………………………….

- Salut, vin pentru tine !

- Pentru mine? Dar cine eşti? Cum ai intrat?

- Am fost  trimisă după tine. Dumnezeu mi-a spus să-ţi ascult plângerile şi…  ai dreptate, a venit timpul să te odihneşti!

- Asta nu este posibil, dupa cum mă priveşti parcă ai fi MOARTEA, se pare că ar trebui să MOR!

- Asa este, vei muri! N-ai să mai întâlneşti aceeaşi oameni, nici nu mai trebuie să-ţi suporţi nevasta veşnic nemulţumită, nici pe micuţa ta fiică, nici pe cea mai mare cu nimicurile ei de adolescent, oricum nu ţi-ai dat seama cum s-au făcut mari. Nici să asculţi sfaturile şi trancănelile tatălui tău, cu atât mai puţin să te străduieşti să participi plictisit la serviciile Bisericii, să suporţi sâcâielile pastorului, care parcă te priveşte doar pe tine când vorbeşte de puctualitate la ora de rugaciune chiar dacă tu ajungi dupa 10, Duminica dimineaţa, ori implicare în slujire cum ar face un om născut din nou cu adevărat.

- Dar ce se va intampla cu totul,  cu serviciul meu….?

- O, nu-ţi fă probleme, la firma unde ai lucrat tu,  au găsit pe altcineva; e atât de  fericit  acel om,  atât de mulţumitor lui Dumnezeu, pentru că de o vreme îndelungată era fără serviciu şi chiar avea nevoie de un loc de muncă.

- Şi soţia mea, copii mei?

- Dupa ce ai murit tu, o vreme îndelungată soţia ta te-a plâns, dar după aia, a întâlnit un bărbat bun, care o respectă, o admiră pentru calităţile sale, şi are răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproşeze niciodată nimic, citesc Biblia,  se roagă toţi împreună. Şi-n plus, are aşa mare grijă de fiicele tale, le iubeşte atât de mult, ca şi cum ar fi fost ale lui, mai  ales că el este steril, nu poate avea copii; şi oricât de obosit ar veni de la serviciu, are răbdare să se joace cu ele şi sunt foarte fericiţi.

- Şi locul meu din biserică ?

- În Biserică, oricum prezenţa ta era  formală, un mădular bolnav în Trupul lui Isus, care nu vroia să-şi vadă rana adâncindu-se mereu, care nu căuta vindecare, erai „un picior” amputat de jumatate, erai târâit, nici viu nici mort. Mereu aveai nevoie să fii purtat pe braţe de rugăciune, o povară pentru restul Trupului, erai mereu năpădit de aceleaşi gânduri şi probleme de la serviciu, de acasă, de bani, de maşină. Nu ţi-ai dat seama că tu erai trunchiul căzut de-a curmezişul propriului tău drum, apatia ta faţă de Dumnezeu, a fost sursa propriilor nelinişti, oboselii şi neâmpliniri în toate planurile,atât profesionale cât şi în familie, ……….acum e prea târziu! Uite, chiar acum sunt bărbaţi, oameni care-L iubesc pe fratele lor Isus, adunaţi în casa unuia dintre ei,  care vor evangheliza, care î-L vor propovădui pe Dumnezeu cu bucurie, fără formalism, fără nici o ezitare. Nu fac asta în locul tău, dar puţini câti sunt, ei duc sămânţa Adevarului şi învăţăturile lui Cristos mai departe cu dedicare, pentru ca acei oameni ca tine, fără pasiune, cu dragostea pierdută printre rafturile pline cu probleme, să nu aibă la trecerea lor în veşnicie, nici o scuză că nu au ştiut cum să-şi descopere şi să investească talantul, că nu au ştiut unde le e locul în Trupul lui Cristos. Aceşti bărbaţi se ridică în fiecare zi în Numele lui Dumnezeu şi adaugă suflete la împaraţia Lui, le pasă de semeni, de durerile lor, de veşnicia lor, prioritatea lor este lucrarea Lui Dumnezeu, tu ai avut timp să faci la fel, dar n-ai făcut, acum vei merge la judecată.

- Nu,………….. nu pot să mor…

- Îmi pare rău dar decizia a fost luată, zise moartea.

- Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiicele niciodată, că nu-i mai pot spune “TE IUBESC” soţiei mele şi nici nu îmi mai pot îmbrăţisa tatăl, mama, fratii surorile. Şi cum aş putea să mă înfăţişez în faţa lui Dumnezeu cu mâinile goale?! Nu voi putea să mai fac nimic pentru a avea siguranţa mântuirii mele, n-am să mai pot niciodată să-mi vizitez prietenii, să mă folosesc de astfel de ocazii amânate mereu, pentru a  le spune despre minunea naşterii şi invierii lui Isus, despre jerfta care dă eliberarea şi pacea, nu voi avea şansa să adun măcar o petala la cununa veşniciei mele. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă…

- Dar, nu asta doreai?………ODIHNĂ. Acum te poţi odihni etern; dormi pentru veşnicie, nu ştiu dacă odihna ta va fi osândă sau somnul, chin veşnic, dar acum te vei înfăţişa la JUDECATĂ!

- Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule…ascultă-măăă!

- Ce ai iubitule? îmi şopti soţia mea, trezindu-mă. Ai avut un coşmar?

- Nu . . . nu a fost un coşmar, am primt o nouă şansă.

…………………………………………………………………………………………………………..

Şi tu s-ar putea să ai acest coşmar intr-o zi, dar nu fi sigur că ve-i avea şi şansa, refuzi din nou chemarea de a te alătura celor ce seamănă cu lacrimi, dar care vor secera cu bucurie? Eu m-am alaturat.

Ve-i privi nepăsător în jurul tău cum oamenii mor şi se duc rând pe rând în iadul veşnic????

Poate sunt părintii tăi, sunt prietenii tăi, sunt alte rudenii şi vecinii de-ai tăi, nu trece nepăsător pe lângă ei, va sosi clipa când ve-i plânge la căpătâiul lor şi vei regreta amar că nu ai fost o mărturie eficenta pentru ei.

Mi-am pus în faţa Domnului o dorinţă, să nu treacă nici o zi din viaţa mea fără să vorbesc măcar unui om despre Dumnezeu.

Fă şi tu la fel şi ve-i avea satisfacţii nemăsurate, bucurii făra margini, ve-i simţi cum te odihneşti pe pieptul Domnului Isus de fiecare dată când vorbeşti în numele Lui.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/58469/eu-dupa-metanoia-adica-innoirea-mintii