Păzește-mă, o, Doamne, pe cărare,
Și nu lăsa să cadă-al meu picior,
Căci mă încred în brațul Tău cel tare
Și sunt, prin Tine, Doamne-nvingător!

Eu mă aplec acum cu adorare
'Naintea Ta, puternic Dumnezeu,
Căci Tu ești fericirea mea cea mare,
Mântuitorul, Dumnezeul meu.

În slăbiciune, ești a mea tărie;
Când mă simt singur, către cer privesc,
Iar când sunt trist, în Tine-am bucurie –
Găsesc în Domnul tot ce îmi doresc!

Prieten drag, ce cauți fericirea
Unde alergi ca să o întâlnești?
Vino la Domnul, El dă mântuirea –
N-ai vrea, în dar, și tu să o primești?

Căci a plătit prețul Isus, pe cruce,
Când S-a jertfit, fiind nevinovat
Iar moartea Lui viață ne aduce,
Ne curățește și-astăzi de păcat.

Ești fericit și împlinit în viață
Atunci când te-odihnești în Dumnezeu,
Când Duhul Sfânt îți este scut, povață –
Înaintezi prin valuri tot mereu.

Căci Domnul este moștenirea noastră
Aici, în vale, dar și-n ceruri sus,
Și, chiar de este marea-nvolburată,
Ne-am ancorat viața în Isus.

Nu este moștenire mai aleasă
Decât să fii copil de Dumnezeu,
În cerul sfânt să stai cu El la masă
Și, aici jos, să-L simți în ceasul greu.

Te binecuvântez, o, Doamne mare,
Că ești cu min' la fiecare pas!
Mă sfătuiești când sunt la strâmtorare,
Îți simt în inimă al Tău Sfânt glas.

Am necurmat pe Domnul înainte
Iar înapoi nu vreau ca să privesc!
Căci sunt purtat de brațele Lui sfinte –
Și nu mă clatin, nu mă rătăcesc!

Nu renunța la Dumnezeu, creștine,
Pentru gunoaie, lucruri pământești!
Când nu lucrează cum tu crezi că-i bine,
Te-ai săturat, nu vrei să-I mai slujești.

Încrede-te în Domnul orice-ar face,
Căci planul Lui este desăvârșit,
Și, chiar de nu înțelegi, nu îți place –
Isus este la cârmă, NEGREȘIT!

De-aceea inima în mine saltă
De bucuria mântuirii Lui,
Iar trupul, chiar de e zdrobit, așteaptă
Să se-mplinească planul Domnului.

Căci știu că cei care se-ncred în Tine,
În fericire se vor desfăta –
Odihna, bucuriile depline
Sunt doar în Tine și în dreapta Ta!