Atât de trecător, precum un gând
Aievea, ca o frunză ce înainte sta
Cu fața către cerul luminos
Lucind frumos'nainte de-a cădea!

Atât de trecător, precum un vânt
Ce adineauri, haina-și legăna
Cu chipul către soarele ivit
Mugind tăios'nainte de-a tăcea!

Atât de trecător, precum o zi
Ce se născu, și spre 'nserat pierise
Măcar că răsăritul fascinant
Era portretul luciului din vise...

Atât de trecător; de nemilos
E-acest tablou de grea deșertăciune!
Și-o neînțeleasă goană după vânt
Ce-n toate este și așa rămâne...

Biruințele lui David