TEOLOGIA NOULUI tESTAMENT
Autor: Florin T. Cimpean
Album: fara album
Categorie: Diverse

Ekklesia Bible College
Florin T. Cimpean

TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT


Class Syllabus

I. DESCRIEREA CURSULUI
Cursul de Teologia Noului Testament este un curs intensive care urmeaza a fi predat in doua sesiunii de weekend. Fiecare sesiune cuprinde lecturarea materialui academic, precum si discutii asupra principalele teme teologice si prezentari din partea studenttilor. Cursul prezinta atit o perspectiva diacronica si sincronica, cit si o perspectiva contemporana si pragmatica asupra teologiei Noului Testament. De asemenea, cursul va aborda in mod special teme centrale spiritualitatii si teologiei Penticostale.

II. OBIECTIVE PEDAGOGICE SI TEOLOGICE
Cursul Teologia Noului Testament are drept scop:

1. Initierea studentului in teologia holistica a Noului Testament si in acelasi timp, sa ajute studentul sa discearna teologia fiecarui autor noutestamental.

2. In acest process studentul va fi initiat in arta metodelor teologice istorice si contemporane.

3. Un alt obiectiv este formarea gindirii teologice a studentului si incurajarea creativitatii si a interactiunii cu textele biblice si cu temele fundamentale ale Noului Testament.

4. In final, cursul incurajeaza studentul sa formuleze propriile perspective teologice pe care apoi sa le aplice in lucrarea si in experienta devotionala personala.

III. BIBLIOGRAFIE
1. Sfanta Scriptura, Traducerea in L.Romana sau in L. Engleza
2. Ladd, G. E. & Hagner, D. A, A Theology of the New Testament (1993)
3.Thielman, Franks Theology of the New Testament: A Canonical and Synthetic Approach (2005)
4. Marshall, H., New Testament Theology: Many Witnesses, One Gospel (2004)
5. Esler, Francis P., New Testament Theology: Communion and Community (2005)
6. Via, Dan O., What is New Testament Theology? (2002)
7. Morris, Leon – New Testament Theology (1990)
8. Zuck, Roy B., A Biblical Theology of the New Testament (1994)
9. Hasel, G. F., New Testament Theology: Basic Issues in the Current Debate (1978)
10. Dunn, James D. G., The Theology of Paul the Apostle (1998)
11. Green, Joel B., Hearing the New Testament (1995)
12. Spivey R. A., & D. Smith, Moody D., Anatomy of the New Testament (1995)

IV. CONDITIILE DE PARTICIPARE
1. Punctualitatea si Participarea activa in clasa.
2. Studierea materialelor cerute.
3. Prezentarea la timp a eseului teologic.


V. EVALUARE FINALA
1. Participarea activa a studentului in clasa reprezinta 25% din notal fianla.
2. Un eseu teologic de minimum 10 pagini (double space, preferabil typed) asupra unei teme teologice abordata in curs, al unei carti, sau nui autor nou testamental.

VI. PRINCIPII ETICE
Fiecare student este obligat sa respecte codul de onoare academic. Copierea sau plagiatul sunt interzise fiind contrare principiilor de etica crestina.

VII. CALIFICATIVUL INCOMPLET
Acest calificativ se acorda studentului cand din motive de boala, familie sau serviciu, nu a reusit sa-si prezinte la timp examenele sau proiectele. Pentru orice absenta sau prelungirea termenului pentru prezentarea proiectelor sunati sau scrieti la:

VIII. DIRECTED STUDY: In conditii speciale, un student poate lua un curs in regim de "Directed Study" cu aproparea profesorului si sub coordonarea specifica a acestuia.

Cell Phone 312-933-3019
Email [email protected]
























INSTITUL PENTICOSTAL BUCURESTI
EXTENSIA PENTRU STRAINATATE

EKKLESIA BIBLE COLLEGE®
CHICAGO



TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT



CLASS NOTES©





FLORIN TONY CIMPEAN

2006






CUPRINS

1. INTRODUCERE: CE ESTE TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT?

2. METODE ACADEMICE DE STUDIU AL NOULUI TESTAMENT

3. ABORDARI ALE TEOLOGIEI NOULUI TESTAMENT

4. TEOLOGIA PAULINA

5. TEOLOGIA SUFERINTEI: EVANGHELIA DUPA MARCU

6. TEOLOGIA ASCULTARII: EVANGHELIA DUPA MATEI

7. TEOLOGIA CHARISMATICA SI MISIONALA: SCRIERILE LUCANE

8. TEOLOGIA IOANINA

9. TEOLOGIA ECLESIALA: EPISTOLELE CATOLICE

10. IN LOC DE CONCLUZIE: NECESITATEA TEOLOGIEI PENTICOSTALE


INTRODUCERE

Cursul de Teologia Noului Testament presupune cunostiinte elementare despre contextul istoric al Noului Testament, formarea canonului biblic, limba greaca Koine si de asemenea, presupune o intelegere minima a elementelor primare de teologie sistematica si istorica. O alta presupozitie pedagogica a cursului este posedarea unor cunostiinte bazice de hermeneutica si exegeza biblica.

CE ESTE TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT?

Cea mai simpla definitie a cuvintului ’teologie’ (cuvint compus ce deriva din theos + logia, logos) este discurs despre Dumnezeu si toate implicatiile filozofice si practice ale acestui discurs. Theologia este articularea coerenta a credintei si practicii (praxis) religioase.

Insa domeniul cercetarii teologice este mult mai vast si cuprinde citeva discipline distincte:

1. TEOLOGIE SISTEMATICA este abordare descriptiva, deductiva, sistemica, filozofica si holistica a marilor teme religioase.

2. TEOLOGIE DOGMATICA – abordarea doctrinara si didactica a problematicii teologice.


3. TEOLOGIE ISTORICA – abordare diacronica a dezvoltarii ideilor teologice de-alungul istoriei bisericii.

4. TEOLOGIE PRACTICA – abordarea apologetica si aplicarea rezultatelor cercetarii teologice

5. TEOLOGIE BIBLICA SAU TEOLOGIA NOULUI/VECHIULUI TESTAMENT – abordare istorico-teologica a textelor biblice si a autorilor lor. Teologia biblica se situeaza la confluenta dintre domeniul teologic si domeniul exegetic al cercetarii biblice.

TEOLOGIA NOULUI TESTAMENT. Asa cum am mentionat, teologia biblica se situeaza ca o disciplina hybrida de frontiera, la confluenta dintre domeniul discursului teologic si cel al exercitiului exegetic. Pina in secolul 18 a fost studiata ca o subdisciplina a teologiei dogmatice. In 1787, J. P. Gambler a pledat pentru a distinge intre teologia biblica si caracterul ei istoric si teologia dogmatica si caracterul ei didactic. Astfel ca teologia biblica a inceput sa se dezvolte ca o disciplina autonoma.

CARACTERISTICI

1. TB are un character istoric deoarece isi propune sa exploreze temele textelor biblice si a autorilor lor in propriul Sitz im Leben.

2. In timp ce TS este, in genere, descriptiv, TB imbraca forma unui dialog cu textul biblic si autorul lui prin care temele lor fundamentale adreseaza situatia contemporana a bisericii. De aceea, implicare personala cititorului este importanta (vezi Dunn).

3. TB are un character profund religios deoarece actul credintei/religios are un impact deosebit asupra procesului teologic (vezi Dunn)

4. TB are un character literar, narativ si rhetoric deoarece concluziile teologice sunt trase din natura narativa si retorica a textului biblic.

5. TB are, in final, un character pragmatic deoarece o adevarata teologie biblica se raporteaza la scena contemporana a bisericii.






ABORDARI ALE TEOLOGIEI NOULUI TESTAMENT

Exista astazi citeva abordari semnificative a le Teologiei Noului Testament.

1. Abordarea Tematica – urmarirea longitudinala a unor teme majore
2. Abordarea Existentiala – o abordare kerygmatica - Bultmann
3. Abordarea Istorica – abordarea teologiei in functie the contextual istoric al comunitatii primare
4. Abordarea Soteriologica – in functie de istoria mintuirii
5. Abordarea Holistica – Abordarea armonizanta a teologiei NT.
6. Abordarea Atomizata (Carte, autor)
7. Abordari Contemporane – Teologia constructiva si procesuala.


METODE ACADEMICE DE STUDIU AL NOULUI TESTAMENT

In istoria cercetarii biblice eclesiale si academice s-au dezvoltat diferite metode de abordare a textului biblic.
Teologia Noului Testament este o modalitate de "auzire" a textelor biblice (vezi "Hearing the New Testament"), deci o modalitate de comunicare prin intermediul textului, istoriei, dar in special a limbii.
Limbajul textului prezinta dificultati pentru cercetatorul contemporan.

1. Limba este lineara – informatiile sunt prezentate intr-o anumita secventa ridicind problema revelatiei progressive si a aranjamentului literar al informatiei respective.
2. Limba este selectiva in sensul ca autorul nu poate prezenta fiecare detaliu.
3. Limba este ambigua – fiecare cuvint, propozitie are valente multiple, ceea ce complica procesul hermeneutic.
4. Limba este incarcata cultural – cititorul este la o anumita distanta de cultura si contextul textului biblic.


De aceea cercetatorii biblici au adopta diferite metode de abordare a textului biblic. Prezentam acum citeva din cele mai importante.


1. Metoda Istorica sau Criticismul istoric – conform acestei metode cercetatorul biblic este un istoric care lucreaza in mediul obiectivitati, detasat de subiectivitatea existentiala. Folosind metoda istorica, el incearca sa stabileasca intentia originala a autorului biblic. Biblia este istorie si trebuie tratata ca atare.

2. Metoda Sursei sau Criticismul Sursei – este analizare textului pentru a stabili sursele orale sau scrise folosite in formarea textului


3. Metoda Traditiei – studierea traditiilor din spatele textelor biblice. Asumptia de baza este ca fiecare text este un produs al unei traditii.

4. Metoda Formei – studierea tiparelor si formelor literare. Ex. Gen 1 si 2.


5. Metoda Redactionala – se refera in special la studiul evangheliilor – afirma ca autorii biblicii au fost persoane inzestrate cu creativitate teologica si imaginatie astfel ca au redactat sursele. Ei au fost nu doar scribi ci si teologi si redactori.

6. Metoda Textuala – are in vedere in special stabilirea textului biblic cel mai veridic.

7. Metoda socio-stiintifica – aceasta pune accentul, pe linga elementele istorice ale textului biblic si pe dimensiunea lor sociala. Aceasta metoda acorda mare importanta antropologiei culturale.


8. Metoda Canonica – presupune ca textile biblice au fost generate, transmise, circulate, redactate si pastrate in comunitatile de credinta. Pentru a trage concluzii teologice treebuie studiate aceste comunitati.

9. Metoda Retorica – textul biblic trebuie abordat ca un text persuasive si de aceea trebuie studiat folosind principiile retoricii clasice.

10. Metoda Structurala – o metoda semiotica si lingvistica – propune studierea structurilor gramaticale si lingvistice pentru a ajunge la concluzii teologice.

11. Metoda Literara – Narativa – percepe textele biblice ca literatura ce trebuie studiata dupa principiile literare. Biblia contine diferite genuri literare, recunoasterea acestui lucru fiind esentiala pentru intelegerea textelor biblice. Am putea include aici si ceea ce se numeste Reader-Response Criticism.

12. Metoda Post-structuralista sau Deconstructionismul este o metoda postmoderna de deconstructie a textelor biblice. Inseamana a descoperi lacune si imperfectiuni in text ca puncte de plecare in explorarea teologica.

13. Metoda Ideologica/Culturala – afirma ca ideologia citittorului este mai importanta decit textul biblic. Asa este feminismul, studiile colonialiste, liberation theology, etc.


Trebuie sa precizam aici ca multe din aceste metode pot fi folositoare in exercitiul teologic daca sunt utilizate cu discernamint. Altele reprezinta o provocare clara pentru studentul evanghelic. Toate insa trebuie cunoscute.


TEOLOGIA PAULINA

Acest curs prefera o abordare specializata pe autor. Si aici incepem cu Pavel, deci Teologia Paulina.

De ce sa incepem o discutie a teologiei Noului Testament cu Teologia Paulina?

Citeva observatii se impugn:

1. Pavel este considerat Primul si cel mai mare teolog al Bisericii. El a fost primul teolog care a articulat o teologie crestina coerenta.
2. El este cel mai important autor in NT.
3. Cronologic vorbind, scrierile lui sunt printre cele mai vechi din NT. Absolut mai vechi decit oricare evanghelie.
4. Cele mai timpurii incercari de canonizare a textelor NT contin in general scrierile lui Pavel.
5. Scrierile lui au asezat fundamentul indispensabil teologiei crestine
6. Teologia Paulina a avut impactul cel mai mare in istoria bisericii, Pavel fiind numit adesea "al doilea fondator al Crestinismului" (vezi Dunn)

TEMELE FUNDAMENTALE ALE TEOLOGIEI PAULINE.

I. TEOLOGIA TEISTA A LUI PAVEL.

1. Dumnezeu ca Axioma. Piatra de capatii a teologiei Pauline, punctual ei de plecare, este conceptia lui despre Dumnezeu. Acesta este principiul fundamental al teologiei Pauline.
Frecventa cuvintului Dumnezeu este uimitoare:
- 548 de mentionari in corpusul paulin
- 153 in Romani
Vezi salutarile si benedictiile scrierilor lui Pavel.
Pavel vorbeste despre Dumnezeu in termini declarative si adorativi.
El este, El creaza, El cheama, El Mintuieste, EL judeca, etc
Dumnezeu nu trebuie explicat si nu poate fi explicat.

2. Unicitate - Dumnezeu ca Unu – Pavel este un monotheist fanatic. Aceasta desigur vine din educatia lui ebraica dar si din experienta personala.
Shema (Dt. 6.4) face parte din natura lui Pavel si implicit a teologiei lui.
Unicitatea fundamentala a lui Dumnezeu este proclamata cu pasiune de Pavel (1Cor. 8:1,4; Gal 3:20; Ef. 4:6; Rom. 3:30; 1Tim. 1:17, 2:5, 6:15-16; Rom. 16:25)

3. Continuitate - Dumnezeu este Acelasi – Dumnezeul Noului Testament este Yahweh. Aceasta este continuitatea monoteista.

4. Idolatrie - Pavel un Dusman Infocat al Idolatriei. Monoteismul puternic al lui Pavel il face si dusman teribil al idolatriei (vezi Fapte 17, 1 Cornteni)

5. Creativitate - Dumnezeu si Cosmosul. Pavel prezinta un Dumnezeu creator. Cosmosul este produsul unui design intelligent si este in esenta bun (1 Tim. 4:4; Rom. 8:19-23; 4:17) Este un Dumnezeu care sustine ordine in univers si in societate (Rom. 13)

6. Relationalitate – Pavel prezinta pe Dumnezeu ca un Dumnezeu al relatiilor, al experientei personale. Pe deoparte, avem relatiile trinitare – Tatal, Fiul, Duhul. Pe dealta parte, Dumnezeu este profund implicat in relatie cu cosmosul si cu omul. Pavel prezinta un Dumnezeu cotidian implicat in convertire, in experienta zilnica si in relatii (Gal 4:9; Rom 8; 2Cor. 12:1-7). Credinta teista a lui Pavel este una relationala si experientiala.

II. ANTROPOLOGIA PAULINA.

A. FIINTA UMANA Pentru a intelege teologia paulina trebuie sa intelegem antropologia lui deoarece inima teologiei lui consta din impactul revelatiei si harului divin asupra fiintei umane.

Bultmann: "Fiecare afirmatie despre Dumnezeu este simultan o afirmatie despre om si vice-versa. Din aceasta cauza si in acest sens, teologia lui Pavel este in acelasi timp antropologie"

Pavel foloseste citiva termeni cind vorbeste despre umanitate:

1. SOMA – folosit de 50 de ori – este termenul uzual cu referire la trupul uman al existentei zilnice. Dar prin acest termen el de asemenea descrie "intruparea" persoanei. Asadar, acesta este un

- concept relational
- o corporealitate – mediul interactiunii si cooperarii.

Pavel dezvolta o teologie somatica bazata pe limbajul somatic frecvent – vezi importanta trupului.
Biserica este Trupul lui Christos
Credinciosul este templul Duhului

Soma deci exprima caracterul umanitatii create, intruchiparea existentei cu toate complexitatile ei. Pavel are deci o viziune holistica asupra fiintei umane.

2. SARX – CARNE/FIRE – este al doilea termen anthropologic folosit de Pavel de 91 de ori, numai in Romani de 26.
Este un termen ce creaza controversa.
Adesea este vazut ca materialitatea fiintei si ca o forta ostila lui Dumnezeu.

Opinii:
Sarx este o forta cosmica hostila spiritului pneuma
Sarx – principiul pacatului in lume
Sarx – locusul senzualitatii (placerile trupului)
Sarx – viata pe pamint
Sarx – orientarea umana constienta spre ceea ce-I pamintesc
Sarx – mortalitatea fiintei
Sarx – slabiciunea morala
Sarx – sursa coruptiei si ostilitatii fata de Dumnezeu

Sarx este in general moralmente negative.
Soma este in general moralmente neutru.




3. NOUS – MINTE – este folosit de 21 de ori de Pavel – termen aproape exclusive Paulin (folosit doar de 3 ori in restul NT). In intelegerea paulina nous este persoana rationala. Prin nous vine transformarea crestina (Rom. 12:2; Ef. 4:23). Nous reprezinta eul rational

4. KARDIA – INIMA – este folosit de 52 de ori, 15 ori in Romani. Reprezinta de partea interioara a fiintei, locul emotiilor, vointei si gindurilor (Rom. 8:27). Kardia reprezinta eul motivational si experiential.

Pavel prezinta o balanta intre rational, emotional si volitional.

5. PSYCHE – SUFLET – folosit de 13 ori denota persoana si vitalitatea umana.

6. PNEUMA – SPIRIT – dimensiunea fiintei umane prin care fiinta se relationeaza cu Dumnezeu.

Prin termenii pe care ii foloseste Pavel descrie fiinta umana ca o fiinta complexa:

1. o fiinta sociala in nevoie de relatii (soma),
2. o fiinta fragile si vulnerabila in fata mortii si dorintelor umane (sarx),
3. o fiinta rationala capabila de gindire reflectiva (nous),
4. o fiinta emotionala si motivata (kardia),
5. o fiinta misterioasa (psyche),
6. si o fiinta capabila sa se conecteze cu realitatea profunda a divinitatii (pneuma).

B. PREDICAMENTUL UMAN

1. Antropologie adamica – Pacatul Original Pavel explica depravarea rasei umane prin principiul adamic. Prin acest principiu Pavel explica partea intunecoasa, urita a umanitatii.
Umanitatea este rea si coruptibila
Exista o dimensiune inevitabila a pacatului
Umanitatea a fost creata pentru o relatie cu Dumnezeu, singura in care omul isi gaseste implinirea ca fiinta umana si creatie.
Umanitatea a comis o greseala crezind in implinire in afara relatiei cu Dumnezeu.
Revolta prin pacat si cadere
Umanitatea a pierdut partea ei in maiestatea lui Dumnezeu.
In locul eternitatii, acum este dominata de moarte
Umanitatea este bolnava de pacat si moarte

2. Pacat si Moarte Pacatul si Moarte sunt doua teme extrem de importante in teologia Paulina.

PACATUL
Pentru Pavel pacatul este o putere. Rom. 7:7-25

Hamartia este:
Puterea care il face pe adam sa uite ca este creatie dependenta de Dumnezeu,
Puterea ce previne umnanitatea sa recunoasca propria natura
Puterea care il face pe adam sa creada ca este ca Dumnezeu
Putere care il face pe individ sa strige disperat "Vai, nenorocitul de mine!"
Puterea care penetreaza institutiile sociale (pacat institutional) si le cauzeaza sa nu recunoasca pe Dumnezeu (1Cor 1-14).
Puterea ce depraveaza umanitatea si institutiile ei.

EFECTELE PACATULUI Pavel vorbeste despre efectele pacatului in termeni categorici:

a) Primul Effect: Religie Directionata Gresit. Declarindu-se i independenta de Dumnezeu, umanitatea s-a asezat sub imperiul puterii pacatului. Dorinta intriseca de inchinare a creaturii in fata Creatorului este pervertita. Inchinarea adevarata este inclocuita cu Idolatrie. Rom. 1, 2, 3.
b) Efectul al Doilea: Auto-indulgenta Rom. 6:15-23. Aceasta este manifestarea imediata a pacatului: imoralitatea. EPITHYMIA – instinctul basic uman.
c) Efectul al Treilea: Viciile (pacatele individuale) Rom. 1:29-31; 1Cor. 5:10-11; 1Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-21
d) Efectul al Patrulea: Moartea. Acesta este efecctul final. Rom. 5:12,21, 6:23, 7:5,9-10,13


LEGEA – INSTRUMENTUL PRIN CARE DUMNEZEU EXPUNE PACATUL. Legea defineste pacatul si il aduce in constiinta publica si individuala ca transgresiune impotriva lui Dumnezeu. Este instrumentul condamnarii.

III. CHRISTOLOGIA PAULINA

In prezentarea antropologiei sale, Pavel foloseste legea ca procurorul umanitatii. Intreaga umanitate traieste sub imperiul pacatului si in consecinta sub condamnarea legii si iminenta judecata a lui Dumnezeu. Pavel picteaza un tablou realist al umanitatii care nu lasa nici un loc pentru idealisme si utopii in ce priveste conditia umana.

Singura posibilitate de scapare de sub condamnare si judecata este GRATIEREA. Aceasta este realizata prin Isus Christos. Rom. 5:21

ELEMENTELE CHRISTOLOGIEI PAULINE

1. EVANGHELIA – EUANGELION termen predominant paulin. Este folosit de Pavel de 60 de ori din totalul de 76 aparitii in NT.
Daca pacatul era puterea raului si a mortii, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu (Rom. 1:16). Evanghelia este raspunsul divin la condamnarea divina.
Daca condamnarea este universala, atunci si evanghelia este universala.

Evanghelia Paulina este totalmente Christocentrica. Si ea vine in continuitate cu invataturile lui Isus.
Christos este cheia intelegerii Planului divin pentru umanitate
Christos este lumina care lumineaza Scripturile

2. CHRISTOS CRUCIFICAT. Centru gravitational al teologiei Pauline este reprezentat de Moartea si Invierea lui Isus Rom. 3:25. Evanghelia si teologia lui Pavel au la centru Crucea. Pavel vorbeste in termeni admirativi si formulaic despre Moartea lui. Vezi formulele christice Pauline. Pavel foloseste citeva metafore clare pentru a efectul crucificarii:

SACRIFICIU PENTRU PACAT – EXPIERE – ISPASIRE Rom. 3:24-26 Una din cele mai controversate concepte Pauline – Vezi The Passion of Christ

JUSTIFICARE – DIKAIOSUNE – INDREPTATIRE Gal 2:21 Justificarea este forensica – Dumnezeu declara neprihanit pe om. Este de asemenea escatologica – consumarea ei va loc la final.

RASCUMPARARE – APOLYTROSIS – EFICIENTA CRUCII Gal. 3:13

RECONCILIERE – KATALLASSO 2 Cor. 5:18-20 Intre Dumnezeu si umanitate exista un raport de ostilitate. Moarte lui Christos este mediul reconcilierii.

CHRISTUS VICTOR – Romani 8:31-39 Victoria lui Christos asupra puterii raului si pacatului prin cruce devine Victoria credinciosului.

Teologia Crucii devine pentru Pavel criteriul de evaluare al altor "evanghelii" 1 Cor. 1:18-25, Gal. 6:12-15.

3. DOMNUL INVIAT. Fara Inviere Crucea ar deveni punctul culminant al disperarii umane. Fara Cruce Invierea ar fi o evadare din realitate.
Invierea este decisiva pentru teologia paulina.
Prin Inviere Christos a devenit: Ultimul Adam, Domnul Gloriei.
Invierea la elevat pe Christos/Mesia in noul statut: Ultimul Adam – prototip al noii Creatii si in acelasi timp Co-regent cu Tatal si Duhul

4. FIUL PRE-EXISTENT Desi Pavel nu acorda un spatiu vast acestei teme, el contureaza clar conceptul pre-existentei lui Christos.
Creator and Sustinator al Creatiei 1 Cor. 8:6; Col. 1:15-20
Intelepciune lui Dumnezeu Rom 8:3; Gal. 4:4
Dumnezeu Intrupat – Imnul Christologic Filipeni 2:6-11


5. PAROUSIA – REGELE CARE VINE. Revenirea lui Christos ca Rege este o alta tema fundamentala a Christologiei Pauline.
Parousia completeaza atit conceptul Invierii, cit si al Pre-existentei.
Daca Invierea a initiat o noua era, o noua umanitate, Parousia aduce aceasta era la un Climax escatologic si va desavirsi lucrarea noii creatii.
Revenirea gloriasa a lui Christos confirma Pre-existenta lui divina 1Tes. 2:19; 3:13.
Pavel a crezut intr-o revenire imminenta, Parousia devening parte integrala a teologiei Pauline.

IV. SOTERIOLOGIA PAULINA

Pentru Pavel intregul complex al mintuirii este initiativa lui Dumnezeu.
Acest complex soteriologic este format din 2 stagii distincte in teologia paulina. Aceste stagii pot fi clar delimitate prin cele doua utilizari ale verbului de catre Pavel: a. Aoristul care denota un eveniment decisive in trecut; b. Prezentul care denota un process continuu. Acest lucru poate fi ilustrat si prin cele 2 sacramente Pauline: a. Botezul – eveniment decisive in trecut si, b. Eucharistul ca celebrare repetata.

A. CONCEPTIA - INITIEREA MINTUIRII

1. O NOUA ERA – EPOCA HARULUI – HARUL CA EVENIMENT. Pentru Pavel, in spatele intregului complex salvific sta initiativa divina. Acest process este descris teologic prin conceptul harului – KARIS. Conceptul harului si al iubirii, karis si agape insumeaza esenta teologiei Pauline.

Karis are citeva fatete importante:
- Noua era Christica – "harul Domnului nostru Isus Christos"
- harul acordat umanitatii in initierea credintei
- continua imputernicire a credinciosului pentru traire – "harul suficient"
- imputerniciri si comisionari specifice – charisma
Asadar harul este initiative divina in favoarea umanitatii depravate elevate prin har la o noua creatie.

2. JUSTIFICARE PRIN CREDINTA – DIKAIOO a fi indreptatit prin lucrarea gratioasa a lui Christos, de drept si de fapt. Aplicarea neprihanirii divine.
Aceasta trasatura a a evenimentului salvific a fost in special elevata de Luther. Acest concept a devenit pentru protestanti cheia interpretarii scripturii.

Citeva elemente fundamentale ale acestui concept:

a. Neprihanirea lui Dumnezeu – dikaiosune – sta la baza evangheliei Pauline Rom. 1:16-17 si este o tema ce se repeata in argumentul teologic, in special in Romani.
- Un ideal prin care actiunile individuale pot fi evaluate, masurate – lumea greaca
- Implinirea obligatiilor individului ce decurg din relatiile in care persoana intra – lumea ebraica
- Credinciosia lui Dumnezeu fata de poporul sau – Legamintul divin
- Actiunea salvifica divina pentru toti care cred - Pavel

b. Convertirea – Impactul convertiri Pauline
Pentru Pavel este
- reorientarea vietii spre Dumenzeu – intoarcerea de la un system de credinte la Dumnezeu – convertire de la...
- Comisionarea de a proclama evanghelia – convertire la..

c. Sola Fide - Credinta – PISTIS – Modalitatea prin care individul poate rasounde evangheliei si poate acepta efectul harului – justificarea – este credinta, numai credinta.
Pavel respinge categoric:
Justificarea prin faptele legii
Justificare prin propriile actiuni
Autojustificarea

Pentru Pavel, justificarea prin credinta este RELATIONALA, nu necesarmente legala.
Justificarea prin credinta este o relatie de totala dependenta si incredere neconditionata


3. PARTICIPARE CHRISTICA. Mai comun decit conceptul justificarii prin credinta este in teologia paulina conceptul Participarii Christice – EN CHRISTO si derivatele sale
Aceasta fraza este folosita de 83 de ori – in afara frazelor echivalente ("in el"). La aceasta trebuie sa adaugam fraza "in Domnul". Acest motiv este totalmente Paulin; apare o singura data in 1Petru.
Exista si alte fraze similare: prin Christos, din Christos, etc
Actul mintuirii in corpusul Paulin este descris si prin aceasta pozitionare a credinciosului in Christos.
Pavel vorbeste aici despre un sens profund de participare cu altii in Dumnezeu prin Christos si Duhul. Acesta este "misticismul paulin". O tema profund neglijata.

4. TRANSFORMARE PNEUMATICA. Pentru Pavel, mintuirea nu este posibila fara Duhul Sfint – Pneuma. In ce priveste mintuirea Duhul este arrabon-ul mintuirii (2Cor. 1:21-22) Duhul este agentul mintuirii si sustinatorul ei.
Duhul induce viata noua in credincios si face mintuirea eficienta.

Beneficiile Duhului (Rom. 8 in special):
- Libertate
- Conduita crestina
- Adoptie
- Dorinta Spirituala/Speranta
- Viata de Rugaciune
- Intelegere Spirituala
- Charisme
- Roada Duhului

5. BOTEZ – Aceasta tranzitie de la era veche la era noua este concluzionata cu sacramentul botezului. Aceasta este confesiunea publica a acceptarii justificarii si a participarii cristice, a identificarii cu Christos (Rom. 6).

B. PROCESUL MINTUIRII.

CONCEPTIA MINTUIRII
CONDITIA MINTUIRII
CONSUMAREA MINTUIRII
Mintuirea este un process. Un process care are un inceput decisiv, un eveniment. Procesul are insa si un climax. Asadar, mintuirea este un act, dar si un proces al carui climax, pentru Pavel, este Parousia. Procesul incepe cu moarte si invierea lui Christos. Procesul culmineaza cu Parousia.

ELEMENTELE PROCESULUI:

1. TENSIUNEA ESCHATOLOGICA. Mintuitul traieste intr-o tensiune escatologica: EL/ea este "deja mintuit, dar nu inca" "already and not yet". Ceva decisiv s-a intimplat deja, dar mintuirea nu este inca completa. Aceasta tensiune dihotomica este firul rosu al soteriologiei Pauline.
Justificarea deja s-a produs dar inca nu este totalmente consumata
Participarea cristica este deja o realitate, dar inca nu este totala.
Prezenta Duhului este deja un arrabon, dar inca nu avem plinatatea Dumnezeirii.
Suntem deja in era noua, dar era veche inca exista.

Aspectele Tensiunii:
- Dihotomia Eului Rom. 7
- Dihotomia Fire/Spirit
- Dihotomia Suferina/Glorie

CASE STUDY

CE SPUNE BIBLIA DESPRE SIGURANTA ETERNA?
POATE UN CREDINCIOS PIERDE MINTUIREA?
EVREI 6:4-12


Am vazut data trecuta ca Biblia vorbeste de citeva feluri de caderi de la credinta:

1. Ratacire:– pilda cu oaia ratacita
2. Piedere – leul pierdut in casa
3. Risipire – Fiul Risipitor
4. Lepadare: o negare momentana, temporara a lui Isus
5. Apostazia – o renuntare deliberate, premeditata la Isus.
Evrei 6 este unul din cele mai dificile pasaje biblice.

I. CE INSEAMNA SA FII MINTUIT?

1. Conceptia Mintuirii (initierea): Sa fii nascut din nou: pocait, iertat, justificat, regenerat
2. Conditia Mintuirii: Sa fii copilul lui Dumnezeu: Calitatea de Copil
Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
Ioan 1:13 născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Rom 8:14 Căci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.
Rom 8:15 Şi voi n\'aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!"
Rom 8:16 Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.
Rom 8:17 Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
3. Consumarea Mintuirii: A petrece eternitatea cu Dumnezeu

II. CE SPUNE BIBLIA DESPRE PIERDEREA MINTUIRII?

A. FAZELE EXPERIENTEI CU DUMNEZEU - Evrei vorbeste aici despre o progresie a experientei cu Dumnezeu.
Prezinta 5 faze:

1. Faza 1: "au fost luminati odata" – au realizat starea si nevoia lor
2. Faza 2: "au gustat darul ceresc" – au beneficiat de harul divin Rom 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.
3. Faza 3: "s-au facut partasi Duhului Sfint" - Botezul cu Duhul Sfint
4. Faza 4: "au gustat Cuvintul cel bun a lui Dumnezeu" Rhema, nu se refera la Cuvintul scris – ci la cuvintul revelatiei lui Dumnezeu
5. Faza 5: "au gustat puterile veacului viitor" - experiente supranaturale cu Dumnezeu

Persoana aceasta nu este un credincios de rind. Este un titan al credintei si experient
ei cu Dumnezeu.




B. CONCLUZII DESPRE OMUL CARE CADE
Ce spune Scriptura?

1. Un astfel de om este aproape imposibil sa cada v.6 "si care totusi au cazut!!!!!!!"
2. Si daca se intimpla sa cada omul acesta nu se mai poate intoarce v.6
3. Ajunge aproape sa fie blestemat, dar nu blestemat
4. Sfirseste viata prin a I se pune foc. Idea este de ardere Cuvintul foc nu este folosit in textul original si nu se refera la Focul Vesnic. Este mintuit ca prin foc.
5. Dumnezeu nu poate sa incalce juramintul iubirii: vv. 17-20
6. Textul acesta nu spune ca un credincios isi pierde mintuirea.
III. CONCLUZII DESPRE PIERDEREA MINTUIRII

1. UNII CARE SUNT IN POPORUL LUI DUMNEZEU NU AU DEVENIT NICIODATA FII: EI SUNT PLEAVA. N-AU FOST, NU SUNT SI NU VOR FI MINTUITI
Mat 7:21 Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mat 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N\'am proorocit noi în Numele Tău? N\'am scos noi draci în Numele Tău? Şi n\'am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"
Mat 7:23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v\'am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege."

2. UN COPIL A LUI DUMNEZEU SE POATE RATACI, POATE CADEA TEMPORAR, POATE FI RISIPITOR, SE POATE LEPADA LA UN MOMENT DAT, DAR NU INSEAMNA CA ISI PIERDE MINTUIREA. Ioan 10:27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
Ioan 10:28 Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
Ioan 10:29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
Ioan 10:30 Eu şi Tatăl una sîntem."
1Ioan 3:1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L-a cunoscut nici pe El.
1Ioan 3:2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s\'a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

3. UN COPIL AL LUI DUMNEZEU ISI POATE PIERDE RASPLATA/MOSTENIREA, DAR NU CONDITIA. De aceea un numar limitat vor fi mintuiti ca prin foc. Este decizia finala a lui Dumnezeu.
Rom 8:32 El, care n\'a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Rom 8:33 Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
Rom 8:34 Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
Rom 8:35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
Rom 8:36 După cum este scris: „Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat."
Rom 8:37 Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Rom 8:38 Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
Rom 8:39 nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

IV. IMPLICATII IMMEDIATE:
1. Cerceteaza-te daca esti copilul lui Dumnezeu
2. Bucura-te de siguranta eternitatii
3. Fii Atent sa nu cazi, sa nu te ratacesti, sa nu te lepezi pentru a nu fi ars

LOCUL LUI ISRAEL IN SOTERIOLOGIE – O PARANTEZA SOTERIOLOGICA? Locul lui Israel in istoria mintuirii este cel mai emotional element al teologiei Pauline. Ce se intimpla cu neamul lui? Rom. 9-11.

Pavel afirma:

- Identitatea poporului ales Rom. 9:1-29
- Israel si-a inteles gresit chemarea 9:30-10:21
- Dumnezeu nu a repudiate si abandonat pe Israel 11:1-24
- Misterul Planului ultim al lui Dumnezeu: Tot Israelul va fi mintuit. 11:25-36










FROM MARGINS TO CENTER

PENTECOSTAL AND ORTHODOX READINGS OF ROMANS 8 IN ROMANIA1

Florin T. Cimpean


This reading of Romans is related to my long term interest in how the Spirit, Spirit-events and Spirit experiences are depicted in the biblical texts and their receptions. It is also a part of my broader attempt to approach the biblical text from a critical perspective which accounts for— rather than ignoring- the pragmatic, pro me/nobis, dimension of biblical interpretation. This kind of reading yields meaning relevant for me and my community here and now. Yet, it is not less demanding. On the contrary, it brings underlying assumptions and convictions to the surface and attempts to critically understand them and assume responsibility for them. Approaching Romans in this way becomes a challenge.

As a Pentecostal I have to deal with the question of how a book like Romans, considered often as a theological treatise and one of the hardest writings in the New Testament,2 could be relevantly read by a community that values and places the pneumatic experiential complex at the center of its system of beliefs. Keck and Furnish suggest that the experience of the Spirit was a vital feature of early Christian life3 and, arguably, of the communities addressed by Paul. With this in mind, a question arises: Did these communities read this letter from the standpoint of their life experiences or did they read it theologically as most of modern interpreters do? To push the issue further, could this difficult letter be read from a pneumatic standpoint at all?4 This is what this paper will partially attempt to answer.
As a Roman(ian) I approach Romans with the awareness that it has over time become the defining center of Western Christianity and consequently the West got its monopoly of this text. Yet, from the margins this center seems often distant and its readings sound as strange voices. Communities outside the West face difficulties in identifying themselves with the standard Western readings of Romans. Therefore, this paper seeks to decenter such Western readings by presenting two alternative receptions of Romans from Romania - a Pentecostal reading and an Orthodox one - which ironically are focused on the center of Romans, namely chapter 8. These Romanian readings originate in a twofold marginality. Politically, Romania belongs to a world that is often unnamed - a world between the First and the Third World, sometimes called the Second World. Religiously, Pentecostalism and Eastern Orthodox Christianity are often viewed in the West as second class Christianity. From this marginal position, both the Pentecostal and the Eastern Orthodox readings under consideration view chapter 8 as the key for understanding Romans, whereas the Spirit functions as the integrating principle of Pauline theology and of the whole Christian experience.
The paper argues that these alternative readings could be supported by a scholarly interpretation which is focused upon the figurative dimension of the rhetorical structure of Romans that forms a chiasm with chapter 8 at its center.
Therefore, this paper’s aims are: (a) to provide a Pentecostal pro me/nobis pneumatic reading of Romans from Romania; (b) to present an alternative Romanian Eastern Orhtodox interpretation of Romans; (c) to offer textual grounding for these readings and (d) finally, to place these readings in the arena of competing receptions of this text and understand them as legitimate interpretations of the text in the history of receptions of Romans.

IDENTIFYING THE CENTER: WESTERN READINGS OF ROMANS

Given the amount of Western scholarly work on Romans, it is imposible to do justice to all the important interpretations of Romans. Therefore, this section simply seeks to identify particularly predominant types of readings of Romans, that is, interpretive approaches that are distinctive because of the epistemological categories they use for making sense of the many features of the text of the letter to the Romans.

A. The Theocentric Perspective on Romans. The foremost and the widest held view about this text centers on the fact that Romans is ultimately a letter about God and his intervention in the history and his dealings with humanity. This theocentrism is expressed in several ways.

1. Luther and his heirs stressed that the heart of Romans IS justification by faith, in the sense that through faith in Jesus Christ every human being receives forgiveness and a share of a ’foreign righteousness’ which is manifested in Christ’s graceful work at calvary.5 The theological concept of justification by faith, which in Luther bears also an anthropological dimension, became more theocentric in the work of later scholars, being understood as the righteousness of God.6

2. A different theocentric view of Romans was presented by Calvin who basically says that only those marked by God for election are able to partake the benefits and freedoms of grace.7 In chapter 8 the Spirit functions as the sign of the saving grace, as a mark of distinction for the elect in the world. The Spirit is the agent by which God’S election is made manifest.8 In a sense, the elect become God’s center in the world; all others are marginalized.

3. Bartlett emphasizes the universalist view of God in Romans. God is God of every human being, of all of human history and of the whole universe. God’s claim over all people is demonstrated by the cross and resurrection of Jesus Christ. The appropriate response is faith, as the way by which all humanity can acknowledge God’s claim.9 This universalist view of God is facilitated and implemented by the Spirit.

B. Reconstructing the Symbolic World of Romans. In an attempt to shift away from the theocentric perspective on Romans some proposed that the pulsating heart of Romans is the mystical union of the believer with Christ and the work of the Spirit as expressed in Romans 5-8.10 Morgan asserts that Paul, in his attempt to articulate a vision of the world and human life under God, projects a symbolic world which is structured on three levels: 1.the transcendental level of God, the ultimate symbol which is the focus of religious activity; 2. The level of revelation in the crucified and risen Lord through whom God is known--it determines how the transcendental is encapsulated in personal terms and communicated to the human life; and 3. The level of community--the locus of religious experiences and practices, meanings and values.11 This symbolic world becomes the lenses through which Romans should be read.

C. Christian-Life Perspective. Some readings point to the fact that Romans deals at great extent with Christian living and embarks on the ethical and moral dimensions of Christian existence. In his commentary Fitzmeyer’s ultimate aim is some kind of expected ecclesial pay off.12Humans are not only liberated but also empowered to live a new life of action before God and for God through the Spirit which is the powerful source for the new Christian modus operandi.13 Morgan also delves into the ethical dimension of Romans, stressing that salvation results in the re-evaluation of behavior, both positively and negatively, as expressed by the dichotomy Spirit-flesh. For him Romans presents us with a Spirit ethics.14 Focusing on the systems of convinctions also opens the door for an ethical perspective.15

D. The Christological Perspective. Douglass J. Moo asserts that christology along with salvation history represent the theological ground and the starting point of Romans as the only topics broad enough to unify the various themes of the letter.16

E. The New Perspective On Paul. Recently, an important shift has taken place in the process of interpretation of Romans which challenges the Lutheran hermeneutical grid of justification by faith imposed on Romans and makes space for the role of the Jews in salvation history.17 As Dunn states: "Paul’s treatment of the law. . . becomes one of the chief integrating strands which binds the whole letter into a cohesive and powerful restatment of Jewish covenant theology in the light of Christ".


A PENTECOSTAL PRO ME/NOBIS READING OF ROMANS 8 FROM ROMANIA: INTEGRATING TEXT,THEOLOGY AND LIFE EXPERIENCE

Exclusion of Romans from the Functional Canon of Most Romanian Pentecostals

My first meeting with Romans took place in my childhood, when the only professing Christian in our household, my great-grandfather, was asking me to read aloud for him from the Bible. He could not read but he loved the Bible and he was able to recite by heart long pericopae he learned by hearing. In his ’towering’ presence I perfected my reading skills and I developed attitudes toward the different biblical texts. Romans had become the book-to-avoid for two reasons: first, I was rarely asked to read from it and second, when I was asked to do so, I did not understand it and I did not like it. Therefore, I developed an aversion toward Romans. Later on, I discovered the same adversion toward this text among the Romanian Pentecostals. The ethos of the Romanian Pentecostals is an ethos of poverty, suffering, oppression both by the government and other religious bodies, sorrow, humility, longing, eschatological tension, existential struggle and Spirit encounters.18 The Romanian Pentecostal discourse is made up from stories that have at their center the unending presence of the Spirit. They are not about the success achieved through the Spirit, but about the divine participation in our struggles, sufferings and longings. As my great-grandfather repeatedly told me, the Spirit is at the center of everything, in the midst of unutterable suffering and unspeakable joy, in seasons of persecution and in seasons of liberation. Therefore, the Spirit has become the great hermeneute of our experiences and of the biblical text.

Without a history, without a written legacy19, and without heroes and models, Romanian Pentecostals claimed the biblical text as their history and legacy, and the biblical events, teachings and characters as their models. Time, distance and space collapsed and the horizon of the community and that of the biblical text fused. Characters and events came alive in our experiences in a great sense of identification with the world of the text. Read aloud the biblical text was there to ignite and legitimate our experiences, to recreate the worlds of the individual believers and community and to sparkle imagination, vision and action. Sermons were not aimed at systematizing grand teachings but at "re-storying" the text for today, at recapturing the passion of the text, at helping Pentecostals to cope with the passion of their existence. Pushed to the margins by both the Communists and previous regimes as well as by the religious establishment, the Romanian Pentecostal community held to the biblical text and the Spirit as the necessary ingredients for subsistence and resistance. But what about Romans?

Because we were told that Romans was basically a treatise of abstract theology, in melanchtonian terms a doctrinae Christianae compendium20 which has little to say about the experience of the Spirit within the real constraints of life, the letter was somehow excluded from our functional ’canon’.21 In retrospect, I have to say that this was a sort of ’false consciousness’ about this book.

When Romanian Pentecostals Read Romans: Chapter 8 as the Center

When Romanian Pentecostals enter Romans they do so at the center, chapter 8. But they are told that they should have started at the beginning and if possible with the great theological key concept of justification by faith. The point is that justification by faith, however popular in the West, does not ring a bell in a Romanian Pentecostal context. Thus we felt compelled to stay away from this text.

Yet, Romans has the potential to revitalize the Romanian Pentecostal ethos. By entering the world of Romans through chapter 8 we gain a new perspective on Romans and new teachings for our life experience. However pregnant with theological motifs (according to a Western perspective), this letter grew from concrete situations in the life of Paul and the communities which he interacted with.22 It is also about how one experiences the reality of life; and again and again it is brought into concrete experiences of life and death. When my great-grandfather was taking his last breath of earthly air after almost one century of struggle and passion (I was 13 years old), he was doing so at the center of Romans: "and we know that all things cooperate together toward good for those who love God, who are called according to his purpose.23


Romans 8 is vital for our understanding of the text and for our self-understanding.

When chaper 8 is taken as the key for understanding the rest of the letter, this chapter is viewed as a representation of the pneumatic vision that Paul has of his teaching and practice. It is the basis for moving from theoria to praxis. The Spirit functions as the integrating principle by means of which Paul brings together his theological categories and the Christian praxis. Furthermore, the Spirit is the integrating principle through which the readers’ struggling, fractured, suppressed identities are made whole, their muted voices, their hopelessness, their alienation are overcome;and the creation itself is renewd.

For us chapter 8 becomes the lens through which we are reading Romans.24 It helps us to understand both chapters 1-7 and chapters 9-16.25 This is in agreement with Bartlett who states that everything in chapters 1-7 leads to chapter 8, and everything in chapters 9-16 grows out of it.26 Such a reading provides the evidence which justifies the Pentecostal emphasis on the importance of the Spirit in the hermeneutical task, in the ordering of Christian life and praxis and in the cosmological and eschatological vision.

The Main Tenets of Romanian Pentecostal Reading of Romans

The main tenets of this reading by the Romanian Pentecostals can now be presented.

1. The Spirit offers the possibility of liberation (8:1-4). To begin with we understand katakrima and the rest of 8:1 in an ideological sense ideological sense, as reffering to a liberationist act, and not just in a legal sense. ’There is no condemnation’ emcompasses the idea of justification by faith as freedom from bondage (oppression).27

This liberationist language becomes very important for a Romanian Pentecostal community that hascontinuously faced oppression during its history. In our interpretation, Paul presents a liberation which intervenes at four levels.

First, at the ideational level: Paul places his theological developments and statements in a context of experiential encounter, where his arguments become "pro/me nobis" teaching for our community and its members. All of Paul’S theological categories - christology (vv.1-4), adoption (vv.14-17), justification (vv3-4, 10-11), grace (2-4), sin 2-10, 12-13), ethics, eschatology, etc (see verses 1-4 - are set in a pneumatic horizon where semantic boundaries are torn apart. Christology becomes pneumatic and is liberated from its rigid constraints to be open to new possibilities of meaning. Different understandings are not condemned, but encouraged.

Second, at the individual level, immersion in this pneumatic universe is an exercise in freedom (v2).28 S/he is liberated from the constraints of sin, selfish ego and from identity suppression. There is no condemnation, neither self-condemnation for oneself and for the others. The individual is affirmed.

Third, the community as a whole enters this pneumatic liberation and becomes the locus where the Spirit interprets doctrines, human life and the Other. From the singular pronoun in v. 2 Paul switches to a more holistic language as is evident in the frequency of ’humeis’ and ’hemeis’(see vv. 9,12,15 just to mention few instances). In this way, adoption, for instance, becomes a community afair (vv. 14-17). Community is the place where the disinherited are adopted, the lame walks in the Spirit, the muted speaks, the blind sees, the unnamed receives identity and the excluded receive adoption. Community is not the place where identities are melted, but affirmed. Verses 9-10 underscore the fact that those dispossed find already eschatological locus, or rather their unlivable conditions become divine locus ’since the Spirit of God dwells in you’.29

Fourth, the whole cosmos enters this pneumatic liberation. Not only is the Spirit present in/with us, but it is also present in the universe creating cosmological equilibrium vv. (18-23).30 Liberation is a painful process and the whole creation partakes the destiny of the liberated children of God (specifically vv. 19-22).

2. This pneumatic vision offers orientation and identity for us, bothe as a community and as individuals (4-8, 12-17). In the pneumatic context, as a liberated community and liberated individuals we do not fall back in fear and oppression because we are given an identity as the children of God (v. 15); we receive a sense of direction in life. To ’walk according to the Spirit’ is to have a direction induced by the Spirit, mobility and life of action (v. 4) The Spirit orients us toward God and toward each other. We understand ’phronema’ in v. 6 not simply as ’mind’ but as orientation of life which underscores an experiential mode of living. We find purpose in life and in service. Confusion and alienation is sorted out when the Spirit prompts us to identify ourselves with the divine Other and with the human others (vv. 15-16). Now, no one could claim a privileged relationship, identity, knowledge, for all of us are children of God. The problem is not a lack of knowledge, or of ability or of will, but a lack of vision. The Spirit provides us with this vision.

3. In such a context a pneumatic tension appears in Rom. 8:9-11, 18-21. The vision of liberation, orientation and identity provided by the Spirit is not just a utopian dream, it is an actualized reality, a shared experience (v.23). Yet, this vision is not suddenly fully actualized; this teaching is not final; this experience is not ultimate; this liberation is not total. While there is a present realization, there is also an eschatological aspiration. ’Hupomone’ in v. 25 is not fatalistic patience but rather dynamic perseverance in the struggle. The Spirit integrates the two ages and makes life livable. Life becomes a process through which the new condition of children of God is actualized in the midst of this old age. The new age is inbreaking in the old aeon, but is not yet consummated. The old age still resists, and therefore, liberation, orientation and search for identity become a continuous process (vv15-16 versus vv. 23-25 - already liberated and adopted/yet waiting for liberation and adoption). Waiting for the full consumation becomes transforming action. There is continuous longing for liberation for those who are still oppressed, who are still searching for their identities. This pneumatic tension is the engine of the experience of life. By the indwelling of the Spirit, the Other participates in our experiences and we participate in the experience of the others and of the whole creation. Such a pneumatic vision presupposes that everything should be kept in tension: individual and community, theology and praxis, spirit and flesh, present and future, etc. Despite the sufferings and frustration associated with this long process of actualization, we hope for liberation, for eschatological consummation ( v. 24). In a sense, God participates in our journey of suffering, in our hope, in our aspirations and in our tears, in our ecstatic joy and our deepest cry of desperation (vv.26-27). There is a profound solidarity between God, humanity and creation. 31

4. In such a vision, the Spirit offers pneumatic discourse (26-27). Those that are muted, the inarticulate, those who do not possess the ’right’ knowledge, the weak, the marginal who does not know the mainline prayer, those who are not represented are given speech, pneumatic discourse, glossolalic power.32 Here the idea is that the Spirit speaks a common language with those whose feelings could not be expressed, ’sighs too deep for words’ (v.26). Glossolalia is usually understood as speech addressed to God by humans. Yet, glossolalia is also a sign and a wonder of the divine self-disclosure and takes place primarily because of this disclosure. Then it can also be communication from God to humans.33 The groanings of the Spirit discloses the divine participation in our struggle. As Machia puts it, "[g]lossolalia is an unclassifiable, free speech in response to an unclassifiable, free God".34 In the midst of oppression, or in our eschatological journey, the Spirit gives us speech, an existential cry for freedom.35 This speech becomes a protest against any manipulation and oppression of humanity.36 And since God transgressed the barriers that separated humanity from him, this pneumatic discourse should bring down all human barriers.

5. Paul explodes in a pneumatic doxology (28-39), because he is liberated and receives an identity, because his speech and thus his teaching are Spirit-rearticulated. This section of chapter 8 presents a Paul who is liberated from the struggle of chapter 7, who is now certain of his identity, has eschatological direction in life and utters a pneumatic speech. This section could easily characterize a Pentecostal entering the charismatic worship. Indeed, from our perspective, once liberated we have nothing to fear. Who or what will once again oppress us? Who or what will erase our identity? Who or what will mute our voices? Who or what will diminish our hope? Nothing will separate us from the pneumatic vision of Christ and God (v. 39). It is precisely the way we see christology, and consequently any Pauline teaching, that is, through pneumatological lenses.


For us as a community, this audacious reading offers us hermeneutical lenses for reading the rest of Romans. As chapter 8 is the center of Romans, so in our experience the Spirit is the center and plays the integrative role. Our beliefs are liberated from the constraints of dismay and stigma. We feel valued for what we are and what we practice. Our obliterated horizons are reoriented; our search for significance receives fulfilment in the matrix of our identity; relationships with others are bridged, the future becomes hopeful and our ’creepy’ babbling becomes articulate speech.
Paul writes Romans to bridge the East with the West, his Eastern mission with his Western missionary intentions, Jews with Gentile and theology with praxis. Likewise, this text helps us as Roman(ian) Pentecostals with our identity. As Roman(ians) belonging to a land between the West and the East this text helps us to integrate this geo-political split. As Pentecostals, we are able to integrate our experience and our theology, to deal with our past of oppression and to clear the confusion brought about by the fall of Communism. This reading compells us to give Romans a place of honor in our functional canon.

THE SPIRIT OF GOD OR A NEW SPIRITUAL CONSCIENCE? - AN ALTERNATIVE EASTERN ORTHODOX READING FROM ROMANIA

At this point I introduce a kind of interpretation that situates itself at the interface of the theological and exegetical reading. It is a different kind of approach because it springs out from a different understanding of the biblical text. This Romanian Greek Eastern Orthodox interpretation of Romans starts with several hermeneutic assumptions. First, if Romans played an important role in shaping Western Christianity, it did not have the same prominent role in the context of Eastern Christianity. This is very evident from the scarcity of Romanian Orthodox commentaries on Romans.37 This interpretation of Romans also takes on a polemic tone, especially against the Protestant views on Romans. Cornitescu explicitly rejects as a gross exaggeration Luther’s designation of Romans as the "summa theologiae Pauli"; even though Romans presents an theological richness, it cannot replace the other Pauline letters. It rather needs to be read with the others.38 A second underlying assumption is that Romans needs to be read in terms of its intertextual relations with other biblical texts and traditions. Cornitescu favors a holistic approach to the text: different verses and pericopae should be interpreted in the context of the theological flow of the letter and of the whole biblical text.39 These interpretations are very much interested in the historical issues such as authorship, place, purpose, authorial intent, original readers, authenticity and integrity, critical problematics and philological questions. Yet, these commentaries are for the church, as is evident from the theological structure of the letter: the first section of the letter (1-11) is the dogmatic part, the second section (12-15) is the moral part.40 The third thing worth mentioning is the weight the early church writings get as intertextS for these readings41 and the sacramental inferences in the process of interpretation.42

For the Eastern Orthodox interpretation of Romans, chapter 8 becomes very important since Orthodox christology and ecclesiology are by definition pneumatological.43 These interpretations envision that Christians receive a new Conscience which is materialized through adoption. In fact, this new conscience is the new spirit the Christian receives through adoption at the time of baptism.44 This new spirit is not the Holy Spirit as a divine person or as the power of God, but it is the new state of being of the Christian life, it is a new attitude and orientation toward God and the other, the conscience that God exists. This is the spirit in which Jesus performed his ministry, a spirit of good works.45 Living in the flesh means focusing on the material things, while living in the spirit means transcending the impulse of the material condition and focusing on God and the good that springs out of him.46 This is the spirit in which Christian culture, thought, and morality develop. Not only individuals but also, their community (culture) and the whole of nature participate in this salvation framework. Salvation is never final, never accomplished in this realm, therefore we need to continue to actualize our new spirit in moral behavior and good works.

This Romanian Eastern Orthodox reading challanges the Western hold on Romans and confirms the importance given to Romans 8 by the Romanian Pentecostal interpretation.

Now the question is: Are these readings legitimate, even though as any faith-interpretation must do, they blurr the lines which separates Paul’s text from the present theological and existential concerns of today’s believers? Can chapter 8 be legitimately viewed as the key to understanding Romans? As its center? Is there any textual grounding for such a claim? The next section of this short paper will sketch in a preliminary way possible answers to these questions. This work in progress is simply intended as a way of suggesting how faith-interpretations invite the development of a critical study of "what the test says and is" that wouls explore the possibility that these faith-interpretations reflect the way in which a specific dimension of the text has affected certain readers/believers in a given context.

TEXTUAL GROUNDING: UNDERSTANDING PAUL’S STRUCTURAL RHETORIC.

My Romanian Pentecostal pro me/nobis reading of Romans starts with chapter 8 assuming that this chapter is the hermeneutical key to the whole epistle. Essential for my reading is also the assumption that the Spirit functions as the integrating principle of theology and Christian experience. The alternative Eastern Orthodox reading confirms this claim. These assumptions can be grounded in the text, following Cranfield’s descriptive observations.

Cranfiels points out that, even though the Spirit is mentioned only five times in chapters in chapters 1-7 and only nine times in chapters 9-16, in chapter 8 the Spirit takes prominence, being mentioned some twenty one times.47 In this regard, chapter 8 comes like a surprise; it abounds in pneumatic discourse. Moreover, there is a sense of excitement and puzzlement and a personal rhetorical presence on Paul’s side starting with 8:1 through the end of the letter.48

The centrality of chapter 8 in the economy of Romans is widely acknowledged. As I already noted, Bartlett emphasizes clearly that chapter 8 is the central chapter of Romans.49 Fitzmeyer asserts that chapter 8 is the third most important part of the letter equaling the discussion of justification in 3:21-31, forming a certain peak in the theological development.50 Hahn suggests that the whole argument in chapters 9-15 is built on chapter 8.51

Yet, other authors barely pay attention to this chapter in their readings of Romans or their theological reconstructions.52 Furthermore for some, in the larger context of Romans, the section that includes chapters 5-8 generates a series of problems. Thielman points out that for some scholars chapters 5-8 break the logical and theological flow and sequence of the letter and could very well be an independent composition dropped by Paul or someone else in the letter.53 According to others, these chapters could function as a ’backwater’ text.54 These kind of suggestions pose serious questions about the whole of Romans. In this line, Dunn shows that some scholars consider Romans as a combination of two letters, or an amalgation of two homilies.55 This brief survey of issues concerning chapter 8 and its surrounding context shows that there is no consensus on how to treat the chapter and confusion still persists about its role in the economy of the letter.

In this line, the above readings of Romans call us to pay closer attention to chapter 8, and its potential role in the structure of Romans. Scholars have often proposed that the key to the structural and theological understanding of Romans is chapter 1,56 or chapter 3:21-26,57 or chapter 5,58 or maybe, in recent times, chapters 9-1159 In turn, I propose that the key to understanding Romans is chapter 8. These different proposals signal that the interpreters focus their attention on different kinds of structure of Romans.

The traditional structuring of Romans divides the letter in two parts: chapters 1-8 which encompasses the mature theology of Paul, and chapters 9-16 dealing with some practical implications.60 Such a structure cannot be denied. Yet its nature needs to be clearly understood: This is the structure of Romans a theological/moral discourse. This is appropriate because, among other things, Romans conveys to its readers theological ideas and moral instructions.

What I propose is to consider Romans as a figurative discourse--that is, as a discourse which aims at establishing a symbolic world for its readers. This is also appropriate, because there is not doubt that this letter is a religious discourse, which like other such discourses sets s symbolic world that provides the framework necessary for making sense of the theological and moral teachings of this text .61 This figurative structure is not unrelated to the rhetorical power of the letter and thus to the arrangement of the argument that reflects the use of principles promoted by the ancient schools of rhetorics.62 Very often, when rhetorical techniques are applied to the biblical text, Romans is used as a case study because it fits nicely to such categories.63
More specifically, in this figurative structure chapter 8 functions as the climax of the letter and offers grounds for transition and a framework for integration for what precedes and what follows. Chapters 8 helps us to move back and forth in a journey of understanding. This become clearer when we note that Romans is arranged in a chiastic fashion.

Even though the theoretical information about chiasmus as a rhetorical technique is scarce, its presence can be traced as early as Homer.64 Chiasmus belongs to the figurae elocutionis, to the figurative complex and could be defined as the presence in a text of " bilateral symmetry of four or more elements about a central axis, which may itself lie between two elements, or be a unique central element, the symmetry consisting of any combination of verbal, grammatical or syntactical elements, or, indeed, of ideas and concepts in a given pattern".65 Thomson proposes six characteristics of a chiasm: 1. It is frequent for a chiasm to exhibit a shift at, or near their center, consisting of a change in the person of the verb, or introduction of a new idea, etc. After the change, the train of thought is resumed; 2. At times, A chiasm is introduced or followed by a frame passage which functions either as a spring-board to launch the chiasm, or as tail piece; 3. Passages that present A chiastic structure may also contain parallelism of elements; 4. Identical arguments may occur at the extremities and at the center of a certain system; 5. Balancing elements have aproximativelly equal lengths; 6. Generally, the center contains the focalization of the author’s thought.66

This raises the question: Does Romans as a whole involve such a framework? Generally, a chiastic pattern is looked for in smaller units. Such a study of Romans has already been done on short passages in Romans. Thomson identifies a chiasm in Rom. 5:12-21,67 Gordon Fee finds chiastic structures in 1:3-4 and 7:13-8:4,68 and De la Potterie demonstrates that Romans 8: 14-30 is organized in a chiastic fashion.69 There seems to be no doubt that there are chiastic structures in Romans. But what I propose is a macro-chiasm in Romans which is more difficult to study--they are less possibilities for control. An application of the rules for identifying chiasms provided by Thomson will serve as one kind of control.
My interpretation argues for a major shift in chapter 8, which I see as the center of the letter and, thus as the center of the chiastic pattern. Chapter 8 presents both a change in the person of the verb - from ’I’ to ’you’- and an introduction of new ideas, such as the prominence of the Spirit. Since I argue for a macro-chiasm I will applY the second rule to the center of the pattern: chapter 8 is preceded by a spring-board, that is chapter 7, and is followed by a tail-piece, namely chapters 9-11. This addresses much debated issues about the structural position of these latter chapters. Romans is also filled with parallelisms and antithesis, both thematically and structurally.70 Furthermore, there is a parallelism between chapters 1-7 and 9-16. In addition, chapter 8 presents, in a remarkably symetrical way, a concentration of ideas whixh are also found both in the beginning and end of the letter and also in the surrounding pericopae.71 For instance, chapter 8 deals with justification and sin, with persecution, with practical living and mission. Also, according to Thomson’s rules, the structure I propose is well balanced from a thematic and quantitative standpoint; chapter 8 is in the middle of the theological and quantitative flow. Finally, as I suggested above, chapter 8 can be viewed as the climax of the letter, and therefore, as the focus of Paul’s discourse. Thus this preliminary investigatioon suggests that Romans as a whole meets the minimal requirements for a chiastic structure. In what follows I present a rough chiastic scheme in Romans:

1Salutation 1:1-7
2Wishing to visit Rome 1:8-15
3Power and Sin 1:16-32
4Jews, Judgement, Sin 2:1-29
5Jews, Gentiles, Equality 3:1-20
6Need for forgiveness - Solution 3:21-31
7Illustration 4:1-25
8Consequences 5:1-21
9Grace over sin 6:1-23
10Struggle at personal level 7:1-25
11Pneumatic Visions 8:1-27
11\'Christological Visions 8:28-39
10\'Paul and Jews - A Personal Struggle 9:1-5
9\'Mercy and sin 9:6-33
8\'Consequences 10:1-21
7\' Illustration 11:1-24
6\'Need for Salvation - Solution 11:25-36
5\' Equality in the Spirit 12:1-21
4\'Social Ordering and Relationships 13:1-15:13
3\'Paul, Power and Mission 15:14-33
2\'Wishings 16:1-20
1\'Benediction 16:21-27


Each feature and passage of this proposed chiastic structure would need to be discussed at length, so as to demonstrate that this chiastic structure points to the prominence of chapter eight. Obviously I cannot do so in the limits of this paper. All what I can do here is to make a few general concluding comments.


I first want to acknowledge that this chiastic pattern is not perfectely symetrical. Yet this is not a problem in and of itself. Thomson shows that perfect symmetry is not always desirable in practice. On the contrary, asymmetries often emerge in the architecture of certain chiasms72. This is also the case with Pauline literature. Thomson proposes several possible explanations for the break in symmetry: (a) the author has intentionally or accidentally created the break; (b) the author was unable to sustain the pattern, or perhaps was distracted; (c) The author may have taken some flexibility generated by his need to communicate or by cultural aversion against perfect symmetry, and (d) the author may have been used the imbalance deliberately as an emphasizing device.73

Yet, all this needs to be put in the context of the chiasms’ figurative functions. Watson points to two main functions of the chiasm as a structuring and an expressive device.74 One of Paul’s interests in writing to the Romans was to be persuasive. Therefore he had to be concerned both with the aesthetic aspect of his message and with the didactic ends.75 These concerns yield an architectural structure that creates an integrating connection between form and content. As the architecture analysis shows, these concerns were a common place in the classical ancient period, expressed in balanced concentric construction around a main point, pedimental modes of compositions and chiastic parallelisms. THE biblical texts could not be neutral to these trends.76

In sum, the structure I propose suggests that Paul used such figurative devices. Developing a systematic study of Romans from this perspective promisses to show that Eastern readings of Romans, be they in Romanian Pentecostal or Orthodox circles, reflect responses to a significant dimension of this letter as figurative discourse.

CONCLUDING REMARKS

This paper has been envisioned as an experiment in
integration of pro nobis readings with critical ones. It
attempted to challenge the Western monopoly on the text of
Romans and to show that readings from the margin could
highlight dimensions of the text that were for long
overlooked by the interpretive and academic center. The
chiastic reconstruction of Romans hints that it is
legitimate to focus one’s reading of Romans on chapter 8.
Such a reading represents my struggle with Romans better
than the introspective conscience of the Western world. I
hold to this interpretation because I cannot easily
renounce my identity as a Pentecostal, and more
specifically as a Romanian Pentecostal--an identity which
implies a history of persecution and marginalization, a
complex of inferiority vis-a-vis articulate discourses, perpetual
redefinition, and a universe of practices that we know are perceived as strange by modern observers.
However tempting is the Western interpretive and academic
center, I cannot easily integrate myself into it. I cannot
just renounce my marginality--though it is painful, it is
nevertheless exciting. By considering the different
existing readings I was able to decipher and better
understand my choices and the value judgements that prompted them. The reading I chose also helps me and my community rediscover Romans as a text for us and include it
in our experiential and faith canon. While the other kinds of interpretation mentioned above are appealing, they continue to estrange us from Romans. They impose a clear dichotomy between faith, creative and critical reading. The West created professions defined by clear boundaries: one is a minister, or a theologian or a biblical scholar. It rarely happens that these boundaries are transgressed. These boundaries keep these fields in isolation, separated by huge gaps. In this way Romans is disfranchised and truncated. Indeed, one fragment belongs to Paul, another to
Cephas and another to Apollos (to use the Corinthian division as a metaphor for these gaps). In the world where where my community exists, we see Romans holistically. Similarly, I am at once minister, theologian and biblical scholar. My task is not just to make faith statements and
systemize them in articulated speech but also to bring these statements to critical understanding. In fact, my reading attempts to re-marry faith, creative readings and critical interpretations, to bring them into an interrelationship. In this way Romans is back into the community; it becomes once again a community text.
Finally, I hold on to my reading because it reflects not only my effort to understand an old text and to draw meaning from it, but also the fact that this text read, shook and reshaped, my experience. I acknowledge that I come to this text with a limited understanding about the
text and its world, as well a limited understanding about life, salvation, the Spirit and my own experience. The text exposes my lack of understanding and illuminates both itself and my own experience. In this way this reading is both an exercise in text understanding and self-understanding. This paper is a statement about how I rediscovered Romans and with it, the legitimacy of my experience. For me, a critical study of Romans--that is, a study which makes explicit its interpretative processes--requires that i acknowledge the pragmatic, dimension of my interpretation, including the way this text as scripture affects me and my community, even as I verify that it is indeed an aspect of the text of Romans that affects us in this way.


V. PNEUMATOLOGIA PAULINA

Cred ca este adecvat sa adresam un astfel de subiect, acum cind se sarbatoresc 100 de ani de la explozia penticostala.
Crestera miscarii penticostale de la 0 la peste 600 milioane de credinciosi este una intr-adevar miraculoasa.
Nu intimplator Time Magazine a declarat expansiunea miscarii penticostale unul din fenomenele religioase ale secolului 20.
Realitatea este ca in timp ce in cercurile evanghelice lucrarea si persoana Duhului Sfint au fost total ignorate, in cadrul miscarii penticostale au fost constant abuzate.

Ex: Sunday School – au recitat crezul bisericesc intr-un serviciu divin. Fiecare copil trebuia sa recite una din marile afirmatii doctrinare.

Primul copil: Noi credem intr-un singur Dumnezeu adevarat...
Noi credem ca Isus este Fiul Unic al lui Dumnezru...
A venit rindul ca se spuna "Noi credem in Duhul Sfint ca a treia persoana a Trinitatii. S-a facut liniste; nimeni nu recita aceasta afirmatie. In sfirsit un copil spune: Baiatul care crede in Duhul Sfint nu este la Biserica...


Lucrare pneumatica a Duhului Sfint este complexa insa relativ bine delimitate in teologia paulina.

A. LUCRARI DISTINCTE ALE DUHULUI SFINT:

1. Lucrarea Creatiei
2. Lucrearea Profetica Vechi Testamentala
3. Lucrarea Providentei. Duhul Sfint este Agentul prin care echilibrul Universului este mentinut. Ecologia Paulina: Pavel prezinta Duhul ca functionind in cosmos. Intreaga creatie este sub suflul spiritului divin
4. Lucrarea Soteriologica – lucrarea mintuirii – aici includem actul mintuirii, nasterii din nou, etc - Pecetea
5. Lucrarea Misiologica – lucrarea de imputernicire – Botezul cu Duhul Sfint, Impodobirea bisericii cu daruri. Arvuna
6. Lucrarea Escatologica – lucrarea de pregatire a bisericii pentru revenirea lui Christos: sanctificarea bisericii, edificarea bisericii, revitalizarea si rapirea Bisericii


B. DUHUL CA PRINCIPIU SI FORTA INEGRATOARE: UNITATEA DUHULUI IN BISERICA

"Henotes" inseamna unitate, unanimitate, consecventa, armonie.
Aceasta dimensiune este extreme de neglijata in cadrul miscarii penticostale. Insa este o lucrare importanta a Duhului Sfint.
Aceasta unitate a Duhului nu este un concept abstract ci este exprimata in termeni foarte pragmatici.

1. Unitate Doctrinara/Sacramentala
Cuvintul "un singur", "o singura" este mentionat de 7 ori (7 este numarul perfectiunii in numerologia ebraica):

- Un singur Dumnezeu
- Un singur Domn
- Un Singur Duh
- Un singur trup
- O singura credinta
- Un singur botez
- O singura speranta
Cei care sunt inspirati de Duhul urmaresc pastrarea acestei unitati.
Un punct slab al miscarii penticostale – lipsa de unitate doctrinara/sacramentala.

2. Unitate in Comportament – Duhul este cel care produce unitate in comportamentul nostru.
Pavel accentueaza
Efeseni 4:1 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi (peripateo – a umbla) într\'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o,
Efeseni 4:2 cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.
Pavel mentioneaza aici citeva calitati fundamentale. Nu este lista completa. De fapt lista completa este in Galateni 5:22-23
Dragostea. Bucuria, Pacea, Indelunga rabdare, Bunatatea (Ingaduinta), Facerea de Bine, Credinciosia, Blindetea, Infrinarea Poftelor.
Pavel de fapt spune ca trebuie sa fie corelare (unitate) intre crezul/experientele si comportamentul unui crestin.
Duhul nu tolereaza o dihotomie intre crez/experienta si conduita crestina.
Conduita aceasta are de a face cu:
Moralitatea vv.17-22 "...sa nu mai traiti cum traiesc paginii..."
Integritatea vv. 24-25, 28 "Fiecare dintre voi sa spuna sa spuna aproapelui sau adevarul..."
Conduita Emotionala vv. 26-27 "Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru"
Limbajul Crestin 5:4 v. 29 "Nici un cuvint stricat sa nu va iasa din gura..."
Relatiile Crestine v. 32 "Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v\'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos".

Conduita neadecvata a crestinului intristeaza pe Duhul Sfint: Efeseni 4:30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

3. Unitatea Slujbelor Unitatea Duhului este reflectata in unitatea lucratorilor. Unitate ce trebuie urmarita. Aceste slujbe implica persoane si oficii
Observati urmatoarele relatii in Biserica si in orasul dvs:

• Relatia Apostol-Pastor
• Relatia Pastor-Pastor
• Relatia Proroc-Proroc
• Relatia Pastor-Proroc
• Relatia Pastor-Evanghelist
• Relatia Pastor –Invatator
• Relatia Proroc-Invatator
• Care este concluzia?

Duhul produce armonie atit intre persoane, cit si intre oficii.

4. Unitatea Darurilor – Unitate in Diversitate
Efeseni 4:8 De aceea este zis: „S\'a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor."

Daruri de Revelatie –daruri care descopera ceva:
 Intelepciune
 Cunostiinta
 Discernere

Daruri de Putere – daruri care fac ceva:
 Credinte
 Vindecari
 Minuni

Daruri de Inspiratie – daruri care spun ceva:
 Profetie
 Glossolalia (limbi)
 Interpretare
Daruri de Administratie – daruri care opereaza ceva:
 Administatie/Leadership
 Caritate
 Darniciei
Darurile sunt extreme de diverse.
Insa utilizarea lor este o sursa de conflict in biserica.
Absenta lor este o sursa de dezechilibru spiritual, deci lipsa de armonie spirituala.

5. Unitatea Bisericii Locale– Membrilor/Madularelor Efeseni 4:16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Ex: Cineva l-a intrebat pe un pastor: Citi membrii active are biserica dvs? Pastorul a raspuns: La noi toti membrii sunt activi. Jumatate lucreaza impreuna cu mine, iar jumatete lucreaza impotriva mea!"
In biserica locala lipseste adesea unitatea datorita imaturitatii, lipsei de pocainta, intereselor marunte si neimplicarii.

6. Unitatea Trupului – Soma – "Este un singur trup"
Unitate intre biserici. Desi Pavel scrie scrisori unor biserici locale, pentru el exista un singur trup al lui Christos.

Duhul Sfint aduce unitate nu disensiuni, conflicte. In locul spiritului pacii de multe ori alte spirite actioneaza intre biserici
Spiritul de Defaimare
Spiritul de Competitie
Spiritul Parohialist
Spiritul de Boicot
Spirit of Stealing Sheep



7. Unitate in Inchinare - Imnul Unitatii – Marca Unitatii: Bisericile se pot inchina impreuna. Efeseni 4:4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
Efes. 4:5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
Efes. 4:6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.

C. PIEDICI IN CALEA UNITATII LUCRARII DUHULUI

1. Ignoranta – Experienta fara cunoastere
2. Indiferenta – Informatie fara experienta
3. Populism – Charisma fara character
4. Imoralitate – Religie fara sfintenie
5. Legalism – Zel fara dragoste
6. Imitatie – Religie fara Relatie
7. Imaturitate – Activitate fara Viziune

IV. PASI COMUNI SPRE UNITATE


O Doctrina Comuna
O Experienta Comuna
O Conduita Comuna
O Misiune Comuna
Un Efort Comun

Intr-un sat din jungla Africana s-a pierdut un copil. Satenii l-au cautat toata ziua in jungla si nu l-au gasit. A venit noaptea si au incetat cautarile. A doua zi le-a venit o idée. Toti sateni au plecat in jungla tinindu-se de mina. Dupa o perioada de cautare au gasit copilul mort datorita frigului din timpul noptii. Mama copilului cu disperare si lacrimi repeta mereu: "De ne-am fi tinut de miini mai devreme..."






CASE STUDY
Noul Testament si in special Pavel presupune 2 adevarate revolutii

I. O REVOLUTIE PERSONALA

 O REVOLUTIE A CURAJULUI risc, persecutie, critica
 O REVOLUTIE A ENTUZIASMULUI 47
 O REVOLUTIE A PUTERII – dimensiunea supranaturalului, miraculosului. 2:43
 O REVOLUTIE A CONSECVENTEI v.46 – GENEROZITATE, PARTICIPARE, DISPONIBILITATE
 O REVOLUTIE A SFINTENIEI – O REVOLTA IMPOTRIVA PACATULUI
 O REVOLUTIE A MISIUNII – REVOLUTIE A SUFLETULUI
 O REVOLUTIE A PREZENTEI – fringeau piinea in fiecare zi

II. O REVOLUTIE COMUNITARA: FIECARE ARE UN DAR!

1 Corinteni 12 – UN DAR PENTRU FIECARE

DARURI DE REVELATIE
DARURI DE PUTERE
DARURI DE INSPIRATIE:
DARURI ADMINISTRATIVE
SLUJBE
LUCRARI

UN DAR PENTRU FIECARE
1COR. 12:8-12 :

1. Înţelepciune
2. Cunoştinţă
3. Credinţă
4. Tămăduire
5. Minuni
6. Proorocie
7. Deosebirea duhurilor
8. Felurite limbi
9. Tălmăcirea limbilor


FIECARE ARE UN DAR
1Cor. 12:28; Rom.12:6-8 :

10. Apostolie
11. Învăţare
12. Ajutor
13. Cârmuire
14. Îmbărbătare
15. Dărnicie
16. Conducere
17. Milostenie

FIECARE ARE UN DAR
Efes. 4:11:

18. Evanghelizare
19. Păstorire
20. Ospitalitate 1 Petru 4:9
21. Lucrări de artizanat, arta Exod. 31:3
22. Mijlocire 1Tim. 2:1-2
23. Comunicare creativă Psa. 150:3-5

CRITERII DE UTILIZARE A DARURILOR

 Darurile sunt abilitati divine unice
 Fiecare credincios trebuie sa aiba un dar
 Darurile spirituale nu sunt sinonime cu talentele noastre
 Toate darurile sunt esentiale – nu exista daruri superioare sau inferioare
 Darurile sunt pentru edificarea credinciosilor
 Darurile sunt pentru glorificarea lui Dumnezeu
 Darurile trebuie practicate


CARE ESTE DARUL TAU?

 Zona talentelor naturale: Care sunt talentele tale naturale?
 Zona satisfactiei spiriuale:Ce te satisface spiritual?
 Zona Succesului: Unde ai experiementat binecuvintarea lui Dumnezeu?
 Cere de la Dumnezeu
 Exerseaza – practica, afirma
 Evalueaza darurile tale
 Educa-te in privinta darurilor

VI. ECLESIOLOGIA PAULINA

Pavel foloseste o sumedenie de metafore si imagini atunci cand descrie Biserica.
A. BISERICA LUI DUMNEZEU– EKKLESIA–Biserica Visibila.
- cuvint compus ek+kalleo – "chemat afara" , adunarea celor alesi.
- In LXX ekklesia este folosit de aproximativ 100 de ori – reprezentind in general adunarea poporului ales pentru o ocazie solemna qahal este adesea tradus prin ekklesia.
- Implica o anumita continuitate cu adunarea VT
- Pavel foloseste termenul atit cu conotatii locale, regionale, cit si cu conotatii universale
- foloseste termenul pentru celule din case
- Pavel respinge atit institutionalizare cultica, cit si separarea sectariana.
B. SOMA LUI CHRISTOS este una din cele mai distincte metafore pentru biserica. Aceasta implica:
- Identitate cu Christos
- Unitate a credinciosilor
- Solidaritate a credinciosilor cu Christos, unul cu altul
- Functionalitate – instrumentul agentiei divine in lume
- Dependenta a bisericii de Christos, unul de altul
- Autoritate
C. POPORUL LUI DUMNEZEU – LAOS - Idea continuitatii in istoria mintuirii
D. NOUL ISRAEL –
E. TEMPLUL LUI DUMNEZEU – individual este un templu; biserica locala este un templu; biserica universala este un templu Ef. 2:19-22
F. BISERICA O PARTASIE – KOINONIA – Este mai mult decit partasia umana, mai mult decit o partasie religioasa. Este partasia escatologica creata de Duhul Sfint.
G. ALESII & SFINTII – Biserica este comunitatea alesilor, a sfintilor. Acestea sunt concepte colective.1 Cor. 1:9; 1:2.
H. COMUNITATEA CREDINCIOSILOR 1 Cor. 1:21; 14:22
I. COMUNITATEA CARISMATICA – Rom. 14:4-8;
1 Cor. 12:4-27; Ef. 4:7-16
J. FORMA SI ORGANIZARE Esentialmente Teologia administrativa a lui Pavel este o lucrare in progress. Biserica de fapt a invatat organizarea din mers.
In epistolele Pauline (vezi pasajele de mai sus – comunitatea carismatica) pot fi identificate un numar semnificative de slujbe si carisme:
Apostol, Profet, Pastori, Episcopi, Prezbiteri, Diaconi (Ajutoare, asistenti), Invatatori, Evanghelisti, Administratori, Exhorteri, Conducatori, Lucratori, Carisma Discenerii, Carisma intelepciunii si cunoasterii, Carisma Credintei, Carisma Minunilor, Carisma Vindecarilor, Carisma Limbilor, Carisma Interpretarii, Carisma Darniciei, Carisma Ajutorarii, Carisma Compasiunii, etc.
Pavel poseda o viziune charismatica de organizare si slujire a Bisericii.
K. SACRAMENTE Se pare ca Pavel recunoaste doar 2 Sacramente:

1. Botezul – simbolizeaza unirea cu Christos
2. Eucharistul – simbolizeaza unitatea somei lui Christos

VII. ETICA PAULINA
Pavel ne prezinta cu o etica foarte evoluata:

1. Principii de Conduita Crestina. Asa cum deja am observat, conduita crestina este guvernata de principii clare.
2. Motivatii:
3. Existenta intr-o lume ostila
4. Ascetism: Pavel condamna pe ascetii gnostici insa uneori putem observa unele aspecte ascetice in viata lui Pavel
5. Izolationism
6. Vicii Pacatele sexuale sunt mortale pentru Pavel.
7. Etica Sociala: Judecati, relatii cu necredinciosii, responsabilitate civica.
8. Casatorie si Divort, Celibat
9. Rolul Femeii
10. Sclavie


CASE STUDY: CE CREDE PAVEL DESPRE FEMEI?

1. PRINCIPIUL SOTERIOLOGIC: Afecteaza acest lucru mintuirea? Nicidecum
2. PRINCIPIUL CONTEXTUAL
a. Lumea de atunci oferea putina valoare femeii; Femeia era considerata proprietate: n-avea dreptul la mostenire, n-a dreptul sa apara in tribunal, n-avea dreptul la educatie. Evrei spuneau: "mai bines a arzi Torah, decit sa o inveti pe femeie". Grecii erau recunoscatori pentru ca nu s-au nascut ca fiara, barbar si femeie.
b. Daca un evreu isi prindea sotia in adultery o radea si o scotea afara dezbracata.
c. Corintul a fost un oras politeist foarte vicios: Femeile serioase toate erau acoperite. Prostituatele de la templele pagine, erau in general rase si descoperite.
d. Contextul de azi: nu este o rusine sa fie tunsa.
3. PRINCIPIUL HERMENEUTIC/DOCTRINAR: Poate fi o doctrina bazata pe un pasaj singular? Face Pavel o doctrina universala din acest pasaj?
4. PRINCIPIUL AUTORITATII – simbol al autoritatii si supunerii
5. PRINCIPIUL CONSTIINTEI – constiinta este importanta – Libertatea constiintei.

VIII. ESCATOLOGIA PAULINA

1. Tensiunea Escatologica Alreay/Not Yet
2. Somul Mortilor
3. Starea Intermediara
4. Parousia
5. Misterul Faradelegii
6. Imparatia lui Dumnezeu
7. Misterul lui Israel
8. Inviere si Rapire
9. Judecata
10. Eternitatea




TEOLOGIA SUFERINTEI/TEOLOGIA CRUCII: EVANGHELIA DUPA MARCU

Evanghelia dupa Marcu este prima consemnare sinoptica a vietii lui Isus. Ea a fost scrisa in conditii de urgenta sub rigorile persecutiei si suferintei De aceeea, ea este extreme de succinta si directa.
Marcu prezinta cartea lui ca:

1. Veste buna – evanghelie
2. Evanghelie ce are subiect central pe Isus, Fiul lui Dumnezeu
3. Evanghelie ce are ca scop: Proclamarea Imparatiei lui Dumnezeu

TEME CENTRALE:

Tema principala a evangheliei este identitate lui Isus in relatie cu Imparatia lui Dumnezeu exprimata in 2 faze:
- Recunoasterea lui Isus ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu prin manifestarea imparatiei prin minuni si proclamare
- Recunoasterea ca Mesia trebuie sa sufere, sa moara si sa invieze.

1. Persoana lui Isus: Pentru Marcu mesagerul este mai important decit mesajul: Fascinatie cu cine este Isus.
Portretizarea lui Isus:

Isus – Omul
Isus – Mesia
Isus – Fiul: Fiul lui David, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu
Isus – Invatatorul care sufera

2. Imparatia lui Dumnezeu – este domeniul domniei lui Dumnezeu – ea patrunde imparatia de acum, dar manifestarea ei glorioasa asteapta o noua era.
3. Secretul Mesianic: Suferinta Fiului lui Dumnezeu – piatra de poticnire pentru evrei – Perplexitatea Suferintei mesianice
4. CRUCEA – CLIMAXUL SUFERINTEI
5. Ucenicia: Calea Suferintei si Realismului. Marcu insista pe ideea suferintei si prezinta pe ucenici cu un realism crud. Ucenici nu sunt prezentati intotdeauna in lumina cea mai pozitiva.
EVANGHELIA DUPA MATEI:
TEOLOGIA ASCULTARII

Principiul teologic integrator al Evangheliei dupa Matei este idea ascultarii asa cum este demonstrata de Fiul in ascultare absoluta de Tatal.

TEME CENTRALE:

DUMNEZEU: Evanghelia cu cel mai pronuntat iz ebraic prezinta un perspectiva inalta despre Dumnezeu. Presupozitia generala este ca Matei incearca sa stabileasca o legatura indisolubila intre Christos, Biserica si Iudaism. In aceasta evenghelie exista continuitate clara intre Yahweh si Dumnezeu Tatal. Acesta guverneaza miraculous prin agentia Duhului Sfint evenimentele care circumscriu nasterea lui Mesia, si apoi lucrarea christica.

CHRISTOS – Epicentrul acestei evanghelii este persoana lui Isus Christos in ascultare absoluta de Dumnezeu Tatal. Christologia acestei evanghelii este cea a unei noi ascultarii radicale, revolutionare.

Numele atribuite lui Isus exemplifica esentialmente acest concept:

1. Fiul lui Avraam – Genealogia Ascultarii Radicale

2. Fiul Lui David – Genelogia Regala

3. Fiul lui Dumnezeu – Genealogia Divina

4. Fiul Omului – Genealogia Umana

5. Robul Domnului – Genealogia Suferintei – Pasiunea Christica

6. Invatatorul – Forta Exemplului Personal

7. Domnul – Autoritate prin Ascultare


IMPARATIA LUI DUMNEZEU/CERURILOR

In Matei Imparatia Cerurilor/lui Dumnezeu (utilizare interschimbabila) este domeniul Domniei lui Christos:
Imparatia este:

1. Imparatia Ascultarii (vezi parabolele)
2. Imparatia Noii Neprihaniri (Matei 5-7)
3. Imparatia Gratiei/Milei (Matei 11:5)
4. Imparatia Conflictuala – acest domeniu genereaza conflict si atrage persecutie
5. Imparatia Judecatii – motivul judecatii traverseaza domeniul imparatiei
6. Imparatia expansionista – Imparatia nu poate fi continuta – este ca saminta minuscule care devine copac
7. Imparatia escatologica – comsumarea ei la escaton.

NOUA LEGE: ETICA IMPARATIEI – Imparatia Cerurilor aduce o noua etica, o noua neprihanire. Discursul de pe munte este o sinteza princiala a acestei neprihaniri inalte. De fapt, Matei prezinta pe Isus ca pe Noul Moise care reveleaza o Noua Lege pe un alt munte.

Aceasta etica este axata in 4 puncte cardinale:

1. Caracter Matei 5:1-16
2. Moralitate Matei 5:17-48
3. Relatii Matei 6:1-34
4. Conduita/Misiune Matei 7:1-29

ARTA ASCULTARII: ADEVARATA UCENICIE. In Matei, masura adevaratului ucenic este indeplinirea Voii Divine. Voia Divina este insa exprimata prin Noua Lege – Noua Neprihanire – vezi mai sus.
Biserica este portretizata ca aceasta Comunitate a Ucenicilor.

MISIUNE – Evanghelia dupa Matei incepe cu ascultare radicala si se incheie cu ascultare revolutionara. Epitomizarea ascultarii de Domnul Inviat este implinirea Marii Insarcinarii.

Ultimele cuvinte ale lui Isus nu sunt cuvinte de ramas bun ci:

1. Promisiunea prezentei permanente a lui Isus cu biserica
2. Imputernicirea ucenicilor ca ambasadori ai Imparatiei
3. Comisionarea lor pentru expansiunea Imparatiei

ESCATOLOGIE: UN SFIRSIT CUTREMURATOR

Escatologia mateiana este una a imaginilor cataclismice, a eschatonului cutremurator

PARANTEZA PNEUMATICA: In Ev. Dupa Matei Duhul Sfint este omnipresent dar cvasi-invizibil. Este mentionat de 12 ori cu preponderenta in cap. 12. Aici Duhul Sfint functioneaza ca regizorul din spatele scenei istorice si mesianice.


EVANGHELIA DUPA LUCA/FAPTELE APOSTOLILOR:
TEOLOGIA CARISMATICA si MISIONALA

In timp ce in Matei si Marcu, Duhul Sfint este omniprezent dar cvasi-invizibil, In scrierile Lucane Duhul Sfint este omni-vizibil:
In evanghelie Luca foloseste termenul de 36 de ori, iar in Fapte de 70 de ori (mai frecvent decit in oricare alta carte a NT). Numai Pavel il intrece pe Luca in perspectiva penumatologica (Pavel foloseste pneuma de aproximativ 146 de ori in scrierile sale).
Evanghelia dupa Luca fost numita "cea mai frumoasa carte care a existat vreodata".

TEME MAJORE LUCANE:

1. TEISM OMNIPOTENT: Luca descrie direct si indirect pe Dumnezeu ca fiinta divina ultima, omnipotenta care indeplineste planul si misiunea sa (vezi Magnificatul) cu putere si autoritate. Toate lucrurile sunt posibile pentru Dumnezeu.
Imparatia lui Dumnezeu este Domeniul puterii divine.

Dumnezeu actioneaza cu putere in:

Istorie
Christos
Credincios
Misiune

2. CHRISTOLOGIE PNEUMATICA

Nasterea, Viata, Lucrare, Pasiunea, Moartea, Invierea si Inaltarea lui Isus stau sub auspiciul si agentia Duhului Sfint.
Manifestul Christic Lucan este unul charismatic:
Luca 4:18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M\'a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M\'a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
Luca 4:19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului."
In timp ce titlurile Christice sunt similare cu cele din celelalte evanghelii sinoptice, ele au in Luca o dimensiune pneumatica. Spre deosebire de celelalte evanghelii Isus este de asemenea portretizat in functiunea profetica.
Prezenta Christica este perpetuata in istoria bisericii prin Pentecost
Istoria Mintuirii este administrata de Christos prin Duhul Sfint.
Patimile lui Isus – suferinta si moartea Sa – culmineaza in triumph prin aceasta putere divina.
Teologia Crucii in Luca este Teologia Triumfului Divin

3. COMUNITATEA CARISMATICA In scrierile Lucane Biserica este comunitatea formata si confirmata prin agentia Duhului Sfint. Effectele practice ale prezentei Duhului Sfint in viata credinciosului sunt:

a. O Noua Intensitate a Experientei Personale

b. Un Climat de Claritate Morala, Dorinta puternica dupa Puritate

c. O Pasiune Incandescenta Pentru Misiune, pentru sufletele peirdute. O explozie evanghelistica – Biserica se inmultea cu ajutorul Duhului Sfint
d. Unitate in Diversitate – O Atmosfera de Egalitate, Unitate. Mai mult ca oricare scriitor biblic Luca reliefeaza deiversitatea comunitatii. Exista o dimensiune universalista a teologiei lucane. Aceasta include:pe linga segmentele universal acceptate: femei, copii, saraci, marginalizati, neamuri, etc. Toti au un loc in aceasta comunitate Fapte 2:17-18
e. Entuziasm in Inchinare si Rugaciune Fapte 4:31 Evanghelia dupa Luca este Evanghelia Bucuriei. Observati frecventa cuvintului bucurie si a derivatelor sale.
f. Decorarea Bisericii cu Daruri Spirituale
g. Manifestare Miraculoasa a Prezentei Divine Fapte 2:43; 4:29-30; 5:12

4. MISIOLOGIA LUCANA are asa cum am vazut un caracter pneumatic si reprezinta un plan de expansiune universala a bisericii: Fapte 1:8-9. Escatologia Lucana este una cu caracter misional.


SCRIERILE IOANINE: TEOLOGIA GLORIEI

Scrierile ioanine reflecta cea mai inalta viziune cristologica din Noul Testament. Evanghelia lui Ioan uimeste prin simplitate si profunzime. Este una din cele mai importante carti scrise vreodata. Este evanghelia divinitatii lui Isus. A gloriei Sale. Glorie prin suferinta.
De fapt poate fi divizata teologic in 3 parti:

A. Revelatia Cuvintului: Gloria Logosului 1:1-51

B. Revelatia Gloriei lui Isus in fata Lumii: 2:1-12:50

C. Revelatia Gloriei lui Isus inaintea Comunitatii 13:1-21:25




TEME TEOLOGICE:

1. CRISTOLOGIA RADICALA – Ioan prezinta o viziune cristica radicala. Ioan este absorbit de Isus si subordoneaza absolute totul acestei viziuni cristice.

a. Isus – Logosul Primordial; Logosul Intrupat; Logosul Kerygmatic, Logosul Glorificat. Ca Logos Isus este principiul fundamental al intregii creatii si intregii existente
b. Isus – Christosul
c. Isus Fiul lui Dumnezeu
d. Pronuntarile divine "EU SUNT"
e. Unitatea mistica Tatal - Fiul

2. TEISM RADICAL – Scrierile ioanine ne prezinta cu cu cea mai avansata teologie trinitara.
a. Dumnezeu ca Tata – este primul concept teist ioanin. Ioan foloseste termenul de 137 de ori. Relatia Tata/Fiu este indisolubila, indivizibila in teologia ioanina.
b. Tatal Implicat, Activ – Tatal este un Dumnezeu active implicat in viata Fiului Sau, dar si in istorie. Un tata compasionat si iubitor.
c. Tatal care Comisioneaza pe Fiul Sau
d. Tatal Universal – Copii lui Dumnezeu
e. Tatal ca Dumnezeu maret, supreme – Ultima Fiinta si realitate care indeplineste planul sau inexorabil.

3. PNEUMATOLOGIE CRISTICA Ioan acorda un spatiu considerabil Duhului Sfint
a. Duhul energizeaza lucrarea lui Isus
b. Duhul este Agentul Noii Creatii
c. Duhul este Agentul Adevarului
d. Duhul este Invatatorul Bisericii
e. Duhul este Avocatul Bisericii
f. Duhul este Substitutul lui Christos
g. Duhul este Agentul Puterii si Autoritatii


4. CONCEPTE TEOLOGICE IOANINE Ioan ne prezinta cu o bogatie de termeni teologici profunzi si unici
a. Viata Eterna
b. Glorie
c. Credinta
d. Pacat
e. Lume
f. Lumina
g. Adevar
h. Judecata
i. Sacramente
j. Iubire – Conceptul cel mai profund

SEMNELE IUBIRII: SEMNNUL ESTE O MINUNE CARE TRANSMITE UN MESAJ SPECIFIC DINCOLO DE EFECTUL IMEDIAT.
IN EVANGHELIA DUPA IOAN FIECARE MINUNE ARE UN MESAJ SPECIFIC.

ACEST LUCRU ESTE CLAR DIN 2 CONSIDERENTE:
1. IOAN VORBESTE LA FINALUL CARTII DE MULTIMEA MINUNILOR FACUTE DE DOMNUL
2. EL PREZINTA UN NUMAR MULT MAI MIC DE MINUNI SA FIE CONSEMNATE IN CARTEA LUI.
3. ALEGE DOAR SAPTE MINUNI- NUMARUL PERFECT – VEZI APOCALIPSA – PENTRU A ILUSTRA MESAJUL LUI.

IN LUME EXISTA 2 ORGANISME, INSTITUTII IN CARE DUMNEZEU A ALES SA LOCUIASCA: BISERICA SI FAMILIA. DE ACEEA ISUS ISI INCEPE LUCRAREA LA NUNTA.
ISUS ESTE INTERESAT DE NEVOILE NOASTRE ZILNICE
ISUS TRANSFORMA EXPERIENTELE NOASTRE COTIDIENE
ISUS RASPUNDE EXTRAVAGANT CERERILOR NOASTRE

A. MINUNE IN FAMILIE: Primul semn transmite mesajul: Isus iubeste familia care experimenteaza o criza. Isus face un semn rezolvind problema si exprimind iubirea SA:
CRIZELE DIN CANA:

1. CRIZA SOCIALA – RUSINE – SUNT OAMENI CARE AU FOST PUSI IN SITUATII RUSINOASE SI NU-SI MAI REVIN. CRIZA DE STATUT SOCIAL. JACKIE ROBINSON – PRIMUL NEGRU CARE A JUCAT IN BASEBALL – A GRESIT SI PUBLICUL A INCEPUT SA-L HUIDUIE. PEE WEE REESE S-A APROPIAT DE EL SI SI-A PUS BRATUL DUPA CAPUL LUI. MULTIMEA A AMUTIT. ROBINSON: BRATUL CARE M-A INCONJURAT A INSEMNAT SALVAREA CARIEREI MELE SI A VIETII MELE.
2. CRIZA FINANCIARA – IN SPECIAL PENTRU MIRE – MULTE FAMILII SUNT PUSE SUB PRESIUNI FINANCIARE DEOSEBITE
3. CRIZA DE RELATII – RELATIILE ERAU VICIATE, CONFLICT, CU RUDELE, CU COPIII, CU CEI DIN JUR -

4. CRIZA EMOTIONALA – STRESS, TENSIUNE, OBOSEALA, SITUATII MENTALE
5. CRIZA IUBIRII - ENTUZIASM – VINUL DE PE URMA E MAI BUN
6. CRIZA SPIRITUALA V. 11 EL SI-A ARATAT SLAVA SI UCENICII AU CREZUT IN EL.

B. MINUNE IN VIATA TINERILOR – EL IUBESTE COPII TAI

INTRODUCTION: Aceasta este a doua minune performata de Mintuitor. Este al doilea semn. Acest semn ne comunica faptul ca lui Isus ii pasa de copiii nostril, este profound interesat in viata tinerilor nostril. Acesta este mesajul: EL este interesat in tine si vrea sa faca un miracol in viata ta!

2. Acest tata a depus effort, a consumat energie. Nu a rams indifferent, neinteresat, neimplicat. George McCluskey a decis devreme in viata sa se roage o or ape zi pentru copiii lui si apoi pentru nepoti. A avut 4 nepoate si 1 nepot. A avut si 2 stranepoti pentru care el s-a rugat. Acestia au ajuns oameni deosebiti: Unul a devenit pastor, celalalt a studiat psihologia devenind doctor in acest domeniu, expert in familie, a lansat un program de radio. Acest om este Dr. James Dobson.

Minunile se produc pentru cei ce isi recunosc nevoile si au ochii sa vada minunile

2. Acest tata a fost condus de afectiune Willa Cather "Unde este dragoste sunt intotdeauna minuni.

3. Aces tata a exercitat credinta Minunile se produc acolo unde credinta si participarea noastra intilnesc harul divin.

3. Acest tata a marturisit nevoia lui si de semenea a marturisit efectul.


I need a miracle!
1. Miracolul vietii – Isus a iubit copiii, Samuel un miracol al vietii.
2. Miracolul interventiei la distanta – minunea fiului risipitor
3. Miracolul ispitelor invinse
4. Miracolul viselor implinite – Iosif – un viitor stralucit
5. Miracolul trezirii – Iosia
6. Miracolul eliberarii
7. Miracolul Mintuirii
Profesorul John Powell si studentul ateu Tommy.
Pot sa-l gasesc pe Dumnezeu? Nu poti!
Dar el te poate gasi!


Concluzie:
Cu citiva ani in urma doi philantropisti crestini, Andy Smith and Charlie Robb au post reclama cu tema religioasa pe marile artere americane: "I miss you. God. Be good down there. God. We need to talk. God. In timp aceste reclame au fost acoperite cu altele.
Anul trecut uraganul Charlie a maturat Florida producind pagube immense. Acest uragan a descoperit o astfel de reclama in locul cel mai vizibil din Ft. Lauderdale si reclama spunea "We need to talk" God. A fost ca o minune







C. MINUNE IN CIRCUMSTANTELE TALE – EL TE IUBESTE PE TINE
In cap. 5:1-16 Ioan ne prezinta a treia minune performata de Mintuitor, un al treilea semn al iubirii.

Aici avem un om care sufera de o anumita boala care i-l face pur si simplu neputincios. Senzatia pe care o avem este ca omul acesta era olog intr-un anumit text. Cornilescu, prin alegerea titlului, ne da si mai mult senzatia aceasta.
Insa termenul grecesc folosit aici este ASTHENEIA – de la care vine cuvintul romanesc de astenie- care inseamna literal: slabiciune, infirmitate, maladie, nicidecum paralizie sau ologie.
El are o problema de de neputinta.
In orice biserica, la orice ora, dincolo de faptul ca aratam bine, suntem aranjati, imbracati de duminica exista oameni care sunt afectati in trupul lor, in spiritual lor, in emotiile lor, in psihicul, in inima lor. Intotdeauna exista rani invizibile pe care oamenii nu le stiu, dar le vede Dumnezeu. Unele probleme, circumstante sunt vechi si au devenit cornice, altele sunt proaspete si actuale. Acestea determina starea noastra de spirit, realizarile noastre, satisfactia sau insatisfactia noastra.
De fapt imaginea aceasta seamana cu orice biserica cu 5 departamente care are oameni care trec prin crize.

Care sunt problemele lui?

1. NEGATIVISM
Negativismul este otrava pentru suflet.
Negativismul afecteaza trupul nostrum
Negativismul este ca un magnet – colecteaza lucrurile negative. Ca un burete care absoarbe totul.
Negativismul este contagios
Negativismul distruge relatii
Negativismul incurajeaza spiritul critic
Rezulta in amaraciune
Boala Negativismului – "n-am pe nimeni" AMARACIUNE

2. MENTALITATEA DE VICTIMA – A BLAMA PE ALTII PENTRU PROBLEMELE LUI "se coboara altul inaintea mea". Formuleaza scuze. El nu poate fi vindecat pentru ca nu se poate misca, o i-au altii inainte, n-are pe nimeni, nu-I vina mea, e soarta. E vina lui Isus ca l-a vindecat. E o victima a societatii, a sistemului.

Max Lucado in cartea Aplauze in Cer prezinta un om care se putea considera o victima si putea plinge de situatia lui.
Robert Reed are minile sucite si piciorele sunt infirme. Nu poate face baie singur, nu se poate alimenta singur. Nu-si poate spala dintii, nu-si poate pieptana parul si nu se poate imbraca. Vorbirea lui suna ca o caseta audio stricata. Robert sufera de o boala cerebrala. Nu poate conduce, nu poate merge pe bicicleta, nici macar nu poate umbla. Dar asta nu l-a impiediat sa absolve liceul, si absolve la Universitatea Abilene cu specializare in Latina. Boala nu l-a impiedicat sa predea la un Colegiu in Saint Louis sau de la a merge in cinci calatorii misionare in jurul globului. Boala nu la impiedicat sa devina misionar in Portugalia. S-a mutat singur in Lisabona in 1972 unde a inchiriat o camera de hotel si a inceput sa studieze portugheza. Acolo a gasit un proprietar de restaurant care i-l alimenta si un tutore ca l-a invatat limba. Se ducea in fiecare zi in parc unde distribuia brosuri despre Christos. In timpul celor 6 ani acolo a condos 70 de oameni la Christos printre care si pe sotia sa Rosa. L-am auzit pe Robert vorbind recent. Am privit la modul in care oamenii i-au dus caruciorul de invalid pe platforma. I-am vazut cu i-au pus o biblie in brate si am vazut cum degetele lui strimbe au deschis ciudat Biblia. Am vazut oameni in sala stergindu-si lacrimile de admiratie de pe fetele lor. Robert ar fi putut sa cerseasca simpatie si mila, dar el a ales opusul. Si-a ridicat mina strimba si a exclamat "Am tot ce-mi trebuie pentru a fi bucuros". Hainele lui sunt sustinute de niste plastice, dar viata lui este sustinuta de bucurie"
Nu pot sa vin la biserica pentru ca sunt prea ocupat, nu se intimpla ce vreau eu, m-a jignit cutare, nu m-a bagat in seama cutare, nu-mi plac predicile, nu-mi place corul, fanfare, grupul de inchinare, nu-mi plac rugaciunile pe genunchi, nu-mi plac rugaciunile in picioare, nu-mi plac usierii, diaconii si prezbiterii, nu-mi plac oamenii din biserica.
Nu pot sa dau la biserica pentru ca nu am bani indeajunsi, ca nu stiu ce se face cu ei.
Nu ma implic la cor pentru ca nu-mi plac cintarile, la fanfare pentru ca nu-mi place genul.
Nu i-au cina pentru ca m-a jignit cineva, nu-mi plac elementele, nu-mi plac slujitori.
Sunt prea rau sa fac ceva. Nu am sufficient talent, sau am prea mult talent.
"Ridica-ti Patul si Umbla!"

3. BOALA CRONICA INDIFERENTA -
4. RESEMNARE - renuntare
5. IMOBILISM FARA FLEXIBILITATE, NE DEPASESC TIMPURILE, TRAIM IN TRECUT, VREM SA IMORTALIZAM TRECUTUL, VREM SA-L LIMITAM PE DUMNEZEU LA UN SINGUR MOD DE A LUCRA
6. O PROBLEMA FIZICA, PROBLEMA MATERIALA, ECONOMICA BOALA LUI II AFECTEAZA VIATA
7. O PROBLEMA SPIRITUALA – PACAT
Evanghelistul celebru Billy Sunday i-a scris unui primar sa-I dea o lista cu toti oamenii din oras care au probleme spirituale. Primarul i-a trimis prin posta intreaga carte de telefon.

D. MINUNEA MULTIPLICARII – EL II IUBESTE PE CEILALTI
Pina acum am privit la 3 minuni performate de mintuitorul care sunt niste semne pentru credinciosi , semen ale iubiri, astfel incit ei sa creada.

1. Minune in Familie – El iubeste familia ta
2. Minune in Viata Tinerilor – El iubeste copiii tai
3. Minune in Circumstantelor Tale – El te iubeste pe tine.
4. Si acum, Minunea Multiplicarii – El ii iubeste pe ceilalti
5. Urmatoarea, Minune in Lumea Naturala – El iubeste biserica lui

1. Constienti de nevoi. Cautam in alta parte proviziile divine. Ne uitam la altii. Sa trimite-mi in satele de prin prejur. Sa mergem noi sa cumparam, sa procuram. Cautam solutii exterioare.
2. Inconstienti de resurse: Dispretuim ce avem; Preferam de la cei pe care nu-I cunoastem. Alergam bezmetici dupa himere.
3. Recunoastem probleme insa nu recunoastem minunile; Dumnezeu lucreaza insa minunile nu par evidente: piinea a ramas tot pine, pesti au ramas tot pesti, gustul a fost acelasi; numarul a ramas acelasi
4. Producerea minunilor necesita credinta – Uneori suntem prea naivi, altori prea analitici.

In acest text s-a produs o minune a multiplicarii:

1. Multiplicarea resurselor materiale – Bill Gates
2. Multiplicarea talentelor – Jim Cymbala si sotia lui. In 1971 au preluat Biserica Brooklyn Tabernacle cu 30 de membrii.
3. Multiplicarea Timpului - In vremea lui Iosua.
4. Multiplicarea Pasiunii
5. Multiplicarea Disponibilitatii – Putea fi la fotbal, la film, sa aiba fun
6. Multiplicarea Relatiile – Ipoteza: tinarul acesta este Ioan Marcu
7. Multiplicarea Influentei - a ifluentat 5000 de oameni 1 Cronici 4:9-10

E. MINUNE IN VIATA BISERICII – EL IUBESTE BISERICA LUI Toata biserica lui Isus era intr-o barca in ochiul furtunii si, asadar in criza.
Criza Succesului – Acest episod are loc in urma unui success remarcabil: multiplicarea reusrselor. Ei deja cucereau lumea. Se vedeau deja importanti, independenti, populari, cunoscuti, atotputernici.
Criza Profesionalismului Acesti oameni erau profesionisti pe apa.
Criza Inertiei -Criza de entuziasm, de pasiune.

Furtuna Divizarii – Mai intii ei se separa de ISUS. Petru umbla singur pe ape, o ia de unul singur. In Jefferson, Iowa exista o frizerie, salon unde proprietarul, Mildred Fister, nu permite birfa, ca cineva sa vorbeasca despre altii.

Criza Identitatii – este criza RELIGIEI, traditiei. Howard Hendrix: "Cind o biserica vorbeste cu entuziasm mai mult despre amintiri decit despre vise a inceput deja sa moara".
Criza Misiunii
Criza Prezentei lui Isus.
Un crestin despre o atmosfera de trezire: "Atmosfera era ca la un film de groaza! Inca nu-mi vine sac red ce am vazut cu propii mei ochi! Era satanic! Oamenii aceia nu sunt mintuiti. Pot sa rosteasca rugaciunea pacatosului cit vor, dar daca adevaratul Duh Sfint nu face lucrarea regenararii ei nu pot fi mintuiti. Duhul Domnului trebuie sa atraga oamenii la Christos, dar El nu era acolo!!!! Aceasta este o mare deceptie!!!!
Pe John Wesley unii contemporani l-au numit "emisarul lui Satan".

Tommy Tenney: "Mintea mea s-a decis si inima mea declata: Voi urmari prezenta lui Dumnezeu in viata mea. Ma voi apropia asa de mult de Dumnezeu incit atunci cind voi pasi in locuri seculare si publice oamenii sa-l intilneasca pe Dumnezeu prin mine. Probabil ei nu vor stii ca eu sunt acolo, dar cu siguranta vor sti ca El este acolo. Vreau sa fiu saturat cu prezenta lui in asa masura incit atunci cind ma asez pe scaunul din avion, cei din jurul meu sa simta dintr-o data stingheri daca nu s-au impacat cu Dumnezeu, chiar daca nu am rostit vreun cuvint. Nu doresc sa condemn si sa invinuiesc pe nimeni; dar vreau sa duc parfumul prezentei Tatalui meu cu mine."
In Zalau a inceput o miscare, pe care o critica atit baptisti cit si penticostalii. Prezenta Domnului este un foc mistuitor. Ioan a cazut la pamint cind a vazut prezenta Domnului. Stefan a indurat martirajul. Lui Beltasar i s-au batut genunchii unul de altul si dintii i-au scrisit. Evreii s-au speriat de prezenta lui Dumnezeu.

Minunea Prezentei lui Isus.
In cartea Experiencing God spune ca urmatoarele lucruri despre prezenta Domnului:

1. Dumnezeu este intotdeauna la lucru in jurul tau
2. In mod constant Dumnezeu cauta o relatie de dragoste cu tine, reala si personala.
3. Dumnezeu te invita sa te implicit cu El.
4. Dumnezeu vorbeste prin Duhul Sfint prin Cuvint, circumstante, prin experiente si biserica despre planul sau pentru tine.
5. Invitatia lui Dumnezeu de a lucra cu El the conduce la actiune
6. Pentru a lucra alturi de Dumnezeu, trebuie sa faci ajustari ale vietii tale.
7. Pe masura ce experimentezi prezenta Lui, Dumnezeu implineste lucrarea Lui prin tine.

F. MINUNEA UNUI NOU INCEPUT – EL IUBESTE PE CEL CE O IA DE LA CAPAT

G. MINUNEA IESIRII DIN GROAPA: EL IUBESTE PE CEL CARE ESTE IN GROAPA.

OAMENI CARE I-AU DESCHIS USA

Rev 3:20 Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Aceasta familie scumpa i-a deschis sufletul si inima.
Ei si-au deschis casa.
Aici a fost refugiul lui Isus cind era obosit, cind vroia un moment de partasie, cind era urmarit, cind era persecutat.
Marta, Maria si Lazar. Seful, spiritualul si mezinul.
Venirea lui Isus le aducea intotdeauna bucurie, partasie, o atmosfera deosebita, comfort, siguranta.

OAMENI CARE AU FOST IN GROAPA

1. IOSIF A FOST IN GROAPA TRADARII Gen 37:20 Veniţi acum, să-l omorîm şi să-l aruncăm într\'una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui." Gen 37:24 L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
2. ILIE GROAPA DECEPTIEI, DEPRESIEI, DISPERARII ILIE S-A RESEMNAT, S-A INDOIT SI A FOST DESCURAJAT
3. GROAPA PE CARE AI SAPAT-O TU INSUTI Pro 26:27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte. Pro 28:10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. Ecc 10:8 Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe. Psa 7:14 Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:
Psa 7:15 face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o. ASA A FACUT HAMAN PENTRU MARDOHEU

4. GROAPA PE CARE TI-AU SAPAT-O ALTII Psa 119:85 Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. Jer 18:22 Să se audă strigăte ieşind din casele lor, cînd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au întins laţuri supt picioare. Jer 38:6 Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s\'a afundat în noroi.

5. GROAPA PERSECUTIEI DANIEL GROAPA CU LEI, CUPTORUL CU FOC Dan 6:16 Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel, şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!"

6. GROAPA LEPADARII/CADERII – DAVID Psa 40:1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S\'a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
Psa 40:2 M\'a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stîncă, şi mi-a întărit paşii.
Psa 40:3 Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s\'au temut, şi s\'au încrezut în Domnul.

7. GROAPA SUFERINTEI/TRAGEDIEI LAZAR

A. UNEORI NOI ADUCEM SUFERINTA IN VIATA NOASTRA
B. UNEORI DUMENZEU NE CORECTEAZA PRIN SUFERINTA
C. UNEORI NE INVATA CUM SA RASPUNDEM LA PROBLEMELE VIETII
D. DUREREA ESTE PARTE INTEGRALA A VIETII
E. UNEORI SPRE BINELE NOSTRU
F. ALTEORI CA O MARTURIE PENTRU ALTII




AXIOMELE IESIRII DIN GROAPA

1. INTR-O ZI VEI AJUNGE IN GROAPA
2. CHIAR DACA TE SIMTI ABANDONAT, EL STIE CA ESTI ACOLO
3. DACA EL INTIRZIE, NU INSEAMNA CA NU VA VENI
4. EL SE IDENTIFICA CU TINE – ISUS PLINGEA El a fost ispitit, a fost sarac, suparat, obosit, dezamagit, respins, singur si parasit, el a fost in groapa.

Linda Andersen "Datoria poate impacheta cutia cu lunch, dragostea include un bilet de dragoste. Obligatia trimite copiii La culcare la timp, dragostea ii acopera cu sarutari si imbratisari. Obligatia poate oferi un pahar cu lapte, dar iubirea adauga putina ciocolata"
5. LASA-I PE CEI DIN JUR SA TE AJUTE
6. CIND EL TE CHEAMA, VINO CUM ESTI
7. NU UITA NICIODATA DE GROAPA IN CARE AI FOST, FII O MARTURIE GROAPA TA POATE FI GLORIA LUI

5. ESCATOLOGIA IOANINA – REALITATILE NEGLIJATE
REALITATI NEGLIJATE: RAIUL
Rev 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
Rev 21:2 Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobita pentru bărbatul ei.
Rev 21:3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însus va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
Rev 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut."
Rev 21:5 Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate."
Rev 21:6 Apoi mi-a zis: „S\'a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
Rev 21:7 Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
Rev 21:22 În cetate n\'am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sînt Templul ei.
Rev 21:23 Cetatea n\'are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s\'o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
Rev 21:24 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împaratii pămîntului îsi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
Rev 21:25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
Rev 21:26 În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
Rev 21:27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.
Rev 22:1 Şi mi-a arătat un rîu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
Rev 22:2 În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale rîului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
Rev 22:3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
Rev 22:4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
Rev 22:5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împarati în vecii vecilor.
I. CAUZELE NEGLIJARII
Philip Yancey - motive pentru care raiul este neglijat:
a. affluenta - avem lucruri la care generatiile anterior nici nu visau. O Mentalitate Turn Babel: incercam ca oameni sa construim raiul pe pamint, sa imortalizam umanitatea noastra. Am vrea sa eternizam momentul acesta aici. Malcom Muggeridge spunea: "Cel mai mare dezastru care ni se poate intimpla este sa ne simtim acasa aici pe pamint".
George Truet, un predicator faimos, a fost invitat la dinner la un bogatas foarte bogat din Texas. Dupa ce au servit masa, omul bogat la dus pe George Truet la un loc de unde se puteau vedea imprejurimile foare bine. Texanul I-a zis: "Cu 25 de ani in urma eram un om sarac. Acum situatia diferita" A aratat cu mina spre sud si a zis: Vezi padurea aceea de sonde?. Toate sunt ale mele." A aratat cu mina spre est si a zis: "Vezi intinderea holdelor pline de rod? Toate sunt ale mele." Apoi a aratat cu mina spre vest: "Vezi cirezile acele de vaci? Toate sunt ale mele." Apoi a aratat cu mina spre north: Vezi padurea aceea? Totul este al meu!" Texanul a facut o pauza ca sa vada cit de impresionat este Truet. Pastorul I-a pus o mina pe umar, iar cealalta a ridicat-o spre cer si I-a zis: "Spunem te rog, cit/ce ai in directia asta". Texanul: "Nu m-am gindit la asta"
b. Paginismul de astazi propaga ideea ca moartea este destinatia noastra finala
c. Imaginile biblice despre rai nu mai incinta imaginatia noastra: aur, smaralde, crystale si alte pietre pretioase nu ne mai incinta.
d. Nu intelegem misterul creatiei lui Dumnezeu; cerul. Stiinta nu poate explica.
Biblia vorbeste de 3 ceruri:
Aerial - atmosferic
Constelar - sidereal
Celestial - cerurile cerurilor - al treilea cer.

Unul din subiectele putin abordate astazi in biserica este raiul. Raiul reprezinta o idee frumoasa, dar multi nu petrec timp pentru a se gindi la acest loc, la aceasta destinatie.
Pentru crestin, cerul nu este doar o destinatie; raiul este o motivatie, asa cum se exprima Warren Wiersbe.
Fulton Sheen: Intr-o zi m-am oprit sa cer directii la sala de conferintei a unui oras de la niste baieti. I-au dat directii immediate, dar unul l-a intrebat ce face acolo. El a raspuns ca o sa vorbeasca despre cer si cum sa ajungi acolo. I-a intrebat daca nu ar vrea sa vina sa auda despre cum sa ajunga in cer. Au inceput sa rida zicind: Glumesti, tu nu stii nici macar cum sa ajungi la sala de conferinte!"

Motivatia a disparut pentru multi crestini, astfel ca raiul a devenit un concept uitat.
II. CONSECINTELE NEGLIJENTEI

1. DEZNADEJDE/PESIMISM
2. APATIE
3. IMORALITATE - IADUL NU NE SPERIE SI RAIUL NU NE INCINTA
4. MATERIALISM
5. NEPREGATIRE 2 Petru 3:11-14
6. INACTIVITATE SPIRITUALA

III. CARACTERISTICILE RAIULUI - RAIUL ESTE RAI PENTRU CA DUMNEZEU ESTE ACOLO.

1. SFINTENIE APOC 21:27
2. FRUMUSETE APOC 21:10-11
3. IMORTALITATE - NEMURIRE - ETERNITATE 21:4
4. ENERGIE/LUMINA 21:23
5. PERFECTIUNE
6. PARTASIE/PETRECERE
7. IUBIRE
8. BUCURIE
Rev 19:6 Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împarateasca.
Rev 19:7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-i dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s\'a pregătit,
9. ODIHNA
10. GLORIE/ SLAVA - INCHINARE
Rev 4:11 „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!"
Rev 5:12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, întelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"
Rev 5:13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!"

VREI SA FII ACOLO? PRIMESTE-L PE ISUS
VREI SA FII ACOLO? TRAIESTE CA ISUS
VREI SA FII ACOLO? ASTEAPTA-L PE ISUS

ILLUS: Sir Isaac Newton spunea ca el poate sa vada vada milioane si milioane de mile in spatiu. Apoi a adaugat: "Dar cind las telescopul la o parte si ma duc in camera mea, inchid usa si ma aplec pe genunchi in rugaciune fierbinte, vad mai cer mult mai mult si sunt mai aproape de Domnul decit daca as fi asistat de toate telescopele din lume"

REALITATI NEGLIJATE: RAPIREA BISERICII

Aceasta este o realitate viitoare neglijata nu nu numai de lumea seculara si pagina, ci si chiar de biserica: intoarcerea lui Christos pentru a rapi biserica Lui. Deci, realitatea rapirii bisericii. Lucrul acesta este prezis in Scripture cu claritate:
2Pe 3:3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor,
2Pe 3:4 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!"
De-alungul istoriei Biserica a privit cu asteptare si speranta spre binecuvintata si glorioasa epifanie, aparitie a Mirelui ei, a Imparatului imparatilor.
Unii au fost obsedati cu revenirea Mintuitorului si s-au lansat in speculatii rusinoase, altii au devenit dazamagiti cu intirzierea incit au devenit cinici, altii si-au creat un comfort celest pe acest pamint incit s-ar simti deranjati de rapire, altii se complac in pacat si sunt speriati de idée, de aceea nici nu semai gindesc la acest eveniment.
Dar exista o ramasita ce asteapta acel glorios eveniment si care la unison cu Duhul Sfint striga Maranata si Vino, Doamne Isuse!
Scriptura avertizeaza omenirea ca istoria seculara si istoria mintuirii vor vor iesi din scena printr-o serie de evenimente cosmice: Rapirea Bisericii, Marea Tribulatiune (Necazul cel Mare) si Revenirea lui Isus in Glorie – Parousia.
I. Rapirea - O Realitate A Doua Venire a Regelui Isus este prezentata in Scriptura in doua faze:
1. Rapirea – Isus vine ca Mire sa-si ridice biserica Lui lui fidela: Rev 16:15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!"
2. Revenirea publica a lui Isus ca Rege Suveran si Judecator: Rev 1:7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
3. Aceste doua evenimente flancheaza "Necazul cel Mare" Marea Tribulatiune (Apoc 7:14) o perioada de 7 ani care reprezinta anii finali ai istoriei.

Conceptii despre Rapirea Bisericii:

1. Conceptia Pre-tribulationista – Biserica va fi rapita inaintea Tribulatiei
2. Conceptia Mid-tribulationista – Biserica va fi rapita la mijlocul Tribulatiei
3. Conceptia Post-tribulationista – Biserica va fi rapita dupa necazul cel mare.
4. Rapirea Selectiva – doar unii dintre crestini vor fi luati – cei ce au realizat cel mai inalt grad de sfintenie.

Pozitia pe care am adoptat-o si care cred ca este suportata de Scriptura este aceea ca Rapirea Bisericii se va produce inainte de Marea Tribulatiune, Necazul cel Mare.

Argumente:
1. Este clar ca exista 2 faze ale revenirii lui Isus. Exista deci o necessitatea unui spatiu temporal intre cele doua faze.
2. Marea Tribulatie este expresia maniei lui Dumnezeu. Biserica nu poate fi si obiectul miniei divine:
Rev 6:16 Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;
Rev 6:17 căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?" Luk 21:35 Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pămîntului.
Luk 21:36 Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului."
1Th 1:9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v\'aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
1Th 1:10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.
3. Minia lui Dumnezeu a fost satisfacuta in jertfa lui Isus pentru cei mintuiti

II. Caracterul Rapirii:
1. El va veni ca un hot in partea cea mai intunecata a existentei umane
2. Va fi un eveniment surprinzator, secret
3. Va fi un eveniment selective in caracterul lui – numai cei ce vor fi treji vor auzi strigatul si trimbita
4. Hotul vine sa ia valori – valoarea lui Isus in lumea aceasta este Biserica
5. Casa/Lumea fara valori va fi un loc devastat.

III. Pregatirea pentru Rapire. Cum sa asteptam Rapirea?

1. Cultiva un spirit de asteptare – nu pierde niciodata din vedere marea promisiune – El vine iarasi
2. Da atentie la semnalele naturale, politice, spirituale si religioase "Vegheati"
3. Continua sa faci activitatile tale – aidoma timpului lui Noe Matei 24:37
4. Traieste o viata sfinta, evlavioasa, dreapta, Exemplul lui Lot –
2Pe 3:11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr\'o purtare sfîntă şi evlavioasă,
2Pe 3:12 aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
2Pe 3:13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea.
2Pe 3:14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
5. Inarmeaza-te cu credinta, dragoste si rabdare
Mat 24:12 Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Mat 24:13 Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
6. Nu face speculatii apocaliptice
Act 1:7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa.
1Th 5:1 Cît despre vremi şi soroace, n\'aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
7. Fii activ in domeniul misiunii si al evanghelizarii
Mat 24:14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.

REALITATI NEGLIJATE: TRIBULATIUNEA

I. SEMNELE TRIBULATIEI

A. SEMNUL PROFETIC – ACEST EVENIMENT ESTE PROFETIT

IEREMIA:
Jer 30:4 Iată însă cuvintele pe cari le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda.
Jer 30:5 „Aşa vorbeşte Domnul: „Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!
Jer 30:6 Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s\'au îngălbenit toate feţele?
Jer 30:7 Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n\'a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.

EZECHIEL:
Eze 22:19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi ajuns nişte sgură, iată că vă voi strînge în mijlocul Ierusalimului.
Eze 22:20 Cum se strînge argintul, arama, ferul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strînge şi Eu în mînia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.
Eze 22:21 Da, vă voi strînge şi voi sufla peste voi cu focul mîniei Mele şi vă veţi topi în el.
Eze 22:22 Cum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu Domnul, Mi-am vărsat mînia peste voi."

DANIEL:
Dan 12:1 În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n\'a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.







PAVEL – O PRAPADENIE NEASTEPTATA
B. SEMNELE ESCATOLOGICE

1. FALSITATE RELIGIOASA, PROFETI FALSI, CHRISTOSI FALSI V. 5,11
2. VIOLENTA – RAZBOAIE, CONFLICTE GENERALE – LA NIVELUL FAMILIEI, BISERICII, SOCIETATII SI LA NIVEL INTERNATIONAL V. 7
3. FOAMETE V. 7
4. CALAMITATI NATURALE – CUTREMURE, CICLOANE, VULCANI, SCHIMBAREA CLIMATULUI PLANETAR V. 7
5. ANTI-SEMITISM VV. 9-10
6. ACUTIZAREA PACATULUI, FARADELEGII IN LUME V. 12
7. APATIE SI APOSTAZIE IN BISERICA V.12
8. NOI BOLI CARE VOR DECIMA POPULATII LARGI V. 7
9. PREDICAREA UNIVERSALA A EVANGHELIEI

II. TREI VALURI DE NECAZ:

A. VALUL PECETELOR CAP. 6

1. Aparitia Antichristului 6:2
2. Pierderea Pacii internationale 6:3-4
3. Haos Economic 6:5-6
4. Moartea a unui sfert din populatia lumii 6:7-8
5. Cataclisme cosmice – nucleare?

B. VALUL TROMPETELOR
1. Haos Ecologic – a treime a planetei distrusa 8:7
2. O treime a vietii marine distruse 10-11
3. Condesarea zilei si a noptii – o treime vv. 12-13
4. O treime a apei potabile contaminate vv. 10-1
5. Eruptii vulcanice v. 2
6. Dezlantuirea demonica
7. O alta treime din populatie distrusa. Vv. 15-18

C. VALUL POTIRELOR
1. PLAGI – 16:2
2. OCEANUL OCEAN PLANETAR OTRAVIT – DISPARITIA FAUNEI MARINE 16:3
3. PINZA FREATICA OTRAVITA 16:4
4. EXPLOZI SOLARE CARE VOR ARDE 16:8-9
5. MARELE CUTREMUR 16:18
6. GRINDINA 16:21
7. ARMAGHEDON 16:16

REALITATI NEGLIJATE:
A DOUA VENIRE A LUI CHRISTOS

Dan 7:13 M\'am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
Dan 7:14 I S\'a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Rev 1:7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Pina in present am abordat citeva realitati neglijate de lume si biserica:
1. Satan si Lumea demonica
2. Iadul ca un loc pentru
3. Paradisul
4. Rapirea Bisericii
5. Marea Tribulatiune

In aceasta seara o sa adresez aceasta realitate neglijata: A Doua Venire A lui Christos, aceasta revelare, apocalipsa, aratare a lui Christos in toata splendoarea sa, in suprematia si suveranitatea lui, in plinatatea dumnezeirii.

Traim intr-o lume antichristica, o lume impotriva lui Christos, o lume deranjata de Christos, o lume care in final va produce pe AntiChrist.

Biserica de astazi devine din in ce mai putin Christocentrica: Punem multe alte lucruri in centrul activitatilor noastre: pe noi insine, programe, interese, muzica, cunoastere, partasie, prosperitate, traditiile noastre.

Nimic nu poate lua locul lui Christos in centrul Bisericii.
Biserica Primara a accentuat in mod constant centralitatea lui Christos:
Noi propovaduim pe Christos cel rastignit
Christos in noi nadejdea slavei
Traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Christos traieste in mine
Pentru mine a trai este Christos

In ciuda neglijentei de astazi, istoria se va incheia cu cea mai glorioasa manifestare a lui Christos: A Doua lui Venire asa cum este prezentata in Cartea Apocalipsei.
Cartea Apocalipsei ar putea fi numita evanghelia lui Christos – este plina de persoana lui Isus Christos. El domina paginile ei.
Campbell Morgan spunea: "orice studiu al Apocalipsei care nu se concentreaza pe Christos si care nu percepe restul in relatie cu El, il conduce pe cititor intr-un labirint inextricabil"
Absolut toate evenimentel apocaliptice, escatologice graviteaza in jurul Lui.


TREI IPOSTAZE CRISTICE LA A DOUA VENIRE:

A. MIELUL LUI DUMNEZEU

Rev 5:6 Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul.
Rev 5:11 M\'am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
Rev 5:12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"
Rev 5:13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!"

Prima viziune a lui Christos este cea de Miel, Mielul lui Dumnezeu. Mielul este animalul cel mai comun si iubit in Scriptura. Noi spunem este cute, dragals, innocent, jucaus, prostut, familiar. Mielul are in spatele lui o traditie de 6 milenii.
Christos se va revel ape sine la final prin aceasta imagine a Mielului. Vreau sa intelegem de la bun inceput ca aceasta este :
O IMAGINE PENTRU BISERICA! NU PENTRU LUME.
Ce inseamna asta?
1. Atmosfera de familie – Ne intoarcem acasa, la mielul taiat, la Pastele nostru. Mielul a dunat intotdeauna familia in jurul lui, la caldura vetrei, la partasia casei. Credinciosii vor recunoaste atunci ca au ajuns acasa .
2. O atmosfera impartasita - O natura comuna – Credinciosii sunt numiti in general o turma, oi, oite, mielusei – ei au acum aceeasi natura ca domnul lor.
3. O atmosfera de banquet, de sarbatoare – Cind se taie mielul este sarbatoare, o masa uriasa.
4. O Atmosfera de siguranta: Un Miel diferit: 7 coarne, 7 ochi, 7 duhuri – reprezinta perfectiunea – Omnipotenta, Omniscienta, Omniprezenta
5. O atmosfera de Har – Mielul injunghiat care sta in picioare – Acesta este mielul pascal care i-a salvat pe evrei in Egipt de Ingerul Miniei, Mielul care l-a inlocui pe Isaac pe altar. Mielul despre care Ioan afirma pentru totdeauna: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii"
A tourist visited a church in Germany and was surprised to see the carved figure of a lamb near the top of the church’s tower.

He asked why it was there and was told that when the church was being built, a workman fell from a high scaffold.

His co-workers rushed down, expecting to find him dead. But to their surprise and joy, he was alive and only slightly injured.

How did he survive? A flock of sheep was passing beneath the tower at the time, and he landed on top of a lamb. The lamb broke his fall and was crushed to death, but the man was saved.

To commemorate that miraculous escape, someone carved a lamb on the tower at the exact height from which the workman fell.

In this morning’s Gospel reading John the Baptist, described Jesus twice as "the Lamb of God". (Jn 1:29 &36)

B. LEUL DIN IUDA

Rev 5:5 Şi unul din bătrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.
ACEASTA ESTE O IMAGINE PENTRU LUME.
CE SEMNIFICA:

1. ISUS ESTE REGELE UNIVERSULUI
2. LEUL ESTE FIOROS – MINIA LUI DUMNEZEU – RAGNETUL LEULUI SE AUDE PINA LA 5 MILE
3. SUVERANITATE
4. JUDECATA
5. PEDEAPSA

C. MIRELE BISERICII

Rev 19:1 După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea!
Rev 19:2 Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei."
Rev 19:3 Şi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!"
Rev 19:4 Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s\'au aruncat la pămînt şi s\'au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aliluia!"
Rev 19:5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!"
Rev 19:6 Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.
Rev 19:7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-i dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s\'a pregătit,
Rev 19:8 şi i s\'a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat." -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
Rev 19:9 Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!" Apoi mi-a zis: „Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!"
1. O ATMOSFERA DE SARBATOARE – O SARBATOARE VESNICA
2. O ATMOSFERA DE BUCURIE – O EXPLOZIE DE VESELIE
3. O ATMOSFERA DE INCHINARE – CEL MAI MARE ANSAMBLU
Rev 5:12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"
Rev 5:13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!"
Rev 5:14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!" Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s\'au aruncat la pămînt, şi s\'au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

A. PUTEREA
B. BOGATIA
C. INTELEPCIUNEA
D. TARIA
E. CINSTEA
F. SLAVA
G. LAUDA

Rev 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!" Şi cine aude, să zică: „Vino!" Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Rev 22:20 Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curînd." Amin! Vino, Doamne Isuse!



REALITARI NEGLIJATE: IADUL

Rev 20:10 |i diavolul, care-i în\\ela, a fost aruncat în iazul de foc \\i de pucioasã, unde este fiara \\i proorocul mincinos. |i vor fi munci[i zi \\i noapte în vecii vecilor.
Rev 20:11 Apoi am vãzut un scaun de domnie mare \\i alb, \\i pe Celce \\edea pe el. Pãmîntul \\i cerul au fugit dinaintea Lui, \\i nu s\'a mai gãsit loc pentru ele.
Rev 20:12 |i am vãzut pe mor[i, mari \\i mici, stqnd în picioare înaintea scaunului de domnie. Ni\\te cãr[i au fost deschise. \\i a fost deschisã o altã carte, care este cartea vie[ii. |i mor[ii au fost judeca[i dupã faptele lor, dupã cele ce erau scrise în cãr[ile acelea.
Rev 20:13 Marea a dat înapoi pe mor[ii cari erau în ea; Moartea \\i Locuin[a mor[ilor au dat înapoi pe mor[ii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat dupã faptele lui.
Rev 20:14 |i Moartea \\i Locuin[a mor[ilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Rev 20:15 Oricine n\'a fost gãsit scris în cartea vie[ii, a fost aruncat în iazul de foc.
Rev 21:8 Dar cqt despre frico\\i, necredincio\\i, scqrbo\\i, uciga\\i, curvari, vrãjitori, închinãtorii la idoli, \\i to[i mincino\\ii, partea lor este în iazul, care arde cu foc \\i cu pucioasã, adicã moartea a doua."

I. CE CREZI DESPRE IAD?
USA TODAY:
67% DIN OAMENI SPUN CA EI CRED IN EXISTENTA IADULUI.
25% CRED CA EI O SA AJUNGA ACOLO
25% CRED CA PRIETENII LOR O SA AJUNGA ACOLO
O MAJORITARE CRED CA IADUL ESTE INSA O STARE DE EXISTENTA A PROCESELOR DE CONSTIINTA.

II. CE SPUNE BIBLIA DESPRE IAD?
A. TERMENI BIBLICI - BIBLIA FOLOSESTE CITIVA TERMENI CONSACRATI PENTRU IAD:

1. SHEOL - TERMEN EBRAIC PENTRU MOARTE, MORMINT SI LOCUINTA MORTILOR
2. HADES - TERMEN GRECESC PENTRU IAD - MITOLOGIA GRECEASCA LUCA 10:15 LOC DE CHIN
3. GHEENA - MATEI 5:30 – TERMEN NE-TEOLOGIC- IMPRUMUTAT DE LA LOCUL UNDE SE ARUNCAU GUNOAIELE
4. INTUNERICUL DE AFARA - MATEI 8:12; 22:13; 25:30 AICI SE PRODUCE SCRISNIREA DINTILOR

5. IAZUL DE FOC - APOC.20:14-15 - DESTINATIA FINALA A LUI SATAN SI A CELOR NECREDINCIOSI
6. CUPTORUL APRINS - FURNALUL APRINS - MATEI 13:49
7. MOARTEA A DOUA
Rev 21:8 Dar cqt despre frico\\i, necredincio\\i, scqrbo\\i, uciga\\i, curvari, vrãjitori, închinãtorii la idoli, \\i to[i mincino\\ii, partea lor este în iazul, care arde cu foc \\i cu pucioasã, adicã moartea a doua."

B. AFIRMATII BIBLICE:

1. IADUL A FOST CREAT INITIAL PENTRU SATAN SI DEMONII LUI: MATEI 25:41; APOC 20:10
2. IADUL ESTE LOCUL UNDE SUNT PEDEPSITI CEI CARE RESPING PE CHRISTOS
3. IADUL ESTE LOCUL UNOR CHINURI CONSTIENTE:
MATEI 13:50 - \"SI-I VOR ARUNCA IN CUPTORUL APRINS; ACOLO VA FI PLINSUL SI SCRISNIREA DINTILOR\"
MARCU 9:48 \"Mar 9:48 unde viermele lor nu moare \\i focul nu se stinge\"
APOC: 14:10 \"Rev 14:10 va bea \\i el din vinul mqniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mqniei Lui; \\i va fi chinuit în foc \\i în pucioasã,
înaintea sfin[ilor îngeri \\i înaintea Mielului.
4. IADUL ESTE ETERN SI IREVERSIBIL
Rev 14:11 |i fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. |i nici ziua, nici noaptea n\'au odihnã cei ce se închinã fiarei \\i icoanei ei, \\i oricine prime\\te semnul numelui ei!
5. IADUL ESTE LOCUL UNDE MINIA LUI DUMNEZEU ESTE SATISFACUTA:
Rev 14:10 "va bea \\i el din vinul mqniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mqniei Lui;"

III. CONCEPTII GRESITE SI OBIECTII:

1. SANSA A DOUA: PURGATORIUL - DUPA MOARTE MAI AI O SANSA DE A SCAPA DE IAD IN LOCUL INTERMEDIAR
RASPUNS: EVREI 9:27 - \"|i, dupã cum oamenilor le este rqnduit sã moarã o singurã datã, iar dupã aceea vine judecata\"
2. UNIVERSALISM: TOTI VOR FI IN FINAL SALVATI
3. ANIHILATIONISMUL - DOUA FORME - NU ESTE EXISTENTA DUPA MOARTE - LA MOARTE INCETAM SA EXISTAM; CEI RAI VOR FI ANIHILATI DUPA MOARTE
4. IADUL ESTE O CONSECINTA PREA DURA - UN DUMNEZEU IUBITOR NU AR PUTEA FACE ASTA.
5. IADUL ESTE NEDREPT
IV: REALITATILE IADULUI:

1. IADUL ESTE O REALITATE BIBLICA sTANLEY JONES: \"SU STIU UNDE SUNT IADUL SI RAIUL LOCALIZATE GEOGRAPHIC, DAR STIU UNDE INCEP ELE\"
2. EXISTENTA UMANA ESTE ETERNA: ORI IN RAI ORI IN IAD DANIEL 12:2-3; MATEI 25:46; IOAN 5:28; APOC 20:14-15
3. FIECARE FIINTA ARE O SINGURA VIATA PENTRU A DETERMINA DESTINUL ETERN EVREI 9:27
4. IADUL SAU RAIUL ESTE DETERMINAT DE DE CREDINTA IN ISUS CHRISTOS SAU RESPINGEREA LUI
Rom 10:9 Dacã mãrturise\\ti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, \\i dacã
crezi în inima ta cã Dumnezeu L-a înviat din mor[i, vei fi mqntuit.
Rom 10:10 Cãci prin credin[a din inimã se capãtã neprihãnirea, \\i prin mãrturisirea cu gura se ajunge la mqntuire,
5. TREBUIE SA IEI O DECIZIE ACUM
"El hotãrã\\te din nou o zi: „Astãzi," -zicqnd, în David, dupã atqta vreme, cum s\'a spus mai sus: „Astãzi, dacã auzi[i glasul Lui, nu vã împietri[i inimile!""


TEOLOGIA EPISTOLELOR CATOLICE GENERALE

Aceste epistole sunt Iacov, 1,2 Petru, Iuda. Teologia lor are in general o dimensiune practica.

A. Iacov – Manual de Crestinism Practic
1. Conduita Crestina
2. Credinta is Etica
3. Autocontrol
4. Practici spirituale: Rugaciune si Restaurare

B. 1,2 Petru
1. Speranta in vreme de persecutie
2. Viata de sfintenie
3. Conduita adecvata
4. Responsabilitate civica
5. Relatii Familiale corecte
6. Doctrina ortodoxa
7. Ziua Domnului

C. Iuda – Depozitul Credintei Ortodoxe
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/40145/teologia-noului-testament