Ca șarpele lui Moise!
Autor: Virgil Vîrstă
Album: fara album
Categorie: Diverse

                                        Ca șarpele lui Moise!

                                             Numeri 21:8-9

          „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat, și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat, și va privi spre el, va trăi. “

            Moise a făcut un șarpe de aramă, și l-a pus într-o prăjină; și oricine era mușcat de un șarpe, și privea spre șarpele de aramă, trăia.”

           Trist este faptul că oamenii zilelor acestora din urmă și-au pierdut frumusețea chipului lui Dumnezeu și se întorc cu răutate unii împotriva altora. Nu vorbesc despre oamenii din lume care nu au nici un scrupul, pentru că ei ori cum zac în cel rău și sunt departe de Dumnezeu.

       Vorbesc despre cei ce au gustat dulceața mântuirii prin jertfa de la Calvar și din bunătățile Împărăției lui Dumnezeu și parcă nu le mai place hrana duhovnicească.

         Așa s-a întâmplat și cu poporul ieșit din robia Egiptului, care văzându-se liber, fără frâu, s-a ridicat împotriva omului lui Dumnezeu, împotriva lui Moise și chiar împotriva lui Dumnezeu.

          „Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, și ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”

           Oare Domnul Dumnezeu Se bucură de o asemenea purtare? Cu siguranță, nu!

      Domnul urăște dezbinarea, răzvrătirea, vorbirea de rău și iubește părtășia, împăciuirea.

          În Predica fericirilor, Domnul Isus spune în Matei 5:9 „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.”

           Cei ce vorbesc împotriva lui Dumnezeu și împotriva copiilor Săi sunt urâciune înaintea Domnului. Ori de câte ori îl vinzi pe fratele tău săvârșești un păcat înaintea Domnului.

            În cartea Judecători citim faptul că ori de câte ori poporul se înstrăina de Domnul și alerga după alți dumnezei, Domnul Își trăgea mâna și îl lăsa în voia pornirii lui și în mâna vrăjmașului.

            Ce a urmat? De fiecare dată, a urmat dezastrul.

            În Cartea Numeri 21:6, citim: „Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel.” Însă Domnul Dumnezeu, în marea milă și îndurare, nu-i abandonează niciodată pe cei ce I-au jurat credință. El Se îndură întotdeauna, așa cum se îndură un tată de copiii lui și întotdeauna oferă omului o nouă șansă de ridicare, o nouă șansă de reabilitare, de vindecare, o nouă șansă de viață.

            „Poporul a venit la Moise, și a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, și împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.

            Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat, și spânzură-l pe o prăjină; oricine este mușcat, și va privi spre el, va trăi.”

            Oricine era mușcat de șerpi în pustie și, după cuvântul lui Moise, privea spre șarpele atârnat pe prăjină, era vindecat și primea o nouă șansă de viață,

pentru că tot ce făgăduiește Domnul împlinește cu sfințenie.

            Am urcat pe Muntele Nebo, în Iordania de astăzi, Moabul de altădată și, din locul în care Moise a privit Țara făgăduinței, am privit și eu printr-un binoclu cu care văd craterele din lună; dar, cu același binoclu, nu am putut să văd mai departe de Ierihon.

            Chiar și Ierihonul, l-am zărit ca prin ceață.

          Mă gândesc la faptul că Dumnezeu i-a dăruit lui Moise o vedere excepțională ca să vadă, ca în palmă toată țara promisă; dar nu a îngăduit ca el să intre din pricina răzvrătirii de la apele Meriba.

          Acolo pe munte există un șarpe de aramă, ridicat într-un stâlp. Nu este șarpele pe care l-a făcut Moise în pustie. Pe acela spune Cuvântul Sfânt în 2 Împărați 18:4 că Ezechia „L-a tăiat în bucăți... căci până în acele zile fiii lui Israel arseseră tămâie înaintea lui.” Șarpele care se poate vedea acum este făcut de către urmașii lui Ismael, fiul nelegitim al lui Avraam. Chiar de lângă acel șarpe am privit spre Israel, țara făgăduită de Dumnezeu poporului Său.

            În Cartea Exodul, în capitolul 15:26, Domnul Dumnezeu Se uita cu milă spre poporul care suferea din pricina rănilor și ale bolilor, și i-a spus: Nu te uita în altă parte, nu mai căuta alți vindecători, pentru că „Eu sunt Domnul care te vindecă.”

            Este adevărat că în vremea Vechiului Testament nu erau medici pregătiți așa cum sunt astăzi, și oamenii alergau căutându-și vindecarea după practicile păgânilor, la zei și la dumnezei falși.

            Mai târziu, găsim faptul că psalmistul a înțeles foarte bine mesajul lui Dumnezeu, de aceea a spus în Psalmul 6:2 „Vindecă-mă Tu, Doamne, căci îmi tremură oasele.”

            David își căuta scăparea, fericirea, pacea și vindecarea la Domnul, despre care a scris în Psalmul 23:1: „Domnul este Păstorul meu... ” El îmi poartă de grijă și mă duce la ape de odihnă.

   El mă ia pe brațe ca pe o oaie rănită, mă mângâie, îmi leagă rănile, și tot El mă vindecă.

    El îmi dă viața. „În El avem ființa, mișcarea și viața.” Nimic nu suntem fără Dumnezeu.

    Încrederea în Domnul și în Cuvântul Său este cel mai bun remediu în cazul suferințelor de orice fel. Psalmul 37:5 spune: „Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra.”

            Găsim în Psalmul 30:2 faptul că, după ce David a gustat din experiența vindecării lui Dumnezeu, el a strigat plin de entuziasm: „Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.”

            Este adevărat că noi toți avem nevoie de vindecare, dar alergăm mai întâi la oameni, în loc să ne încredem în Domnul Isus, care poate să vindece orice boală, și să privim spre El, așa cum privea poporul în pustie spre șarpele lui Moise.

            Pe slăbănogul de la scăldătoarea Betesda, Domnul l-a întrebat înainte de a-l vindeca: Vrei să fii vindecat? Prieten drag, să știi că dacă nu înțelegi și nu recunoști că ai nevoie de ajutorul Său, Domnul nu intervine.

            Pentru Soacra lui Petru, spune Cuvântul Sfânt în Luca 4:38  „L-au rugat pentru ea.” O rugăciune făcută cu credință este întotdeauna onorată de către Domnul.

            După ce L-au rugat, spune Cuvântul Sfânt în versetul 39 că: „Domnul S-a plecat spre ea, a certat frigurile, și au lăsat-o frigurile.”

            Astăzi, când citești aceste rânduri, prieten drag, poate ai o suferință în trup sau în suflet. Privește la Isus și roagă-L să rostească cuvântul vindecării și în dreptul tău.

            El nu te va respinge! Va rosti cuvântul de viață și te vei ridica, slăvindu-L pe Cel ce S-a aplecat spre tine cu iubire.

        În contrast cu șarpele de aramă făcut de Moise în pustie, care semăna cu șerpii înveninați, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume luând chip de om, singurul om fără păcat, ca să moară răstignit pe cruce, pentru ca oricine privește spre El cu credință să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Ioan 3:16.

            Astăzi Domnul Isus Cristos nu mai este atârnat pe cruce, ci El coboară din cerul sfânt lângă cei care Îl cheamă cu inima curată, și este gata să Se atingă de fiecare, să intervină cu mare putere în viața fiecăruia și este gata să vindece orice boală și orice rană.

            Lasă-L să te atingă!

         Lasă-L să lucreze așa cum știe El, și viața ta va fi transformată, înspre cel mai mare bine veșnic al tău

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/348652/ca-sarpele-lui-moise