Răscruci de căi în lumea noastră
Am întâlnit mereu, mereu... !
Oprit pe-a timpului fereastră
Ca mulţi drumeţi, am stat şi eu.

Aş fi dorit o limpezire,
O stea în noapte, ori un far,
Un semn sau o călăuzire,
Să pot pleca pe cale iar!

Dar la răscrucile vieţii,
Abia când am privit în sus,
Am înţeles că drum spre viaţă
E unul singur: e ISUS!

Am regăsit în El cărarea
Și adevărul, drept şi sfânt...
Îmi luminase toată zarea,
Cum nu-ntâlnisem pe pământ!

Şi viaţă-n adevăr şi cale...
Răscrucea mi s-a limpezit!
El mi-a lăsat urmele Sale
Pe drumul vieţii... şi-am pornit!

Eu nu eram atunci pe munte,
Dar îmi aduc aminte bine,
Cum mi se îndreptară ochii
Spre cer - Isus iubit, spre Tine!

Din ziua Înălţării sfinte
De când priveau cu ochii-n sus
Învăţăceii de pe munte,
Trecură-atâţia ani - ISUS!

S-au dus şi ani, s-au dus şi veacuri,
Trecură prinți şi cerşetori,
Doar Tu-ai rămas în înălțare
Şi când Te cerem, Te cobori...

De-aceea, Te rugăm Isuse,
Cobori la noi în adunare,
Opreşte-Te din nou o clipă
Să simtă iarăşi fiecare!

Împarte-ne din plin putere,
Revarsă-n suflete credinţă.
Ne dă belşug de mângâiere
Şi-n drumul vieţii, biruinţă!

Iar când pe nori în haine albe
Veșmânt al crinilor din văi
Vei fi cu toţi cei sfinţi, Isuse,
Ajută-ne să fim cu-ai Tăi!