SE DUC, RAPID, ANII...

Se duc, rapid, şi zilele şi anii
Parcurgem, fericiţi, traseul stabilit
De-ar vrea să ne împiedice tiranii
Noi tot vom sta cu Mirele iubit...

Şi trece vremea ca aburul prin vaduri
Căci totui-i efemer în lumea de nevoi
Dar cu Isus noi depăşim necazuri
Şi biruim curentul turbatului şuvoi.

Păşim, decişi, spre ţinta luminoasă
Orice s-ar întâmpla ’napoi nu dăm
Chiar de-ar veni o pâclă groasă
Lumina ne ajută din ea să evadăm.

Privind ’napoi la anii vieţii noastre
Parc-au fost clipe; s-au scurs ca-n vis
Dar nu ne-au doborât furtuni, dezastre
C-am fost păziţi de soli din Paradis...

Şi ştim că timpul petrecut pe Terra
Îşi are rostul lui: putea-vom compara
Starea de jos cu cea din atmosfera
Unde fericirea o veşnicie va dura.

O, călători spre Ţara fără umbre
Mult nu mai e şi veţi ajunge-acas’
Acolo nori n-or fi, nici feţe sumbre
Ci numai părtăşia din veşnicul ORAŞ.

gc/23 Ianuarie, 2010