În țărână meritam să fiu,
Dar Domnul milă a avut
Și viață mi-a dat din viața Lui,
Prin moarte, ca să nu fiu pierdut.

Din belșugul Său de pâine,
Mi-a dat zi de zi pe masă.
Flămând nu m-a lăsat,
Pe mine, la nevoie, m-a ajutat.

Chiar dacă din sărăcie
Eu în viață am gustat,
El, Domnul, nu m-a uitat
Și minunea Lui mi-a arătat.

Îmbrăcăminte am avut
Și încălțăminte mereu,
Fiindcă Domnul de grijă mi-a purtat
Și spre mine S-a aplecat.

Cu credință azi rostesc
Nenumărate mulțumiri
Domnului meu ceresc,
Care m-a ajutat să cresc.

Din puținul tău, creștine,
Nu uita să mulțumești.
Să fii mereu cu zâmbet,
Că ai tot ce îți dorești.

Omul de rând nu mai este
Recunoscător pentru nimic,
Fiindcă uită de unde-a plecat
Și numai nemulțumiri ei zic.

Domnul Dumnezeu dorește
Ca tot omul să iubească
Tot ce a primit din mâna Sa
Și să se sfințească.

Amin!
4 noiembrie 2026