Un infinit de stropi puși laolaltă
Sunt o putere fără de finit.
Dar in final, sunt doar o moleculă
Pentru Acel ce tot a zămislit.

Val după val, cuvânt după cuvânt,
Se sparg în șir, fără sfârșit rostire,
De parcă n-ar ajunge-un singur pic
Să ne învețe a Lui nemărginire.

Și stăm cu toți în fața unei mări
Din care nu pricepem decât spuma,
Nu vrem pricepe vechile cântări,
Vii adevăruri care scaldă lumea.

Ne amăgim suindu-ne pe-un scaun
Crezând că dirijăm valul și vântul.
Când adevărul este așa de simplu:
Adevăratul dirijor este Cuvântul.