R. Opreşte-te soare deasupra pământului
Opreşte-te lună şi tu
Lungească-se ziua aceasta a harului
Şi nimeni să nu spuna: "Nu".

1. Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp
Erau mulţi duşmani pe pământ
Căci soarele apune şi ei sunt pe câmp
Şi noaptea venea pe pământ.
Atunci, ridică Iosua mâna spre cer
Cu glas ca de tunet strigând:
„Opriţi-vă, astre, mai daţi-mi răgaz,
Să îi văd pe duşmani la pământ!".

2. Istoria aceasta de mult retrăim
E soarele aproape în asfinţit
Duşmanul e încă în picioare -- o ştim
Deşi are capul zdrobit.
Din ghearele-i crude, pe cei disperaţi
Căutăm să îi smulgem acum.
Opreşte, Părinte ceresc, Te rugăm
Opreşte al soarelui drum.

3. De este vreun Iosua în mileniul trei
Să înalţe dar glasul spre cer
Să îi scape pe acei din mormintele reci
Ce jertfa umană o cer.
Nu vrem aţipire la pleoape să dăm
Acum lupta este în toi
Din noaptea de veci, suflete noi salvăm
Căci Domnul vieţii e în noi.