Slava Domnului (84)

   Efeseni 1:4-6. „Înainte de crearea lumii, Dumnezeu ne-a ales în Cristos, ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui. În mod anticipat, datorită dragostei Sale, 5. El a decis ca acest proces să includă faptul că vom fi înfiați prin Isus Cristos. Aceasta a fost plăcerea și dorința Lui divină. 6. Dumnezeu a făcut acest lucru pentru ca (ulterior) harul Său glorios să fie lăudat (de oameni). El ne-a oferit acest har în persoana Celui pe care Îl iubește.”------Slava Domnului, Isus Hristos era mai înainte de întemeierea lumii și eu și cu tine eram văzuți în El, sfinții, curați și neprihăniți. Aleluiaaa, în mod anticipat Dumnezeu ne-a ales datorită Dragostei Sale, ca astăzi când hotărâm să-L facem Domnul și Mântuitorul nostru personal, sufletul nostru să fie înfiat în familia Tatălui, prin Hristos Fiul Lui. De Ce? Asta a fost și este plăcerea Lui. Scopul? Ca prin Harul Lui slăvit, Dumnezeu să fie lăudat, onorat, binecuvântat, pe pământ ca în cer. Pentru ce? Pentru ca, planul Lui eșuat în Eden, să fie împlinit în mine și în tine -fii- Tatălui, reușiți după Chipul Lui pe pământ ca în cer.

   Ioan 1:1-5. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate prin El s-au făcut, și nimic din ce s-a făcut nu s-a făcut fără El. 4. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. 5. Lumina strălucește în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.” -----Cuvântul este Domnul Isus Hristos și El era de la început cu Dumnezeu. Toată creația lui Dumnezeu a venit prin „Cuvântul” rostit. Dumnezeu a zis: „Să fie. . și a fost. Duhul Domnului era la îndemâna Lui și când Tatăl a zis „Cuvântul” adică „Isus”, Duhul Sfânt care aștepta pe deasupra apelor a adus totul în ființă. Genesa 1:2-3. „inițial, pământul era fără (o) formă (bine definită). Nu exista nimic pe el; și în timp ce Spiritul lui Dumnezeu se mișca deasupra apelor lui adânci, acestea erau în întuneric. 3. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și astfel a fost creată lumina….” -----„Lumina” a fost și este Domnul Isus Hristos, iar lumina niciodată nu a fost și nu va fi biruită de întuneric. Au fost situații în viața omului, când -întunericul- se credea mare și biruitor, dar de fapt nu a fost și nici nu va fi. Lumina Slavei Domnului, strălucește și va străluci peste veacuri și -întunericul - foarte ușor cu suflarea gurii Sale, Dumnezeu îi va arăta locul de vecie a lui, adâncul întunecat.

   Matei 28:1-2. „La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea.” ----- Sabatul era activ în Lege. Aici Matei specifică „la sfârșitul zilei Sabatului ”. În tot -întunericul- activ în mii de ani peste om, acum începea să se vadă Lumina unei zile noi, în istoria omului din întunneric, „ziua Domnului”. A fost un sfârșit și acum era un nou început. O nouă viață, în Hristos. Când Perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt, deja -omului- i se deschide acces direct la Tata. Suntem în Lumină, în Slavă, în Glorie, în Preaiubitul, în Preaînțeleptul, în Preabunul nostru Domn și Dumnezeu Isus Hristos. Amin! (va urma)