(11) Reformații - Calvin și Zwingli (o doctrină odioasă și un caracter pe măsură - niște dictatori și criminali patologici) - secolul XVI
Autor: Mureșan Cătălin
Album: Unicitatea Bisericii
Categorie: Apologetica

          Huldrych Zwingli (1484-1531) și Jean Calvin (1509-1564) au intrat în conflict cu mișcarea anabaptistă, aplicând măsuri de persecuție (închisoare, exil sau pedeapsa capitală) împotriva acesteia. Cei doi așa-ziși reformatori au susținut modelul unei biserici unite cu statul, în care magistrații civili aveau rolul de a proteja și impune disciplina religioasă. Anabaptiștii însă cereau separarea bisericii de stat și refuzau să depună jurăminte sau să poarte arme, fiind priviți ca anarhiști periculoși. Aceștia respingeau botezul pruncilor (pedobaptismul), practicând rebotezarea adulților pe baza unei mărturisiri conștiente de credință. [10] Zwingli și Calvin erau departe de valorile reformei protestante. Cei doi așa-ziși reformatori nu aplicau în viețile lor principii precum: Sola Scriptura, Solo Christus sau Sola Fide. S-au comportat deseori mai rău ca păgânii (deci Isus Hristos era doar pe limba lor, nu în viața lor), au împrăștiat ură în loc să arate harul lui Dumnezeu și au apelat la puterea sabiei (dincolo de puterea Scripturii și cea a argumentelor logice).

          Conflictul din Elveția a început chiar în cercul apropiat al lui Huldrych Zwingli, unde foștii săi discipoli (Conrad Grebel, Felix Manz și George Blaurock) au considerat că reforma sa merge prea încet. În urma disputelor teologice privind botezul, consiliul orașului Zurich, influențat de Zwingli, a declarat obligatoriu botezul copiilor mici și a interzis adunările anabaptiste. În martie 1526, consiliul din Zurich a emis un edict prin care rebotezarea era pedepsită cu moartea prin înec, o ironie crudă la adresa botezului prin cufundare. La 5 ianuarie 1527, Felix Manz a devenit primul martir anabaptist executat de reformați, fiind înecat în râul Limmat cu acordul tacit al lui Zwingli. Pedeapsa a fost numită în mod batjocoritor „al treilea botez”. [11] Alți lideri anabaptiști au fost biciuiți, întemnițați sau alungați din canton. [12] Deși a activat la o generație distanță și a aplicat metode diferite față de cele din Zurich, Calvin a manifestat o ostilitate constantă față de anabaptiști. În lucrarea sa fundamentală „Învățătura religiei creștine” și în tratate speciale, Calvin a atacat dur teologia anabaptistă, acuzându-i pe adepții acesteia de erezie și de dezordine socială. În Geneva, sub influența lui Calvin și a consiliului orașului, anabaptiștii au fost arestați, supuși dezbaterilor publice și apoi exilați din oraș începând cu anul 1537. Spre deosebire de cazul lui Michael Servetus (ars pe rug în anul 1553 pentru antitrinitarianism și negarea botezului copiilor mici), la Geneva nu s-au înregistrat execuții ale anabaptiștilor, pedeapsa standard fiind exilul permanent sub amenințarea pedepsei capitale în caz de întoarcere. [13] [14]

          Biografiile și corespondența lui Jean Calvin arată că era o persoană adesea irascibilă, fixistă, arogantă și foarte greu de împăcat, care nu tolera opoziția, tratând dizidența nu ca pe o simplă diferență de opinie, ci ca pe o crimă împotriva lui Dumnezeu. [1] Sub conducerea și presiunea lui Calvin, Geneva a devenit un stat teocratic extrem de sever, unde moravurile erau strict supravegheate. Oricine contesta modul în care Calvin interpreta Biblia, dansa, cânta cântece „nedemne”, purta haine „nepotrivite” sau critica clerul risca amenzi, expulzarea, închisoarea, tortura sau chiar execuția. [2] [3] Tratamentul său față de adversarii săi teologici este bine cunoscut. Michael Servetus a fost executat prin ardere pe rug. Calvin a respins orice sugestie că ar fi fost prea dur cu Servetus, susținând că a vrut să-l decapiteze în schimb (era mai rapid și, prin urmare, mai „milostiv”). Liber-cugetătorul Jacques Gruet a primit tratamentul „milostiv” și a fost decapitat (după ce a fost torturat timp de o lună). Între anul 1542 și moartea lui Calvin, în 1564, au existat zeci de sentințe de exilare din oraș. Într-un an, au existat 414 urmăriri penale pentru infracțiuni morale (care includeau purtarea de haine de o culoare greșită sau coafuri interzise sau nenumirea fiilor după personaje din Vechiul Testament). Când o epidemie de ciumă bubonică a cuprins Geneva (1542-1545), zeci de persoane au fost executate ca vrăjitoare pentru că, aparent, l-au convins pe Satan să trimită boala. Jean Calvin împărtășea viziunea epocii sale conform căreia vrăjitoria este un păcat grav și o conspirație reală împotriva comunității. Într-o scrisoare din anul 1545, el a descris existența unei „conspirații” de trei ani menite să răspândească ciuma prin vrăjitorie. Calvin nu era conducătorul laic al orașului și nu pronunța sentințe de condamnare la moarte. Execuțiile erau hotărâte și aplicate de guvernul civil al Genevei. Însă Calvin și ceilalți pastori susțineau moral și teologic eradicarea vrăjitoriei și aveau o mare influență asupra autorităților civile. Jean Calvin a trăit toată viața cu sechele de pe urma intransigenței tatălui său și a educației precare primite (orfan de mamă de la o vârstă fragedă, a fost crescut de un tată extrem de sever, foarte autoritar și obsedat de control religios). [4] Calvin chiar credea că execuția „ereticilor” era justificată. [5] Ni-L putem imagina pe Isus Hristos ordonând ca un om să fie ars de viu pentru că susținea botezul adulților sau pentru că nu credea că El este Fiul lui Dumnezeu? Legea lui Isus Hristos este una a milei, nu a despotismului și a terorii!

          Pierre Ameaux a fost pedepsit în anul 1546 la Geneva să facă turul orașului îmbrăcat doar într-o cămașă, cu capul descoperit și o torță în mână, cerând iertare în genunchi în piețele publice. Acest ritual de umilire publică i-a fost impus după ce l-a criticat și insultat pe reformatorul religios Jean Calvin. Pierre Ameaux a fost un fabricant de cărți de joc și un membru influent al Consiliului celor Două Sute din Geneva, făcând parte din facțiunea „libertinilor” care se opunea controlului strict impus de Calvin. La începutul anului 1546, în timpul unei cine private, Ameaux a afirmat că Jean Calvin predică o doctrină falsă. De asemenea, l-a numit pe reformator un „străin rău” și a avertizat că refugiații francezi vor prelua controlul asupra orașului. Inițial, consiliul orașului a decis ca Ameaux să își ceară scuze doar în fața magistraturii și a lui Calvin. Jean Calvin a considerat însă pedeapsa mult prea blândă și a amenințat că nu va mai predica până când onoarea sa și autoritatea bisericii nu vor fi restabilite. La 8 aprilie 1546, autoritățile au cedat presiunilor și l-au condamnat la umilire publică pe străzile din Geneva. Ameaux a fost obligat să meargă prin oraș doar în cămașă, cu capul gol și o torță aprinsă în mână, oprindu-se în piețele principale pentru a se pune în genunchi și a cere îndurare de la Dumnezeu și de la guvern. Episodul a marcat o victorie decisivă pentru Jean Calvin asupra opoziției locale, demonstrând că nici măcar membrii de rang înalt ai consiliului nu erau imuni în fața disciplinei ecleziastice. [6]

          Jean Calvin era un om lipsit de demnitate, care prefera să își elimine adversarii dacă nu găsea argumente să-i convingă. Calvin și Servetus purtaseră o corespondență aprinsă în care Servetus respingea dogma Sfintei Treimi și botezul copiilor mici. În secolul al XVI-lea, aceste concepții erau considerate erezii grave atât de biserica catolică, cât și de reformatorii protestanți, fiind pedepsite cu moartea (unii dintre reformatorii protestanți și liderii bisericii catolice nu Îl urmau cu adevărat pe Isus Hristos). A rămas în istorie o scrisoare celebră pe care Jean Calvin i-a trimis-o reformatorului Guillaume Farel pe 13 februarie 1546. [7] În acea scrisoare, Calvin menționa că Michael Servetus se oferise să vină la Geneva pentru a-și discuta ideile teologice, dar a adăugat: „Nu sunt deloc dispus să-mi dau cuvântul pentru siguranța lui, căci dacă va veni, nu îi voi permite niciodată să plece viu, dacă autoritatea mea va avea vreo greutate”. [8] [9] Avertismentul lui Calvin s-a împlinit șapte ani mai târziu. După ce a evadat dintr-o închisoare a Inchiziției catolice din Franța (unde fusese deja condamnat la moarte în lipsă), Servetus a trecut prin Geneva în august 1553. A fost recunoscut în timpul unei slujbe bisericești, arestat, judecat de consiliul orașului și ars pe rug pe 27 octombrie 1553. Calvin a susținut pedeapsa capitală și a furnizat dovezi împotriva lui, însă a cerut ca Servetus să fie decapitat în loc să fie ars pe rug - această cerere a respinsă de autorități. [10]

          Jerome Bolsec, un fost călugăr carmelit francez convertit la protestantism și stabilit ca medic lângă Geneva, a contestat public învățătura lui Calvin despre predestinare în octombrie 1551. În timpul unei întruniri publice a pastorilor, Bolsec a susținut că doctrina dublei predestinări îl transformă pe Dumnezeu într-un tiran și în autorul păcatului. El a argumentat că alegerea divină depinde de credința omului, nu doar de voința suverană a lui Dumnezeu. Calvin, care nu era prezent la începutul discursului, a apărut pe neașteptate și a combătut dur argumentele lui Bolsec, considerând atacul o erezie gravă și o subminare a autorității religioase din oraș. Imediat după dezbatere, Bolsec a fost arestat de autoritățile civile din Geneva la instigarea lui Calvin și a celorlalți pastori. Magistrații din Geneva au cerut sfatul bisericilor reformate din Basel, Zurich și Berna. Acestea au recomandat moderație și clemență, sugerând că disputa este una teologică complexă care nu justifică o pedeapsă capitală. Pe 23 decembrie 1551, consilierii din Geneva l-au găsit vinovat pe Bolsec de tulburarea ordinii publice și de defăimarea doctrinei oficiale, pronunțând sentința de expulzare pe viață de pe teritoriul Genevei (sub amenințarea biciuirii în cazul întoarcerii). [11]

          Relația dintre Sebastian Castellio (umanist și teolog francez) și Jean Calvin a evoluat de la o prietenie apropiată la unul dintre cele mai celebre conflicte istorice privind toleranța religioasă și libertatea de conștiință. Cei doi au fost inițial prieteni apropiați. Castellio a locuit în casa lui Calvin în Strasbourg, iar în anul 1541 a fost chemat de Calvin la Geneva ca director al școlii și predicator. Relația s-a deteriorat din cauza unor neînțelegeri teologice și personale (cel mai probabil, Calvin era invidios pe Castellio, pentru că acesta din urmă era foarte talentat și erudit - a tradus Biblia atât în latină cât și în franceză). Calvin i-a blocat lui Castellio numirea ca pastor și tipărirea traducerii sale în latină a Bibliei. Castellio a părăsit Geneva și s-a mutat la Basel în condiții de mare sărăcie. [12] Punctul de ruptură definitiv a fost executarea lui Michael Servetus (ars pe stâlp la Geneva în 1553, cu aprobarea lui Calvin, pentru erezie). Castellio s-a revoltat împotriva acestei acțiuni și a scris mai multe lucrări fundamentale în care a condamnat uciderea ereticilor. Citatul următor rezumă poziția sa umanistă: „A ucide un om nu înseamnă a apăra o doctrină, ci a ucide un om. Când l-au ucis pe Servetus, genevezii nu au apărat o doctrină, au ucis un om. Apărarea doctrinei nu este o problemă a magistraţilor, ci a teologilor. Ce legătură are sabia cu doctrina?” Castellio susținea că adevăratul creștinism se bazează pe comportamentul moral și pe iubire, nu pe supunere oarbă la dogme rigide impuse prin forță. El a argumentat că nimeni nu are dreptul de a constrânge conștiința altcuiva în materie de credință și că statul/biserica nu trebuie să folosească violența împotriva disidenților. [13] A fost un deschizător de drumuri în acest sens (promovarea libertății religioase și de conștiință) și a lăsat în istorie un impact mult mai valoros decât dictatorul Calvin. [14] De asemenea, Castellio a criticat în scrierile sale doctrina lui Calvin despre predestinare, considerând că aceasta oferă o imagine crudă și nedreaptă a lui Dumnezeu. Rămâne definitorie afirmația lui Sebastian Castellio despre fostul său prieten Jean Calvin: „Dacă Isus Hristos Însuși ar veni la Geneva, ar fi răstignit. Căci Geneva nu este un loc al libertății creștine. Este condusă de un nou papă [referindu-se la Calvin], de unul care arde oamenii de vii, în timp ce papa de la Roma cel puțin îi strangulează mai întâi”.

          Calvin și Zwingli nu fac parte din lista sfinților și a martirilor bisericii lui Isus Hristos. Cel mai probabil, mulți dintre creștinii reformați nu cred în ideologia acestor oameni (predestinare - dublă predestinare în mântuire) și nu au nici apucăturile lor (de criminali, megalomani, răzbunători, dictatori). Cât despre Calvin și Zwingli, există posibilitatea ca aceștia să se fi pocăit de învățăturile și de faptele lor mizerabile (deși este greu de făcut asta, după o viață atât de mizerabilă - dar nu imposibil). Harul lui Dumnezeu este suficient de mare ca să îi ierte, dacă a existat pocăință și părere de rău pentru multele nelegiuiri pe care le-au comis. Totuși, păcatele abominabile au consecințe majore. Aceste două nume nu ar mai trebui amintite pe lista reformatorilor. Au fost groparii reformei protestante, nicidecum campionii ei.

Bibliografie:

[10] Crezul anabaptist și Reforma | Botezul de foc

[11] Martyr of the Week:Feliz Manz | Fascinating Mystery

[12] Philip Schaff:History of the Christian Church, Volume VIII:Modern Christianity.The Swiss Reformation - Christian Classics Ethereal Library

[13] Calvin and Persecution No address.pdf

[14] Chapter 8 ‘Those Satanic Anabaptists’:Calvin, Soul Sleep, and the Search for an Anabaptist Nemesis in:Calvin and the Early Reformation

 

[1] What Calvin Gets Wrong - Reformed Journal

[2] John Calvin:his rule in Geneva and his many illnesses - Hektoen International

[3] Beggars All:Reformation And Apologetics:Calvin's Geneva:A woman was jailed for arranging her hair to an “immoral height"

[4] 7 Broken Men:John Calvin » Mike Frost

[5] Shocking Beliefs Of John Calvin | Frank Viola

[6] John Calvin:The Accidental Reformer | Zondervan Academic

[7] Calvin and Servetus – Banner of Truth USA

[8] Calvin-Farel Correspondence?| The Puritan Board

[9] Calvin and Servetus:A Tragic Chapter in the Reformation

[10] John Calvin and the Execution by Burning Alive Michael Servetus

[11] Calvin, Bolsec and the Reformation - Westminster Seminary California

[12] It Happened Today | Christian History Institute

[13] Against Calvin's Booklet - Wikipedia

[14] Sebastian Castellio | Libertate religioasă în creștinism

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/348584/11-reformatii-calvin-si-zwingli-o-doctrina-odioasa-si-un-caracter-pe-masura-niste