Firește, clipa morții nu va-nceta să vină,
Chiar dacă primăvara se-așterne peste văi.
Din tot prinosul vieții, cules de ploaia fină,
Prin sitele din soare se cern cei buni, de răi.

Nu vor putea pătrunde în lumile celeste,
Decât acei ce lasă poverile pe deal,
Sub Crucea blestemată, omul primește-o veste
Și pașii săi se-ndreaptă spre-al veșniciei mal.

Hotarul crunt al morții nu mai e semn de teamă,
Că veșnicia-ncepe cu lut fărâmicios.
Pe Golgota și Cruce, o Jertfă sfântă-i cheamă:
Iertați de boldul morții, prin jertfa lui Hristos!