Mâine
Autor: Nicholas Dinu
Album: Ecouri din întâia viață
Categorie: Incurajare
Mâine e-o zi ce urcă sau coboară?
Te-ntreb, Stăpâne, pentru că nu știu!
În mine focul pentru adevăr e viu
Și mi se zbat arsuri a mia oară.

Va fi o vreme verde sau uscată?
Te-ntreb pe Tine, meteorolog suprem.
Se bat în suflet ploi și nu le chem,
Văd fulguiri de iarnă prima dată!

Mâine va fi senin sau înnorat?
Te-ntreb fiindcă am un foc pe rană
Pe care doar o mână suverană
Îl poate stinge cu adevărat.

Mâine va fi o zi sau un mileniu?
Întreb, la Tine totu-i cu putință!
Îmi trec săgeți bizare prin ființă,
Alerg spre cer și-mi văd prin lacrimi premiul!

Mâine, Isuse, fi-va iar lumină?
Sau bezna din Sheol o să coboare
Că lumea altă mântuire n-are
Și totuși idolilor veacului se-nchină!

Mâine - sol așteptat - în ce gondolă vine
Cu pâine și cu sare să-l întâmpin?
În miezul cărui vis intra-va prin?
Stăpâne, cheia Sol e-n cer, la Tine!

Mâine, îmi spui, e-o cale perpendiculară
Cu zilele de ieri trăite în sudoare.
Pe ea vor merge-n sus flămânzii de izvoare
Va merge și sămânța și grâul copt din vară.


12 Noiembrie 2026
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/348599/maine