Omul bun în viață are
Uneori parte de rău
Chiar de binele e mare,
Nemulțumirea e un hău

Care tot se adâncește
Cum primești, mai mult ai vrea,
Și așa ne păcălește
Alergam după ceva...

Care-n veci nu are capăt
Ca un sac ce-i destrămat
Strângem tot fără de cumpăt
Și gândim necugetat.

Cum spuneam mai înainte
Cu nemulțumirea mea,
Aș putea fără de minte,
Un rău să-i fac altcuiva

Și să spună că mai bine
Să nu mai facă nimic,
Căci se face de rușine,
Că m-a mulțumit umpic...

Vrând să facă-o faptă bună
Și a dat tot ce avea,
Omul cu multă ranchiună
Supărat... vrea altceva...

Cel ce astăzi se jertfește,
Pentru cei din jurul său,
De prea multe ori primește
Lovituri de la cel rău. .

Nu fii tu acel ce pune,
O povară-n calea sa,
Ci ajută-l în a spune,
Că Isus e dragostea!

Poate nu ești tu acela,
Care să te dăruiești
Dar poți să îi ți candela,
Drumul să il luminezi;

Celui ce face lucrarea,
Că e pus de Dumnezeu
Tu să-i luminezi cărarea,
Și la bine și la greu...

Omul bun are în viață
Parte de nemulțumiți,
Dar lucrarea e măreață
Lucrarea celor smeriți!