CUM AȘTEPTĂM PE DOMNUL (III): Pilda celor 10 fecioare (Matei 25:1-13)
Templul de la Ierusalim era bijuteria cea mai de preț a evreilor. În Săptămâna Mare, cu mândrie, ucenicii L-au făcut atent pe Domnul Isus la clădirile Templului. Drept răspuns Mântuitorul le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” Cuvintele Domnului au stârnit curiozitatea ucenicilor, așa că L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Întrebările ucenicilor Îi oferă Mântuitorului ocazia de a vorbi despre viitor și despre contextul revenirii Sale. La finalul cuvântării, cu privire la revenirea Sa, Domnul Isus spune: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Iarpentru că ziua revenirii este necunoscută, Domnul cere ucenicilor Săi veghere: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru”. (Matei 24:42) În contextul acesta Fiul lui Dumnezeu face și un recurs la istorie, spunând că la revenirea Sa va fi ca în zilele lui Noe, în felul acesta accentuând pe faptul că oamenii vor fi luați prin surprindere în ziua aceea. Pentru a sublinia nevoia de veghere Domnul nostru, tot atunci, pune înainte și o pildă: Pilda celor zece fecioare.
În contextul în care Domnul vorbește despre revenirea Sa și nevoia de veghere, El prezintă câteva pilde edificatoare. Una din acestea este Pilda celor zece fecioare, prin care ni se prezintă atitudinea corectă la revenirea Lui și ce se va întâmpla cu acea ocazie.
Așa dar; zece fecioare au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci au fost înțelepte pentru că împreună cu candele au luat și vase cu undelem de rezervă. Cele neînțelepte nu aveau undelemn rezărvă. Fiincă mirele zăbovea, au adormit toate cele zece. Pe la miezul nopții aud o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Toate s-au sculat și au pregătit candelele. Surpriză însă, cele neînțelepte nu mai aveau undelemn. Cum cele înțelepte nu au vrut să le dea de frică să nu rămână și ele fără, cele neânțelepte au fost nevoite să se ducă la cei ce vindeau undelemn. Pe când erau ele plecate a venit mirele, cele ce erau gata au intrat în odaia de nuntă, după care s-a închis ușa. Mai apoi au revenit fecioarele neînțelepte. -„Doamne, deschide-ne!”, s-au apucat ele să strige la ușa închisă. Au fost însă refuzate.
Morala pildei: Pentru a pătrunde înțelesul Pildei celor zece fecioare unii ne sugerează să privim la obiceiurile maritale din orientul antic. Alții ne sugerează să fim atenți la uleiul din candele, ulei care este o imagine a Duhului Sfânt. Cred că fiecare amănunt din Cuvântul Domnului are o anumită importanță, cred însă că aici nu trebuie să căutăm o semnificație profetică aparte la fiecare cuvânt din Pildă, ci mai degrabă trebuie să căutăm a înțelege mesajul central transmis prin cuvintele ei, înțelegere dată de context: contextul determină înțelesul. Cred și mărturisesc că accentul în Pilda celor zece fecioare este pus pe timpul revenirii și locul în care ești găsit în momentul acela. Astfel, cred că greșeala pe care au făcut-o fecioarele neînțelepte, nu a fost neapărat că au adormit, sau că au rămas fără undelemn, ci greșeala a fost că și-au părăsit locul și starea de veghe.
Pentru că nu știm nici ziua, nici ceasul, în care va reveni Domnul Isus, este riscant ca și credincios, ca și credincioasă, să părăsești locul dinaintea Domnului și starea de veghe chiar și pentru o zi, chiar și pentru un ceas. După cum era important în Vechiul Testament cum era găsit evreul în momentul morții (Ezechiel 18:23-28; 33:12-16), tot așa este important cum va fi găsit creștinul în momentul revenirii Fiului lui Dumnezeu. Deaceea spune Domnul în mod repetat: „Vegheați... Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului... Temeți-vă... Ce vă zic vouă, zic tuturor: „Vegheați!”
Unii au numit, pe drept cuvânt, nevoia de a veghea, povara bisericii. De ce povară? … Pentru că nu știm nici ziua, nici ceasul, când va reveni Domnul Isus. Și totuși, momentul acela este atât de imporatnt; cei care vor fi la ușă vor intra în slavă împreună cu Mirele, ceilalți vor rămâne afară, afară, acolo unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Uneori auzi, mai în glumă mai în serios, spunându-se: Las deoparte pocăința pentru cinci minute să o fac și pe asta și-apoi gata! ... Este riscant să te joci cu mântuirea în felul acesta. Putem fi găsiți la sunetul trâmbiței în afara jocului, în ofsaid. Ca să nu mai vorbim de faptul că niciunuia din noi nu-i plac ipocriții; cu siguranță nici Domnului.
Aceasta este o pildă care vorbește clar despre responsabilități. O vorbă spune: „Nu interesează pe nimeni ce furtuni ai înfruntat, ci dacă ai dus vaporul la țărm”. Principala noastră responsabilitate este față de propriile noastre suflete și de propria noastră salvare. Prin urmare, suflete al meu, caută să fi pregătit în orice moment! Cuvântul Domnului spune: „De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace”. (2Petru 3:14)