FIŢI RECUNOSCĂTORI
Psalm 100
INTRO
1. De nenumărate ori am avut ocazia ca să văd modul în care noi, ca şi părinţi, ne ocupăm de educarea copiilor noştri şi de implementarea unor atitudini de „bun simţ”.
- Câţi dintre noi nu am auzit o mamă spunând copilului care tocmai a primit un dar: „Cum zici?” Iar copilul a răspuns: „Mulţumesc frumos!”
- Se spune că o mamă însărcinată se întorcea de la cumpărături. A urcat în tramvai şi, cu sacoşe în amândouă mâinile, s-a uitat în jur să vadă dacă mai este vre-un loc liber. Şi aşa cum se întâmplă de obicei, toate locurile erau ocupate. A respirat adânc, consolându-se cu gândul că va sta în picioare până va ajunge acasă. Deodată, un tânăr de lângă ea s-a ridicat în picioare şi a invitat-o să ocupe locul lui. Mama a fost aşa de uimită de gestul lui, iar uimirea împreună cu oboseala, i-au creat o stare de emoţie care au condus-o la leşin. Revenindu-şi după câteva minute, s-a uitat în jur şi, când l-a văzut pe tânăr, i-a spus: „Mulţumesc frumos!”. De data aceasta, datorită emoţiei, a fost rândul tânărului să cadă jos!!!!
2. Trăim într-o lume în care nu se mai spune „Te rog frumos!” şi nici „Mulţumesc!”.
- Copiii iau ca un lucru de apucat faptul că au tot ce le trebuie şi nici nu se sinchisesc de eforturile pe care le fac părinţii.
- Tinerii se cred posesorii tuturor informaţiilor şi faptul că ştiu cum să mânuiască tastele la computer şi să navigheze pe net le dau un aer de superioritate. Fiecare e „cool” şi Einstein e la degetul lor mic.
- Soţii privesc către soţii şi iau ca un lucru de apucat faptul că hainele sunt spălate, încălţămintea lustruită şi mâncarea gustoasă. N-ar spune „Mulţumesc!” nici să-i picuri cu ceară. Pentru ei asta ar însemna să-şi piardă din demnitatea de bărbat, de parcă bărbăţia stă în „ferecarea limbii!”.
- Părinţii privesc către copii şi văd în ei nişte mici „roboţei”, buni doar să „mai pună mâna să facă ceva!”, uitând să spună un „Te rog, iartă-mă!”, chiar dacă-şi dau seama că pot să aibă dreptate doar pentru că sunt mai mari.
- Cei în vârstă privesc la cei tineri şi clatină doar din cap, atotştiutor, cu acea atitudine de: „E-he-hei, pe vremea mea...!”, fără să-şi facă timp să recunoască meritele celor care poate că jertfesc mai mult din timpul şi energia lor, ştiind să trăiască în prezent cu speranţă în viitor.
- Slujitorii şi păstorii – tot mai mulţi sunt acei care văd în cei din faţa lor „ o turmă căzută la împărţeală” – stăpânind peste ei cu braţ de fier şi cu Duhul lui Diotref în locul Duhului Sfânt.
- Pe de altă parte, tot mai mulţi din biserică văd în ei nu slujitori ci slugi – oameni care n-au nici casă şi nici vreun drept.
3. Mulţumirea şi recunoştinţa sunt lucruri valoroase şi – din nefericire – din ce în ce mai rare.
- Coloseni 3:15-17 – de trei ori Pavel subliniază aspectul acesta al mulţumirii şi recunoştinţei.
- Poate că mulţi dintre noi – cei care am fost binecuvântaţi de Dumnezeu după un an de muncă şi am strâns recolta în hambare – ar trebui să ne tragă cineva de mânecă şi să ne întrebe: „Cum spui lui Dumnezeu ?”
SĂ PRIVIM ASTĂZI ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM PRINCIPIUL MULŢUMIRII
I. TREI LUCRURI PENTRU CARE TREBUIE SĂ MULŢUMIM:
A. Bunătatea lui Dumnezeu – Ps. 100:5a „...Căci Domnul este bun...”
B. Dragostea Lui – Ps. 100:5b „...bunătatea Lui ţine în veci...”
C. Statornicia Lui – Ps. 100:5c „...credincioşia Lui din neam în neam!”
II. ATITUDINEA NOASTRĂ TREBUIE SĂ FIE VIZIBILĂ
A. Atitudini în care este implicat TRUPUL
- Strigaţi, slujiţi, veniţi, cântaţi!
B. Atitudini în care este implicat SUFLETUL ŞI DUHUL
- Slujiţi, lăudaţi-L şi binecuvântaţi-L!
III. CE FEL DE MULŢUMIRI ÎI PLAC LUI DUMNEZEU?
A. Mulţumiri care costă ceva.
1. Mulţumirea de cele mai multe ori implică jertfă
Psalmi 116:17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire, şi voi chema Numele Domnului;
2. Când dai Domnului din surplus – este un dar, când dai din lipsă – este o jertfă!
3. Mulţumirea implică şi FAPTA, nu numai VORBA!
- Este uşor să spui fără să te coste.
- Psalmi 96:8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare, şi intraţi în curţile Lui!
- 2 Samuel 24:24 Dar împăratul i-a zis lui Aravna: „Nu! Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria...
4. Cuvintele pe care le spunem reprezintă o jertfă:
Evrei 13:15 Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
B. Mulţumiri curate.
1. Jertfa trebuie adusă în condiţiile impuse de Dumnezeu.
- Lev. 22:29 Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.
- El respinge orice jertfă, fie ea chiar şi de mulţumire – care nu este perfectă
- Fă bine lucrurile simple decât să faci lucruri complicate dar cu „beteşuguri”.
2. Păstrează-ţi mâinile curate şi inima nevinovată
3. Păstrează bine relaţiile cu celelalte „mădulare” din Trup
- Rom. 2:24 Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri” după cum este scris.
- Când nu eşti împăcat cu fratele tău, jertfa ta este o pricină de scârbă pentru Domnul
- Prov. 15:8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
C. Mulţumiri constante – continue.
1. Mulţumirea – recunoştinţa este un mod de viaţă.
- Efeseni 5:20 Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl
- David aducea mulţumiri ziua şi noaptea.
- Leviţii aducea mulţumiri „non-stop”.
2. Fii o „jertfă de mulţumire” vie!!!!
- Iacov 1:17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
IV. DE CE NU MULŢUMIM LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE LUCRURILE? – Luca 17:11-19
A. Le-a fost frică să creadă că-i adevărat.
- Dovada era acolo, dar „e prea frumos să fie adevărat!\"
- Au fost prudenţi, precauţi: „Să vedem cum evoluează!\"
- Există starea numită de medici: „binele dinaintea morţii\".
- „ Vom mulţumi mai târziu, când vom fi siguri!\"
B. Au considerat vindecarea o coincidenţă.
- La urma urmei, ISUS nici măcar nu i-a atins. Le-a spus să se ducă şi să se arate preotului. A fost o coincidenţă că s-au vindecat după ce au vorbit cu El.
- Poate că deja vindecarea era „începută\", de aceea le-a spus ISUS să meargă la preot.
- Poate că au avut noroc, poate că a fost soarta.
C. Au considerat că au meritat vindecarea
- La urma urmei, ei sunt cei care i-au dat lui ISUS posibilitatea să-i vindece. Ei au strigat! Ei au acţionat prin credinţă şi s-au dus către Marele Preot!
- Dacă s-a întâmplat ceva, este pentru că au fost înţelepţi şi au folosit prilejul. Ce are Dumnezeu de-a face cu vindecarea lor?
V. DAR TU?
Înainte de a clătina din cap şi a te gândi cum au putut să fie atât de nerecunoscători, gândeşte-te dacă n-ai făcut şi tu la fel!?
a) Ai fost bolnav şi ai dat tot creditul doctorului sau tratamentului...
- Ai fost iertat, dar ţi-e frică să crezi că-i adevărat, de aceea nu mulţumeşti!
- Ai fost prin mari necazuri, ai rămas în picioare iar acum spui doar: „Au trecut toate, slavă Domnului!\"
- Ai fost promovat şi spui că este rezultatul muncii tale de calitate.
- Crezi că copiii tăi sunt cuminţi pentru că eşti tu un părinte bun care te pricepi la educaţie.
b) Câte binecuvântări ai primit şi nu ai mulţumit lui Dumnezeu pentru ele?
- De câte ori am primit şi nu am crezut?
- De câte ori am mulţumit „norocului şi soartei\" în loc să-i mulţumim lui Dumnezeu? - Isaia 65:11
c) Nu suntem mai buni decât leproşii aceştia: şi noi primim binecuvântări, le luăm şi ne bucurăm de ele dar niciodată nu-i mulţumim lui Dumnezeu - DĂTĂTORUL TUTUROR!