Răzbunarea este a Domnului!
Romani 12:17-21
„Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.
Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.
Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui. “ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”
Agitațiile, tulburările, evenimentele care se petrec în jurul nostru, devin atât de obositoare și împovărătoare încât ne dorim de multe ori să ne retragem undeva într-un colț de liniște, în care să ne tragem sufletul și să ne limpezim gândurile. Ne dorim așa de mult un loc în care să auzim doar susurul blând al Duhului Sfânt și glasul dulce al Mântuitorului chemându-ne la El: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Adevărat este că abia după ce vei intra în cămăruța ta, unde vei sta de vorbă cu Isus, îți vei da seama ce mult contează să te desprinzi de tumultul lumii și să te conectezi la Cel ce poate să ofere odihnă sufletului tău.
Este adevărat că oamenii din vremea Domnului Isus erau extenuați nu doar de greutățile vieții de zi cu zi, ci și de povara regulilor religioase și a tradițiilor impuse de cărturarii și fariseii care transformaseră Legea într-un cod împovărător.
De aceea, chemarea „Veniți la Mine”, este o invitație personală la Domnul Isus; nu suntem chemați la un sistem religios, ci la singura Persoană care poate liniști orice inimă. El este Domnul Păcii!
Chemându-ne la El, Domnul Isus nu oferă doar o pauză fizică de un ceas sau o perioadă de concediu, ci dăruiește liniștire sufletului obosit: „odihnă pentru sufletele voastre”, versetul 29. La El găsim cu adevărat o pace interioară care vine din împăcarea cu Dumnezeu și din eliberarea sufletului de orice frică a împrejurărilor sau a oamenilor răi.
Poate vor fi zile în care vei privi în urmă și vei realiza că anumite încercări, care păreau imposibil de depășit, au devenit amintiri. Vei înțelege atunci că ai anumite limite, și vei învăța să alegi mai atent oamenii înaintea cărora îți deschizi inima.
Vei înțelege că nu trebuie să mai alergi după oameni și lucruri care îți produc neliniște, sau tulburare, și vei aprecia mai mult apropierea și starea de vorbă cu Mântuitorul.
În mijlocul suferințelor sale, Iov privea dincolo de acestea, ca și cum ar fi fost depășite, și spunea în capitolul 11:15-16 „Și atunci îți vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare și fără frică; îți vei uita suferințele și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.”
Noi știm că necazul, suferința, răul, nu vin de la Dumnezeu, ci ele sunt îngăduite peste noi pentru a ne întări credința în vederea unor biruințe și mai mari. Pentru că s-a încrezut în Dumnezeu, Iov a primit de două ori mai mult decât a avut înainte de suferințe. Iov 42:10 „Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avuse.”
Avem la îndemână harul lui Dumnezeu, care nu dă greș niciodată, pentru a birui lumea și răul care ne înconjoară, așa cum Însuși Domnul Isus Cristos dorește de la noi.
Așadar, prieten drag, oricât de mari vor fi încercările din viața ta sau oricât de mari vor fi grozăviile pe care le auzi, să nu deznădăjduiești: rămâi lângă Dumnezeu! Îmbărbătează-te și nu lăsa pe nimeni și nimic să-ți fure cumva pacea din inimă.
Chiar dacă se vor ridica împotriva ta oameni răi sau chiar demoni, tu nu te lupta singur, și mai ales „nu întoarce nimănui rău pentru rău.” Încrede-te deplin în Dumnezeul care a promis celor ce vin la El că nu-i va lăsa cu nici un chip. Isaia 49:15b „…Eu nu te voi uita cu nici un chip.”
Apostolul Pavel scrie foarte hotărât când combate instinctul de autoapărare și revanșă, amintind că judecata și răsplătirea fiecăruia după fapta sa aparțin lui Dumnezeu; cu nici un chip nu aparțin omului credincios. Dumnezeu nu este risipit în Creația Sa, ci rămâne o Persoană distinctă de Creație, suverană asupra tuturor lucrurilor pe care le-a adus la existență.
„Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.”
Întrebarea care trebuie să și-o adreseze fiecare credincios este aceasta: vreau cu adevărat să fiu copil al lui Dumnezeu? Dacă răspunsul tău, prieten drag, este: da, atunci trebuie să semeni cu El.
Şi nimic nu te face să semeni mai mult cu Dumnezeul tău decât să îi ierţi pe cei care te nedreptăţesc, să faci bine celor care îţi fac rău, să îi binecuvântezi pe cei care te vorbesc de rău, și să te porți blând cu cei care te batjocoresc. Versetul 18: „…întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii”
Scriptura ne învață în versetul 20 să fim ascultători de Dumnezeu și să ne lăsăm călăuziți de El: „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui. “
„A turna cărbuni aprinși pe capul celui ce îți face rău” este o metaforă care semnifică trezirea conștiinței, a remușcării, sau chiar a rușinii, și transformarea răutății în pocăință și într-o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu.
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine; așa vei fi cu adevărat plăcut Domnului. Răul nu poate fi învins cu armele proprii: cu ură, violență, răzbunare, ci doar prin asemănarea cu Domnul și urmându-I exemplul: dragoste neprefăcută și iertare fără resentimente.
Oricine se va răzbuna singur intră sub judecata lui Dumnezeu. De altfel, nu există pentru vrăjmașul tău o pedeapsă mai mare decât să vadă că tu eşti urmaș al lui Cristos în totul totului tot și ești binecuvântat de Dumnezeu, iar el este sub judecata divină.