Se duc atâția oameni Doamne
Și mulți sunt tineri, sunt copii
Și totuși pleacă către ceruri
Căci i-ai chemat în veșnicii...
Se duc și lasă-n urma lor
Atâtea lacrimi și durere,
Atâtea vorbe nerostite
Și-atâta lipsă de putere...
Adesea stau și mă întreb
De ce Părinte uneori
E drumul vieții mult prea scurt
Și cerul e umbrit de nori?
De ce sunt suflete ce pleacă
După un timp de-adânci dureri
În timp ce altele, bătrâne,
Îți cer să le mai dai puteri?
O, Tatăl meu, privesc în juru-mi
Și văd cum mulți se-ntorc acasă
Copil sau tânăr sau în vărstă
Pășesc spre cer și totul lasă
Și mă întreb de ce-i așa?
De ce nu pot mai mult trăi?
Dar vine-un gând și îmi răspunde:
De ce-i așa doar Tu o știi!

Vulcan-05-11-2026
Mary