Antecamera morții


Curge ca un abur căldura din pereți
Afar-o ploaie rece cade-n plină vară
În camere nu-i aer și de călduri te-mbeți
Canicula constantă bolnavii îi doboară

Și în istorie e pentru prima oară
Că-s așa mari temperaturi la umbră
Nu-i vorba doar de un exces în vară
Ci de-o amenințare tare sumbră

Aerul jur împrejur parcă-i rărit
Călduri de seară țin și-n răsărit
Pielea nu simte pată de răcoare
Pietre de moară ne-atârnă de picioare...

Viețile sunt puse-n paranteză rotundă
Gânduri surprinzătoare cugetul inundă
Inimi caută un loc să se-ascundă
Când foc iau și restrânsele pete de umbră! ...

-Ce ne-a adus oameni buni comerțul
Banul în plus ce s-a luat cu șperțul,
Focul mocnit, nestins definitiv
De ce-l mai neglijăm din ce motiv! ? ! ...

Să zicem, Europa tardiv, că ia măsuri
Ce rezultat obținem când defrișăm
La tropice arzând hectare de păduri
Ce schimbă oare asta pe sfera cea albastră,
Când revoltăm copiii, azi, împotriva noastră! ? ...

Partidele de verzi au infimă putere
Comparativ cu cinci magnați ce țin să
Fac-avere,
Oamenii mor planeta cere tratament
-Să-l aplicăm dar în ultimul moment! ! ...
Să răsfoim din nou file din testament...


Sfera aceasta cu febrile bube
De piatră și ciment
Dislocă munți pentru dolari sau ruble
Prostiei nesimțirii să-i facă monument
Atât de-ncins sub soarele prezent.

În masă la-nceputuri să revenim cu toții
Că-ndată dup-o ușă
Făcută din rebuturi
Este o rece cameră a morții
Care-i finalul fără reînceputuri...
24. IUL. 2024.
Moldovan Pavel