Oamenii de care se foloseste Dumnezeu
Autor: Alin Faur
Album: fara album
Categorie: Diverse
Oamenii de care se foloseşte Dumnezeu
Luca 1:26-38

Suntem în ultima duminică din perioada de Advent, ultima duminică dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului Isus Cristos. În pregătirea noastră spirituală pentru întâlnirea cu Domnul Isus, aş vrea să răspundem la o întrebare în acest mesaj: care sunt oamenii de care are nevoie Dumnezeu pentru a-Şi duce la îndeplinire planul Său?
Atunci când ne uităm în Cuvântul lui Dumnezeu, vedem exprimată această căutare a lui Dumnezeu după oameni care să fie gata şi care să fie capabili să ducă la îndeplinire planurile şi lucrarea Lui. Dumnezeu a căutat de-a lungul timpurilor oameni capabili de slujire, oameni care, la chemarea Lui, să spună: „Aici sunt, gata să fac tot ceea ce-mi ceri”. Poate că nimeni nu a exprimat mai bine ca şi Ezechel această căutare a lui Dumnezeu: Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc (Ezechel 22:30).
Textul citit ne relatează alegerea Mariei pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. Maria a fost aleasă pentru cel mai important eveniment care a avut loc în istoria acestui pământ şi anume, întruparea Fiului lui Dumnezeu.
Un lucru care trebuie amintit este acela că până în acest moment, Biblia nu a făcut nici o remarcă specială despre Maria. Am putea spune că Maria este o mare anonimă care-şi face debutul dintr-odată pe scena istoriei, fără ca ea să aibe vreo intenţie în acest sens. Aici însă intervine extraordinarul plan dumnezeiesc care ia oameni necunoscuţi, neiniţiaţi şi face din ei mari eroi ai Bibliei.

O întrebare pe care cu siguranţă că o avem fiecare dintre noi în minte, este: de ce a ales-o Dumnezeu pe Maria pentru acest plan şi nu altă persoană? Maria nu era nici cea mai educată, nici cea mai bogată şi nici cea mai influentă persoană care trăia în acea vreme în Israel. Aici putem vedea înţelepciunea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel exprimă foarte bine această realitate spirituală într-una din epistolele sale (citeşte 1 Corinteni 1:26-29). Aşadar răspunsul este unul singur: pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
Un alt răspuns este acela că Maria întrunea toate calităţile necesare cerute de Dumnezeu persoanei care urma să-L aducă pe lume pe Fiul Său. Atunci când Dumnezeu a căutat persoana potrivită acestui plan, a găsit-o încă din veşniciii pe Maria vrednică de această lucrare specială. Versetul 38 din textul nostru ne redă cuvintele ei: Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! În aceste cuvinte descoperim toată frumuseţea caracterului Mariei, o tânără fată dispusă să accepte tot planul lui Dumnezeu, fără nici un murmur.
Uitându-ne la acest tablou, înţelegem mai bine scopul lui Dumnezeu cu noi, copiii Lui. El ne cheamă în lucrare cu un scop şi anume, ca să devenim o binecuvântare pentru alţii. Niciodată Dumnezeu nu ne foloseşte pentru propria noastră imagine în lume, ci întotdeauna ne foloseşte, atunci când suntem deschişi chemării Sale, pentru ducerea la îndeplinire al planului Lui.
El nu cheamă în lucrare oameni prea orgolioşi, prea mândri, prea egoişti, prea iubitori de putere şi glorie lumească, ci El caută şi cheamă oameni care sunt gata să renunţe la ei înşişi de dragul Lui, oameni care sunt gata de jertfă, oameni care nu se tem nici de critici, nici de împotrivire, ci sunt gata să meargă înainte de dragul lui Dumnezeu.
Uitîndu-ne la această chemare minunată, descoperim trei calităţi pe care le caută Dumnezeu la o persoană pe care vrea să o cheme în lucrare.

1. Dumnezeu se foloseşte în lucrare de oameni care doresc să facă voia Lui
Cred că Dumnezeu are un plan cu viaţa mea şi cu viaţa ta. Cred că El are un plan pentru viaţa fiecăruia dintre noi care suntem în locul acesta. Cred însă din toată inima că, în pofida planului măreţ pentru viaţa fiecăruia dintre noi, el nu poate fi dus la îndeplinire fără acordul nostru.
Când ne uităm în viaţa Mariei putem observa aceeaşi situaţie. Înainte ca evenimentele să aibe loc, Maria a fost vizitată de către înger. Scopul acestei vizite a fost înştiinţarea ei şi pregătirea ei pentru ceea ce urma.
Întrebarea: „Dar dacă Maria ar fi spus: „Nu” nu cred că merită pusă. Dumnezeu, în înţelepciunea şi atotştiinţa Sa, Şi-a ales cea mai capabilă persoană pentru măreţul eveniment care urma să aibe loc. Cuvintele din versetul 38, citate mai sus, sunt concludente pentru decizia Mariei de a accepta fără şovăire planul lui Dumnezeu: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele Tale!”
Aş vrea să subliniez însă faptul că Dumnezeu nu dispreţuieşte voinţa liberă. Omul are libertatea deplină să accepte sau să respingă planul lui Dumnezeu pentru propria sa viaţă. Maria nu s-a trezit pur şi simplu însărcinată, ci înainte ca acest eveniment supranatural să aibe loc, Dumnezeu i-a comunicat prin îngerul Gavril planul Lui şi ea a acceptat fără şovăire acest plan.
Aici aş vrea să vedem o altă latură a dragostei lui Dumnezeu. El ne cheamă pe fiecare în parte să devenim con-lucrători împreună cu El la realizarea unei capodere, şi anume, o viaţă trăită cu folos spre slava Lui. El nu dă buzna pur şi simplu în viaţa noastră şi nici nu ne obligă să facem ceva fără să vrem, ci ne vorbeşte, ne prezintă opţiunile şi apoi ne face invitaţia să avem deplină încredere în planul Lui. De aici, fiecare decide pentru sine.
Aş vrea să conştientizăm însă foarte bine faptul că nu putem veni în rugăciune înaintea lui Dumnezeu duminica şi să declamăm: „Doamne, viaţa mea îţi parţine, vreau să trăiesc doar pentru Tine tot restul vieţii mele”, iar când vine ziua de luni, când apar primele probleme şi decizii pe care trebuie să le luăm, să-I spunem lui Dumnezeu: „Eu nu mă pot schimba, şi nu pot renunţa la felul meu de a fi”.

Ne putem gândi cum ar fi fost dacă, la vestea îngerului Gavril, Maria ar fi dat un răspuns de genul: „Nu te supăra, dar s-ar putea să găseşti o altă persoană în locul meu? Nu cred că sunt persoana potrivită pentru acest caz.”
Sau: „Dar Doamne, Tu ştii că eu mi-am făcut propriile mele idealuri de viaţă, am scopurile mele pentru care mă rog, am visurile mele pe care te rog să mă ajuţi să le materializez, şi toate acestea nu corespund cu voia Ta! Doamne, nu pot renunţa la ele!”
Sau: „Doamne, Tu ştii că nu sunt suficient de tare. Mă tem că Te voi dezamăgi. Mai bine caută pe altcineva în locul meu. Uite, de exemplu, cutare cred că ar fi mai bună ca mine”.
Maria nu a dat niciunul din aceste răspunsuri şi nici vreunul asemănător. Ştiţi de ce? Pentru că Maria şi-a dorit să ducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu. Maria a înţeles că, dacă Dumnezeu o cheamă, atunci El o poate ajuta să treacă biruitoare peste tot ceea ce urma să se întâmple. Aş vrea să ne uităm puţin mai jos la câteva versete care descriu siguranţa Mariei în suveranitatea lui Dumnezeu (citeşte Luca 1:39-48).
Îţi doreşti cu ardoare să fii folosit la maximum de randament de Dumnezeu? Sau, dimpotrivă, îţi doreşti să fii folosit cât mai puţin de Dumnezeu?! Sunt creştini care se gândesc cu groază la gândul că li s-ar putea cere să facă ceva pentru Domnul, oricât de mic şi neînsemnat ar fi acel lucru. De ce? Pentru că scopul lor în viaţă este să lucreze cât mai puţin pentru Dumnezeu şi cât mai mult pentru ei. Astfel de creştini nu se vor implica nici în cor, nici în grup de misiune, nu vor cânta şi nu se vor ruga, vor veni ultimii la Biserică şi vor pleca primii, nu vor merge joia deloc la Casa Domnului şi duminica doar ocazional. Astfel de creştini nu vor chema niciodată pe nimeni la Biserică, nu vor spune nimănui despre Domnul Isus, şi dacă se poate, ar vrea să trăiască un creştinism invizibil. Există însă un mare pericol pentru cei care-şi doresc să facă cât mai puţin pentru Dumnezeu şi anume, acela ca la sfârşitul vieţii să se trezească că li se ia şi puţinul pe care se bizuiau ei (citeşte Luca 19: 11-26).
Când ne uităm la viaţa Mariei nu vedem o persoană care a vrut să facă puţin pentru Dumnezeu, ci vedem o persoană care a fost gata să facă totul de dragul lui Dumnezeu. Maria îl iubea atât de mult pentru Dumnezeu încât a fost gata să accepte cel mai ciudat şi mai iraţional lucru care i se putea întâmpla unei fecioare: să rămână însărcinată într-un mod miraculos şi să dea naştere unui fiu pe care apoi să-l crească.
Maria a fost însă gata să facă orice, pentru că Dumnezeu a văzut în viaţa ei dorinţa de a împlini întru-totul voia Lui. N-am să uit niciodată vorbele unei surori care, într-o discuţie, mi-a spus următorul lucru: „Frate Alin, de dragul lui Cristos m-aş tunde şi copos, dacă El mi-ar cere lucrul acesta!” Acesta nu este fanatism, ci este expresia dragostei totale, acea dragoste de Dumnezeu care nu mai ţine cont nici de etichetă, nici de şabloane, ci care este gata să facă tot ce i se cere fără nici un murmur.
Tu ai fi gata să faci totul de dragul lui Cristos? Caracteristica marilor oameni ai lui Dumnezeu de-a lungul timpului a fost aceea că ei au fost gata să facă tot ce li s-a cerut, fără murmur şi fără vreun regret, ştiind că Dumnezeu este la cârma istoriei şi al vieţii lor. Până când nu ajungi la acel moment al capitulării necondiţionate înaintea lui Dumnezeu, acel moment în care să spui: „Orice îmi va cere Dumnezeu voi face, de dragul Lui”, până atunci Dumnezeu nu-şi va putea desăvârşi planul Lui în viaţa ta. Cât timp îţi păstrezi ce-i mai bun din tine doar pentru tine, şi Îi oferi lui Dumnezeu ce-ţi mai rămâne, viaţa ta de credinţă va fi una searbădă, o viaţă de creştin căldicel, lipsită de o reală binecuvântare şi permanent sub atenţionarea lepădării.

2. Dumnezeu se foloseşte în lucrare de oameni care sunt gata de jertfă
Există un mare preţ pe care trebuie să plăteşti atunci când îţi dăruieşti viaţa în întregime lui Dumnezeu. Să devii membru într-o biserică este un lucru foarte simplu. Nu e mare lucru să treci şi de verificarea Comitetului, şi de actul botezului, şi apoi să figurezi şi tu într-un registru. Şi în Registrul Bisericii noastre sunt membri doar cu numele. Vă spun însă că acel registru nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu în ziua judecăţii.
Ştiţi care este cel mai greu lucru? Să-ţi asumi responsabilităţi în Biserică, să fii gata să spui: „Eu de astăzi înainte voi trăi doar pe baza învăţăturilor Cuvântului lui Dumnezeu”, să fii gata să stai în spărtură, aceasta este mult mai greu, e chiar foarte greu. De ce? Pentru că atunci când te vei apropia tot mai mult de Dumnezeu, te vei înstrăina tot mai mult de lumea aceasta. Vei trăi în lume dar complet separat de tot ceea ce este lumesc.
Când ne uităm la Maria, vedem o tânără gata de jertfă, o tânără care şi-a asumat riscul şi a fost gata să plătească preţul ducerii la îndeplinire a voii lui Dumnezeu. Cuvintele ei sunt concludente: „Iată roaba Domnului”.
Credeţi că Maria nu a avut visuri şi planuri legate de viitor? Ba da, încă foarte multe. Când a auzit însă planul lui Dumnezeu cu ea, un plan complet diferit de tot ce-şi imaginase ea până atunci, un plan total opus tuturor rugăciunilor ei de până atunci, Maria a fost gata să-şi sacrifice propriile ei planuri, de dragul ducerii la îndeplinire a planului şi scopului lui Dumnezeu.
Care este scopul principal al vieţii tale? Doar să te vezi măritată? Doar să ajungi să ai o pensie cât mai mare? Doar să duci o viaţă lipsită de grijuri? Doar să-ţi vezi copiii la casele lor? Doar să ai bani cât mai mulţi? Adevăratul scop al vieţii este să descoperi şi să duci la îndeplinire planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta, indiferent cât de mult te-ar costa aceasta. Dacă scopul vieţii tale este altul decât acesta, îndrăznesc să zic că viaţa ta este una ratată, pentru care într-o zi vei da socoteală dar va fi prea târziu să mai schimbi ceva.
Care a fost preţul plătit de Maria?
În primul rând, ea a fost gata să plătească preţul reputaţiei ei ca fecioară (v. 31: Şi iată că vei rămânea însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus).
În al doilea rând, ea a fost gata să plătească preţul abandonului şi al lipsei de înţelegere. Cu siguranţă că şi-a pus multe întrebări de genul: „Dacă Iosif nu mă va crede?” „Dacă mă va părăsi?” „Dacă voi fi alungată de-acasă sau chiar omorâtă cu pietre?”
În al treilea rând, Maria a fost gata să plătească preţul confortului şi al siguranţei. Viaţa ei era atât de împlinită, avea un logodnic care o iubea foarte mult, era în perioada pregătirii pentru nuntă, se bucura de repectul şi dragostea celor din jur, şi dintr-odată, era în pericol să piardă tot acest perimetru de confort şi siguranţă, pe care şi-l construise în jurul vieţii cu multă răbdare de-a lungul anilor.
În al patrulea rând, Maria a fost gata să plătească preţul renunţării la propriile ei planuri legate de viitor.
Planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea include anumite sacrificii pe care trebuie să le fac sau anumite greutăţi pe care trebuie să mi le asum. Ca să le pot duce cu bine, mai întâi trebuie să aleg între vechile mele greutăţi (obiceiuri din trecut, relaţii care mă slăbeau spiritual, idealuri care acum sunt în dezacord cu voia lui Dumnezeu) şi noile greutăţi pe care Dumnezeu mi le dă. Eu nu pot merge cu toate înainte, pentru că inima mea se va împărţi. Trebuie să decid cu cine merg înainte. Dacă decid să împlinesc scopul lui Dumnezeu, atunci va trebui să renunţ la ceea ce ţinea de trecutul meu firesc şi să-mi asum noile cerinţe ale planului lui Dumnezeu.

3. Dumnezeu se foloseşte în lucrare de oameni deplin încrezători în promisiunile Lui
Al treilea aspect este legat de curajul spiritual. Scopul lui Dumnezeu poate fi îndeplinit doar de oameni care pun mai pe sus de voia lor, voia şi planul lui Dumnezeu, care sunt gata să plătească preţul şi care au curajul să se încreadă doar în promisiunile Lui.
Aş vrea să înţelegem foarte clar faptul că curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci ţinerea ei sub control. Doar nebunii şi nesăbuiţii nu se tem de nimic. Un creştin curajos este un creştin care nu se lasă dominat de frică, şi care are îndrăzneala să meargă înainte bazat de promisiunile lui Dumnezeu. În acest caz, curajul devine un sinonim pentru credinţă.
Maria a continuat să aibe temerile şi întrebările ei (v. 34: „Cum se face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”). Maria însă a făcut un pas mai departe şi s-a aruncat cu tot cu temerile ei în braţul lui Dumnezeu, crezând că El va rezolva orice problemă.
Tendinţa noastră umană este să păşim doar în locurile sigure, bătătorite de alţii înaintea noastră, şi să evităm situaţiile din viaţă pe care nu le cunoaştem şi nu le putem controla prin banii, relaţiile sau influenţa noastră.
Credinţa însă presupune pasul în necunoscut alături de Dumnezeul pe care nu-L vedem dar Îl simţim, şi bazaţi pe promisiunile Lui pe care le credem ca fiind valabile şi pentru noi astăzi.
Maria a mai făcut un lucru extroardinar. În loc să se panicheze şi să înceapă să se plângă altora şi să-şi deplângă viitorul sumbru, ea a început să-L laude pe Dumnezeu pentru voia şi planul Lui (Luca 1:46-55). Extraordinar, ea cântă la adăpostul încrederii totale în Dumnezeu!
Glorificarea lui Dumnezeu şi recunoaşterea măreţiei şi atotputerniciei Lui prin cântare este una din cele mai bune măsuri de ţinere a fricii sub control (vezi 2 Cronici 20:1-4, 13-23). Simţi că frica îţi dă târcoale? Simţi că slăbeşti în putere? Simţi că te temi să te încrezi în planul lui Dumnezeu? În loc să te plângi, laudă-L pe Dumnezeu. Cei mai frumoşi psalmi au fost cântările compuse de David atunci când toate planurile lui cele maiu frumoase se năruiseră şi viaţa lui luase o întorsătură neprevăzută. În acele momente David s-a întors spre Dumnezeu şi a descoperit ceva ce nu văzuse până atunci: faptul că Dumnezeu rămâne pe tronul universului şi că El are un plan minunat chiar şi atunci când nu-l înţelegea.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/40529/oamenii-de-care-se-foloseste-dumnezeu