„Un lucru-ţi mai lipseşte doar“...
... Ecoul cel din urmă
Se-aude cum răzbate iar,
Cum cheamă stăruind amar...
Nu te-nfiori şi te cutremuri?

„Un singur lucru“, doar atât
Şi pierzi comoara cea divină!
O, nu pleca posomorât...
De eşti cinstit vei da oricât
Ca să ajungi măsura plină.

În punga inimii, adesʼ
Când răscoleşti cele-adunate
Tot rodul faptelor cules...
La număr le găseşti că ies,
Dar cerul vede lipsă-n toate.

„Un lucru-ţi mai lipseşte doar“...
E Tatăl ce-ţi vorbeşte!
Să nu te cheme în zadar!
Azvârle tot, şi-n al Său har
De-acum, te-mbogăţeşte!