O, Doamne, cât ești!

Cum aș putea eu să-Ți mulțumesc,
când toate cuvintele de mulțumire
au fost rostite înaintea mea?

Unde să-mi afund genunchii mai adânc,
când sfinții și-au coborât
până și oasele
în țărână înaintea mea?

Ce-ar mai putea buzele mele să murmure,
când Cuvântul e atât de plin,
iar graiul meu atât de gol?

Cum ar putea un om de țărână
să mai vorbească despre lumină,
când Tu ești Lumina lumii?

Ce ofrandă să-Ți aduc,
Doamne nemărginit,
când cortul meu e atât de firav,
atât de trecător?

O, Doamne,
ce mult ești!