De ce vi-e inima rănită, cand trupul meu astăzi priviți?
Nu vă spuneam mereu că-n ceruri nu vor mai fi nici suferinți? ...
De ce pe buze și în inimi aveți mereu: " de ce-i așa"?
Când eu v-am spus chiar în durere că Sfânta este Voia Sa!

Este un timp de cercetare, puțini acum l-ați înțeles!
În viață dar chiar și în moarte nu e nimica fără sens!
Eu am trăit și în durere, cu bucurie în credință,
Dar mi-am dorit, prin a mea viață, voi să veniți la pocăință!

Nu vă spuneam că încercarea, nu este pentru slava mea?
Ci ca voi cei rămași în urmă, să auziți chemarea Sa!
Căci Dumnezeu nu cere oameni, să îi slujească doar cu viața,
Ci chiar și dincolo de moarte și-arată Cel ce-i veșnic, Fața. .

Eu am slujit pe Dumnezeu, chiar de credința câteodată,
În ochii voștri mă făcea să par adesea demodată,
Dar El în viață mi-a dat Crucea; a dus -o zi de zi cu mine!
Iar eu cu El m-am lăudat, am spus de El fără rușine!

Pe calea ce-i de El trasată, nu poți să mergi așa cum vrei!
Hristos vrea viața ta întreagă, nimic din lume să nu iei!
Eu m- am silit aici în viață să îl slujesc pe Dumnezeu,
Iar El mi a dat odihna Sfântă, aici nimic nu este greu.

Nu plângeți azi a mea plecare, ci fiecare dintre voi,
Să-și facă azi o cercetare căci vine ziua de apoi!
Și dacă sufletul nu este, în ordine cu Dumnezeu,
Nu veți vedea ce văd eu astăzi, la tronul cel din Empireu!

A mea umblare s-a sfârșit! Dar greu e pentru cei rămași!
Umblați cu Domnul în lumină, vegheați mereu ai voștri pași!
Căci știți că viața mea întreaga, ce mi-am dorit mai mult a fost,
Să îl cunoașteți toți pe Tatăl, căci mi-am trăit viața cu rost!