Chiar dacă plâng adeseori
autor. Diana G. U.

Chiar dacă plâng adeseori, în Domnu-i bucurie,
Cu El e soare, e frumos, e drum spre veșnicie,
Durerea mare de ar fi, din mine nu dispare,
E bucuria în Hristos, mi-e inima în floare.

Când trec prin foc, iubirea Lui, mă umple de cântare,
Izvorul Lui e nesecat, revarsă îndurare,
În vreme grea, mi-e Dumnezeu, Apărător în toate,
Când sunt de oameni judecat, El vine cu dreptate.

Când crucea-i grea și-adânc suspin, doar El îmi dă putere,
Îmi șterge lacrimile El, să simt o mângâiere,
Când sunt zdrobit, doar harul Lui, mă-nalță printre stele,
Odihna Lui să o găsesc, și-n vremurile grele.

Când viata-mi este un suspin, mi-aduce primăvară,
Să simt al cerului alin, sub ploaia de ocară,
Vre-o dată nimeni nu va fi, cum El e pentru mine,
Doar în Hristos mă simt iubit, nu sunt dat de rușine.

Prin suferință sunt condus, spre cer în bucurie,
Când lumea plânge, eu mă-ncred, în Cel ce-i veșnicie,
Eu singur nu-s căci Dumnezeu, vre-o dată nu mă lasă,
Căci mi-a promis, voi fi condus, de El pe drum spre-acasă.

Când sunt slăbit adânc zdrobit, prin har mă face tare,
Nu pot uita cine mi-a dat, prin jertfa Sa iertare,
Și lacrima-mi devine cânt, nădejdea mea e vie,
Căci sunt pe drum cu Dumnezeu, mă-ndrept spre veșnicie.
Amin