Călător în lume.

Iubite călător,
În lumea asta mare
Zdrobită de necaz
Ispită și întinare

Ori nu te-ai săturat?
Să tot aștepți mai bine. .
Strângând din dinți cu lacrimi
Nu vezi că nu mai vine?

Să treacă anul acesta,
Și apoi. . vom mai vedea...
Dar uite viața trece
Și tinerețea ta

Cu ochii încețoșați
De bătrânețea grea
Te resemnezi, că viața
Nimic nu-ți va mai da

Și vine ceasul morții
Și unde mergi? ... tu știi? . .
Că n-ai dorit deloc
Să-ntrebi de veșnicii

Omule, străinule!
Călător spre infinit
Te gândești oare la locul
Care ți l-ai pregătit?

Că sunt numai două locuri
Și sunt numai doi stăpâni
Te vei duce la acela
Cărui ai slujit ani buni

Viața asta este scurtă
Și se duce ca un fum
Alege acum degrabă
Azi, pe Cel mai bun Stăpân

Fiindcă toate-s trecătoare
Trecători și tu și eu. .
Dar avem o Împaratie
Sus în cer la Dumnezeu

El așa mult Te-a iubit
Că, pe Fiul Său l-a dat
Că să moară pentru tine
Ca să fi și tu salvat

A venit sărac în lume
Ca și Rob al tuturor
El ne-a dezlegat de lanțuri
Și ne-a dat un viitor

Noi vom fi cu El în Slava
Lui cea sfântă și curată
Și vom sta cu El la masă
Și cu al nostru iubit Tată. Amin!