Efeseni 2:3

Gândul care ne frământă
Poate-aduce-nviorare,
Luminat de-o rază sfântă
Când spre ceruri se avântă
Cu dorință arzătoare.

Gându-i moara ce sfărâmă
Multe-ndemnuri și idei
Ca să scoată-n sac la urmă
Una care e conformă
Cu ce-ai pus în coșul ei.

Dacă moara minții noastre
Macină idei sfințite,
Cugetul n-o să ne mustre
Când pe căile înguste
Fugim departe de ispite.

Când în moară se adună
Lucruri multe fel de fel,
Ce caută să se impună,
Toate-acestea împreună
Îți răcesc cerescul zel.

Când în cugetul curat
Prin citire din Scriptură
Nestemate-ai adunat,
Stând cu Dumnezeu la sfat,
Te vei curăța de zgură.

Gândul bun te luminează
Când se-nnegurează zarea
Și îți ține mintea trează
Ca să-ntrezărești o oază
Spre-a-ți îndeplini chemarea.

Gândul rău îți fură harul
Și te tulbură mereu,
Ca să vezi numai amarul,
Să nu mulțumești de darul
Ce îl ai din Dumnezeu.

Frământat de gândul rău
N-ai în suflet bucurie,
Nu mai simți pe Dumnezeu
Cercetând sufletul tău
Cu sclipiri din veșnicie.

Când în moara minții este
Sfântul Domnului Cuvânt,
Avem dorințe modeste,
Ale firii… trecem peste,
Luminați de Duhul Sfânt.

Cugetând la-naintașii
Ce-au sfârșit în biruință,
Fără a clătina pașii,
Ei au pregătit urmașii
Să trăiască prin credință.

Ni se-aprinde-n suflet dorul
De-a trăi mai silitori,
De-a ne întregi altarul
Unde se coboară harul
Pentru cei ascultători.

Doamne, dă-ne gânduri bune
De smerită ascultare,
De veghere-n rugăciune
Până soarele n-apune,
Până este îndurare!
Amin.
(Vineri, 30 august 2024)