Cântarea suferinței mele

autor. Diana G. U.

Mi-am pus durerea-ntr-o cântare,
Și-am dus-o înaintea Ta,
Căci n-am găsit în lumea mare,
Un loc în care ea să stea.

Am plâns în taină, fără glasuri,
Când nimeni nu știa ce doare,
Nici câte nopți ardeau în mine,
Fără să văd rază de soare.

Nu Ți-am cerut să-mi iei durerea,
Ci doar să nu mă lași prin ea,
Căci inima-mi prin suferință,
Mai mult ca-n bine te vedea.

Dar chiar de ochii mei se scaldă,
În lacrimi ce nu se mai curmă,
Eu știu că printre ele Doamne,
Doar Duhul Tău mereu mă-ndrumă.

Când trupul geme și mă doare,
Când sufletu-mi nu poate spune,
Voi înălța spre cer cântarea,
Că-n inimă-ți port sfântul nume.

Cântarea mea nu-i fără lacrimi,
Nici glasul meu nu este mut,
Dar Tu cunoști ce nu pot spune,
Când și Tu taci, eu te ascult.

De-mi tremură genunchi-n vale,
Când Duhul mi-e slăbănogit,
Îți voi cânta să-mi dai putere,
Luptând nu pot fi biruit.

Nu vreau cântare fără rană,
Nici una spusă când mi-e bine,
Vreau să te laud printre lacrimi,
Atunci când totul doare-n mine.

Primește Doamne-a mea cântare,
Ascultă-mi inima în ea,
Și fă din fiecare slovă,
O jertfă înaintea Ta.

Cântarea suferinței mele,
Nu-i despre mine Dumnezeu,
E despre marea-ți îndurare,
Ce-a auzit cântecul meu.
Amin