„Căci prin har a-ți fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

CELE 5 TEZE MAJORE ALE REFORMEI PROTESTANTE

SOLA SCRIPTURA – Numai Scriptura. Reforma a avut loc în perioada Renașterii. Renașterea a avut un motto făcut celebru de gânditorul umanist Desiderius Erasmus de Rotterdam. Motto-ul era: „AD FONTES” (latină) și înseamnă întoarcere la sursele originale. Pentru M. Luther asta însemna întoarcerea creștinilor la sursa inițială, Cuvântul lui Dumnezeu. Luther a studiat Scriptura, a tradus Scriptura, a predat Scriptura. Iar atunci când i s-a cerut să retracteze totul a spus: „Dacă mă convingeți cu Scriptura că nu am dreptate, retractez totul. Dacă nu, nu! Conștiința mea este captivă Cuvântului lui Dumnezeu”.

SOLA FIDE – Numai credința. O întrebare fundamentală s-a pus atunci și se pune și astăzi: Ce stă la baza mântuirii? Faptele mele, slujbele mele, penitențele mele, sau ce? Luther studiind Epistola către Romani a avut o adevărată revelație atunci când și-a dat seama de rolul central al credinței în mântuire. În mod deosebit Romani 1:17 i-a schimbat cu totul perspectiva. „deoarece în ea (Evanghelie) este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris; „Cel neprihănit va trăi prin credință.” Se complicaseră lucrurile atât de mult: slujbe, pomeni, indulgențe, ... Scripturile Noului Testament spun că Dumnezeu dă mântuirea prin credință: Marcu 1:14-15; Romani 3:24-28; Faptele Apostolilor 16:30-31)

SOLA GRAȚIA - Numai harul. O întrebare care se leagă de cele spuse mai sus: Care este baza după care Dumnezeu mântuiește pe păcătos prin credință? Și la frământarea aceasta îndreptățită, Luther a găsit răspunsul tot în Epistola către Romani: „Deci fiincă suntem socotiți neprihăniți, prin crdință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem; și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu... pentru că, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viață veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 5:1-2,21) Poate unii din noi ne-am obișnuit cu noțiunile acestea, dar gândițivă ce a însemnat descoperirea aceasta pentru oamenii sărmani din secolul al XVI-lea care nu aveau bani să-și cumpere indulgențe, și deci mânture.

SOLA CHRISTUS – Doar Hristos. Această teză, această doctrină protestantă, spune că mântuirea este obținută numai prin lucrarea ispășitoare a lui Hristos și că Hristos este singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Mântuirea, salvarea, nu poate fi obținută fără Hristos. Ioan 14:6 „Isus a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Iată și alte texte sugestive: Faptele Apostolilor 4:12; 1Timotei 2:5-6)

SOLI DEO GLORIA – Numai lui Dumnezeu gloria. Apostolu Pavel își încheie astfel magnifica Epistolă către Romani: „a lui Dumnezeu, care singurul este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos în vecii vecilor! Amin”. (Romani 16:27) „Soli Deo Gloria” - a fost o expresie foarte îndrăgită de marii compozitori ai lumii. De pildă, Johan Sebastian Bach și George Fridric Handel obișnuiau să noteze pe compozițiile lor „Soli deo Gloria”, pentru a indica că lucrarea respectivă a fost produsă pentru lauda lui Dumnezeu. Ca și doctrină „Soli Deo Gloria” înseamnă că tot ce se face este pentru Slava lui Dumnezeu. Creștinii trebuie să fie motivați în tot ce fac de Gloria lui Dumnezeu și nu a lor.