Când clopotul serii răsună
autor. Diana G. U.

Când clopotul serii răsună,
Mai ai doar un pas spre lumină,
Când frunzele cad de pe ramuri,
Privește spre Țara senină.

Sub cerul ce astăzi te-așteaptă,
Mai este și har în chemare,
Dar ceasul plecării când vine,
Nu poate-a mai fi vre-o iertare.

Pe marginea clipei trăită,
Te-așeaptă s-alegi veșnicia,
De sus mai te cheamă azi cerul,
Să vii să cunoști bucuria.

Când timpul mai bate cu milă,
Deschide... nu vinde ce-i mâine,
Pe mâna cea sfântă e calea,
Spre fără sfârșit, spre divine.

Ascultă azi vestea cea bună,
Cu viața ta vino la El,
Căci vrea să îți dea haină nouă,
În viață să ai tu un țel.

Nu-ți face vre-un tron de-amăgire,
Nu pune vre-un preț ce dispare,
Alungă iubirea de sine,
Căci Domnul îndată apare.

Vei trece cândva de hotare,
Ce lași când de-aici vei pleca,
La poarta din moarte la viață,
Atunci ce răspuns tu vei da.

În cartea ta oare ce scrie,
A cui rob ai fost pe pământ,
A celui ce moartea domină,
Sau Celui ce-i veșnic El sfânt.

Nu vinde azi șansă salvării,
Pe-o clipă plăceri ce-ți va da,
Întoarce-te-acum și nu mâine,
Un prea... prea târziu vei afla.

Ascultă chemarea divină,
Întoarce-te azi la Isus,
Mai strigă, mai face-o chemare,
De El nu mai sta tu ascuns.

Mormântul nu-ntreabă dorința,
Nici clipa când tu vei pleca,
Ci până la el ce vei strânge,
Plecând de aici vei purta.

De-ai stat jos la cruce-n tăcere,
În ceruri atunci vei păși,
Iar dacă ai stat mai departe,
În chinul din veci vei sfârși.
Amin