Stăruiți în rugăciune!

                                             Luca 11:9-10

            „De aceea și Eu vă spun: Cereți, și vi se va da: căutați, și veți găsi; bateți și vi se va deschide.

            Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.”

            Sunt momente în viața noastră în care ne rugăm cu bucurie și recunoștință înaintea Domnului, dar sunt și zile când rugăciunea vine dintr-o inimă obosită, apăsată de griji și grele încercări, când sufletul ne este atât de obosit încât nici nu mai știm ce să-I spunem lui Dumnezeu.

          Uneori ne năpădesc atâtea gânduri, atâtea griji încât cuvintele par să nu mai fie îndeajuns. Ne așezăm în liniște, încercăm să ne rugăm, dar mintea ne fuge la problemele care ne apasă, la situații de moment, iar inima rămâne plină de lucruri pe care nu știm cum să le exprimăm. Totuși, chiar și atunci când nu găsim cuvintele potrivite, Mântuitorul ne încurajează să ne apropiem de Dumnezeu cu credință.

 „…Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.”

            Nu trebuie să avem o rugăciune perfectă pentru a fi ascultați, și nu trebuie să citim rugăciunile unor sfinți ca să ajungă starea sufletului nostru la Tronul lui Dumnezeu. Romani 8:26 „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”

            Un suflet care se roagă stăruitor găsește mereu puterea de a rămâne în picioare și de a merge mai departe, chiar și atunci când este apăsat de griji și dureri. Dumnezeu cunoaște lacrimile pe care le ascundem în inima noastră, aude rugăciunile pe care le rostim chiar și în gând, și ne dă speranță atunci când avem cea mai mare nevoie.

        Să nu ne pierdem niciodată credința, pentru că acolo unde există rugăciune stăruitoare, există și nădejde; așadar, prieten drag, nu renunța niciodată la rugăciune.

            Poate că răspunsul nu vine când îl aștepți tu, dar va veni atunci când sufletul tău va fi pregătit să primească ceea ce ai cerut, după voia lui Dumnezeu. Ai răbdare, păstrează credința și rămâi lângă Domnul cu inima liniștită.

          David se ruga în Psalmul 5:3 spunând: „Doamne, auzi-mi glasul, dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, și aștept.”

            Domnul Dumnezeu știe mai bine decât noi când este momentul potrivit să ne dea ceea ce cerem cu stăruință.

         Uneori ne rugăm și avem impresia că răspunsul întârzie… însă nu trebuie să ne pierdem nădejdea; Dumnezeu lucrează pentru noi chiar și atunci când noi nu ne dăm seama.

            Deci să nu încetăm să ne rugăm! Dumnezeu ne cheamă să stăruim în rugăciune și să nu ne lăsăm!

           „Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții.” Efeseni 6:18

            De fapt, rugăciunea nu este făcută doar pentru momentele în care avem nevoie de ajutor. Ea este legătura noastră permanentă cu Dumnezeul cerului, este modul în care noi stăm de vorbă cu El. Mai este ceva de luat în seamă în acest verset din Efeseni: Dumnezeu ne cheamă să ne rugăm nu doar pentru noi, ci pentru dragii noștri din familie, pentru frații și surorile noastre în credință.

            Domnul Isus ne învață că rugăciunea trebuie să fie la prezentul continuu „cereți…, căutați…, bateți…” arătând prin aceasta o relație reală, continuă, vie, cu Dumnezeu. Rugăciunea nu este o formulă magică pentru îndeplinirea unei dorințe ci, mai degrabă, este un moment de laudă, mulțumire și recunoștință pentru tot binele care vine de la Dumnezeu.

            Cuvintele Domnului Isus sunt adevărate: „bateți și vi se va deschide” Însă nu toate ușile închise trebuie forțate; unele rămân închise și ne păzesc de situații pe care, din încăpățânare, le-am fi numit fericire. Omul se entuziasmează gândind că va obține ceea ce își dorește, și se întristează când lucrurile nu ies după socoteala lui; de multe ori se roagă pentru un anumit răspuns, pentru un lucru anume, pentru o reușită în viață, sau pentru cineva drag care este în încercare. Iar când nu primește răspunsul dorit, primul gând este acela că rugăciunea lui n-a fost ascultată. Dar Scriptura ne învață în Plângerile lui Ieremia 3:26 că: „Este bine să aștepți în tăcere ajutorul lui Dumnezeu”, fiindcă răspunsul va veni.

            Există și răspunsuri care sosesc producând dezamăgire; un alt răspuns decât cel așteptat te poate feri de o alegere greșită, iar un răspuns pe care nu-l primești îți poate schimba gândurile.

          Credința nu înseamnă să primești de fiecare dată ceea ce ai cerut, ci înseamnă să poți merge mai departe și atunci când nu înțelegi de ce lucrurile nu s-au așezat după dorința ta.

            Așadar, când o ușă nu se deschide, nu te grăbi să numești acest lucru faliment. Fă tot ce ține de tine, cercetează-ți alegerile, roagă-te neîncetat și lasă loc purtării de grijă a lui Dumnezeu. Câteodată răspunsul cel mai bun la o rugăciune nu este ceea ce vine în viața ta, chiar dacă ți-ar bucura pentru moment sufletul, ci ceea ce Dumnezeu nu lasă să ajungă la tine.

            Împăratul David se ruga în Psalmul 13:1-3 zicând: „Până când Doamne mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde fața de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea? Privește, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu!”

            Întrebarea pe care o avem în noi înșine: oare chiar îl uitase Dumnezeu pe David? Chiar se ascundea Domnul de el? Cu siguranță că nu!

            În acea împrejurare David, ca și noi atunci când avem sufletul abătut și nu primim răspuns imediat, a crezut că Dumnezeu îl abandonase și-l lăsa în mâinile dușmanilor lui.

            Însă el nu s-a lăsat cuprins de tristețe, și-a concentrat atenția asupra relației cu Dumnezeu și nu asupra amărăciunii din sufletul său, așa cum trebuie să facem și noi ori de câte ori ne simțim singuri, părăsiți. Din adâncul inimii deznădăjduite, David scria în versetul 5: „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale.”

            Din rugăciunea lui David învățăm să nu renunțăm niciodată la nădejde și la credința că Domnul Dumnezeu are întotdeauna ceva bun, rezervat pentru noi și, la momentul potrivit, ne va bucura sufletul cu răspunsul Său.

            Rugăciunea nu înseamnă întotdeauna să ceri ceva de la Domnul. Uneori înseamnă doar să te oprești pentru câteva clipe, să privești la tot ce ai și să-I spui lui Dumnezeu din toată inima: „mulțumesc frumos pentru tot ce mi-ai dat: pentru viață, pentru pâine, pentru apă, pentru familie”, pentru mântuire, și multe alte lucruri de care te bucuri.

            Îndemnul Scripturii, pentru noi toți este acesta: să nu renunțăm la rugăciune, indiferent de situațiile sau împrejurările prin care trecem. Rugăciunea îți liniștește mintea, îți hrănește sufletul și te face mai puternic.