Te rog… ma iarta




Frate! Asta nu este iertare cand vorbesti ca mai ‘nainte
Cand doar buzele-ti cuvanta “Iarta-ma, O, Bun Parinte”!
Cand nu-ti recunosti pacatul si te vezi nevinovat,
Si cand doar razlet gandirea i-ti spune ca-i ofensat...

Asta nu-i recunostinta cand pe frate l-ai lasat
Tot in tulburari si frangeri iar tu zici ca esti curat ...
C-ai lucrat cum trabuia facand totul cu dreptate
Si, nu vrei sa vezi durerea si amaraciuni lasate.

Cum de crezi ca esti in pace cand de fapt tu faci razboi
Cand ai provocat frustrarea si cand inima suvoi,
Plange, geme, sangereaza caci este prea grea povara
Insa tu, ai gand de slava nicidecum sa-ndrepti ocara.

Ai zdrobit cu grele vorbe cand pe frate-ai acuzat,
Ai lovit cu-atata forta cand mania ti-ai varsat,
Ai frant inima prin care facea lucrul Sau Hristos
Ti-ai indreptatit purtarea si-n adins lucrai pe dos.

Erai prins de Asmodeu cand calcai mai cu putere
Peste sufletul in care El, Hristos traia-n placere.
Gandul cel ascuns din tine a iesit la suprafata
Sa loveasca, sa omoare; n-ai mai vrut s-asculti povata.

Te vedeai mai bun, mai tare, te credeai indreptatit
Sa arunci atunci cuvinte, sa zdrobesti ... caci “a vorbit” ...
Cand te-opresti din rautate sa privesti ce ai lucart
Ca sa vezi pustiul frate, ca sa vezi tot ce-ai stricrat ?

Nu cand spui “te rog ma iarta” iesti atunci pe loc iertat,
Fara sa opresti furia leului care-a muscat
Nu cand spui “te rog ma iarta” totul este rezolvat,
Si de-acum tu mergi ‘nainte ca… doar tu, esti vindeact!

Nu cand spui “te rog ma iarta” se primeste indurarea
Ci cand duhul tie zdrobit si refacei chiar tu lucrarea,
Ce-ai stricat, ce-ai demolat cand sufletu-ai daramat,
Si-ai privit cu-atat dispret, incat tot ai sfaramat.

Nu cand spui “te rog ma iarta” vine harul cel de sus
Ci cand legi rana facuta si chemi slava lui Isus.
Cand relatiile frante le refaci si iar cladesti,
Templul daramat cu patos si pe el tu, daltuiesti,

Cele mai sublime rodi si migdale si ofrande
Ca din departari sa vada “cel ranit” cat e de mare,
Bunatatea si speranta pentru mucul fumegand
Pentru care insusi Domnul mijloceste-acum plangand.

Vrei iertare? Cauta frate! Cu un duh smerit doreste
Si recunoscandu-ti vina de-orice rau te pocaieste.
Nu lasa timpul sa treaca spunand, ca nu-i treaba ta,
Ca va rezolva problema “timpul”, in favoarea mea…

Timpul trece! Iar problema o va rezolva Cel Rau,
Si-ti va scormoni ungherul, dur, atunci stapanul tau.
Provocandu-ti rani amare si-aducand doar lespezi reci,
Tu vei mai dori “iertarea”, dar vor fi doar lilieci.

Frate! Cauta azi iertarea! Caut-o-asa cum ti-am descries,
Vino cu smerire multa, vino si sa fi deschis.
Sangele cea curs pe Cruce va spala pacatul tau,
Si gasivei iarasi pacea si-ajutor in harul Sau.

Fratilor! Prea multi crestini ce frecventeaza adunarea
Sant departe de Scripturi si nu vor primi ‘ndurarea.
Formalismul nu ajuta ca sa treci prin incercare.
Ignoranta nu te scapa cand Hristos pe nori apare.

Nu poti fi tare-n credinta nici insufletit cu har
Daca nu cauti iertarea tu vei alergarea-n zadar.
Nu te mai tocmi cu gandul si cu inima mereu
S-ar putea sa pierzi rapirea, s-ar putea sa prinzi ce-i greu.

Fratilor, sa ne trezim in curand Domnul soseste!
Biblia ne-nbarbateaza, profetia se-mplineste.
Vrei sa ai parte de Slava? Vino astazi te grabeste
Si spune-i: “te rog ... ma iarta” iar Isus, te rasplateste.

Prea multi ani ai stat aievea si-ai crezut ca esti placut.
Nu ti-ai indreptat purtarea si-ai gandit ca ai facut,
Tot ce spune Sfanta Carte si esti gata pentru cer,
Frate te smereste-acuma zicand: pace, dragoste-ti ofer


Vreau ca sa-mi indrept purtarea, vreau relatii sa refac
Vreau sa port cu tin’ povara lanturi grele sa desfac,
Vreau ca inima mahnita sa traiasca azi “Iertarea”...
Vreau asa de mult “acuma” ... umilinta si-mpacarea ...

Asta, este-adevarata forma de iertare si de pace,
Cand cei care-au fost raniti isi pot iarasi “bine”, face.
Cand cuvintele de farmec se rasfrang cu bucurie,
Asta e iertarea frate, care-aduce veselie.
Amin.

12.12.2008
Petru Coman
Petrosani