Când ai acasă un bolnav
Înveți că-n viața scurtă,
Orice puternic, e firav
Și orice suflet cât de brav,
Stă sub povară multă...

Când rugăciunea se ridică,
Să prindă-n brațe nemurirea. .
Înveți că viața ta cea tristă
Nu e aicea o risipă,
Ci pentru ceruri pregătirea.

Nu ține lutul cu strânsoare,
Slăbește -ți mâinile pe el,
Căci viață e mai sus de soare
Trăiește pentru cer cu zel;
Păcat e să fi căldicel!

Și ce rămâne după tine?
Și numele cândva se șterge.
Dar sus în cer când faci un bine,
Coroana cu el ți se țese...
Trăiește cu folos, alege!

Învață zilele să -ți numeri,
Dar să-nțelegi căci câștigat,
Nu e acel ce pe- ai săi umeri
Nu poartă jugu-ntunecat,
Ci cel ce lume-a lepădat!

Când lacrimile stau să spargă,
Durerea cu a ei fior. .
Și vezi că viața ta întreagă,
Într-o secundă e un nor
Secundele ce încă dor...

Învață că nu-i niciodată,
O clipă fără voia Sa...
Și de nu înțelegi vreodată
De ce a-ngaduit așa...
Răspuns aici nu vom avea. .

Dar Ne-a promis că în durere,
Cu noi alaturi va păși.
Nu va lăsa fără putere,
Pe cel ce istovit va fi...
Cu dragoste îl va primi...

Hristos El însuși suferința,
A biruit-o pe pământ.
O ia la el și -ți dă credința,
Că vom primi în Cerul Sfânt
Răspunsul ni-e făgăduința!