Se apropie vremuri de încercare,
Peste lume vin tulburare,
Oamenii nu se mai iubesc,
Ci doar pentru ei trăiesc,
Și de Dumnezeu se despărțesc.

Se pierde lumea în dezbinare,
Se pierd popoare după popoare,
Dragoste nu mai este,
Toți umblă în dispreț,
Căutând al lor scop măreț.

Să distrugă ce a mai rămas
Din poporul cel ales,
Să înceapă prigoana
Celor ce în Dumnezeu cred,
Căci mult timp nu a mai rămas.

Se ridică vremuri grele,
Se adună nori și rele,
Adevărul e uitat,
Iar credința-i încercată,
Lumea pare tulburată.

Dar cei care stau în rugă
Nu se tem de lumea întreagă,
Căci nădejdea lor e sus,
La iubitul lor Isus,
Cel ce viața le-a adus.

Nu te teme, turmă mică,
Chiar de lumea se ridică,
Domnul nu te va lăsa,
Te va ține în mâna Sa,
Și nicicând nu te-o uita.

Căci Isus curând revine,
Să-Și adune-ai Săi la Sine,
Nu va mai fi plâns și dor,
Nici durere, nici fior,
Ci lumină și-al Său dor.