Autorul ereziei ariene (momentan, martorii lui Iehova susțin această doctrină - Isus Hristos are o natură inferioară Tatălui) este Arie, un preot originar din Libia, dar care profesa în Alexandria. În anul 318, el a început să răspândească această erezie. Arie a fost condamnat de un sinod al episcopilor libieni și egipteni, iar această sentință a fost confirmată de Sinodul de la Niceea, în anul 325. După moartea lui Constantin cel Mare, arienii au reușit să câștige bunăvoința împăratului Constanțiu, fiul și succesorul său în partea de răsărit a imperiului. Prin urmare, a fost declanșată o persecuție împotriva episcopilor și clerului ortodox. Atanasie și alți episcopi au fost trimiși în exil, iar scaunele lor episcopale au fost ocupate de arieni. În Egipt și Libia, treizeci de episcopi au suferit martiriul, iar mulți alți creștini au fost supuși unor chinuri groaznice. În anul 386, Gheorghe, episcopul arian din Alexandria, cu autoritatea împăratului, a dezlănțuit o persecuție în acest oraș și în împrejurimile sale. El a fost sprijinit de Catofonius, guvernatorul Egiptului, de Sebastian, comandantul trupelor egiptene, de Faustinus, vistiernicul și de Heraclius, un ofițer roman. Persecuțiile au luat o asemenea amploare încât clerul a fost alungat din Alexandria, bisericile au fost închise, iar cruzimile comise de ereticii arieni au fost la fel de mari precum cele săvârșite anterior de idolatrii păgâni. Dacă un om acuzat că este creștin reușea să scape, întreaga sa familie era masacrată, iar bunurile îi erau confiscate.
Bibliografie:
John Fox, Fox's Book of Martyrs, p. 32