Când sufletul geme
autor. Diana G. U.

Când sufletul geme, te laud și-n noapte,
Când luna se-ascunde, iar stelele pier,
Mi-e inima frântă sub grele păcate,
Dar ochii spre Tine-i înalț... către cer.

Când lacrima-mi cade pe-obrazul meu rece,
Și glasul se stinge sub cerul pustiu,
Eu știu că și noaptea, oricât de grea-i trece,
Va naște lumină din tot ce nu știu.

Când drumul mă strânge și rana mă doare,
Iar pasul se clatină greu și stingher,
Eu caut prin beznă o rază de soare,
Și strig către Tine, Părinte din cer.

Când moartea îmi bate la ușa închisă,
Și umbrele nopții mă cheamă mereu,
Eu știu că puterea prin Tine se naște,
Și-n mâna Ta, Doamne, mă aflu și eu.

Când cerul rămâne tăcut peste mine,
Și ruga se. nalță în zborul ei lin, ,
Eu încă Te chem printre lacrimi șuvoaie,
Căci Tu vezi și-auzi cel mai tainic suspin.

Când sufletul plânge sub greul durerii,
Și trupu-obosește sub greu și amar,
Eu cânt chiar în mijlocul nopții și serii,
Căci Numele Tău mi-este sfântul altar.

Când sufletul geme, te caut în noapte,
Când lacrima curge și n-am nici-un glas,
Îți spun printre lacrimi, cuvinte șoptite:
„Rămâi lângă mine, să fac în c-un pas.”

Când toate se clatină-n jurul meu, Doamne,
Și parcă și timpul sub pași e oprit,
Eu nu-mi voi desprinde privirea de Tine,
Căci Tu ești nădejdea Părinte iubit.

Când ultima rază se pierde în zare,
Și noaptea coboară cu pasul ei greu,
Eu voi iar, Doamne, cu lacrimi amare:, , Rămâi lângă mine, al meu Dumnezeu!

Când sufletul geme și trupul suspină,
Când viața apasă cu greul ei plâns,
Eu știu că din rană poți face lumină,
Când Tu ești aproape, nu-s suflet învins.

Iar dacă mai vine o noapte amară,
Privi-voi spre Țara cu porți mari de fier,
Cântă-voi chiar dacă durerea mă-apasă,
Căci Tu ești cu mine, Stăpânul din cer.

Și când într-o zi se va rupe durerea,
Iar plânsul din mine va fi încheiat,
Voi ști că prin noapte mi-ai fost mângâiere,
Vre-o dată pe mine Tu nu m-ai lăsat.
Amin