Colindând cu pas de gând, străbat talazul sufletului meu
Printre frângeri, îmi risipesc suspinul, să-mi alin dorul
Cineva-i aproape, îmi vindecă pașii, și strânge mereu
În burduful milei, lacrima zdrobirii - Tămăduitorul

Cu priviri de Tată, pribegind prin vale, pașii Tu îmi numeri
Înmulțești cu harul visu-mi prea mărunt, umbletul nevrednic
Pe a vieții cale, când mersul mă doare, Tu în mine suferi
Numele în carte mi L-ai scris cu sânge, Tu al vieții Sfetnic

Azi mă bucur Doamne, chiar de vântul vieții suflă veștejire
Sărac mi-este rodul, iar copacul meu, e ca toamna asta
Puținul ce sunt îl aduni cu harul în
pas de întâlnire
Și Te rog fierbinte, în mâna Ta bună, ține-mă Părinte.

Puținul ce sunt, sfielnic la cruce, în mâna Ta-l pun
Prin harul Tău, Doamne, cu toată ființa mă-nchin, mă supun.
Suspin de-i pe cale, iar drumul mă doare și pașii-mi sunt grei
Te știu lângă mine, iar calea mă poartă spre Tine mereu!

✍️ Ghiță Stoian
06.11. 2026