Felix Manz a fost și el un inițiator al Reformei credinței, în Germania; și, când el, cu mare râvnă, practica, învăța și predica adevărul recunoscut al Evangheliei, a fost invidiat, pârât și întemnițat de potrivnicii săi și, în cele din urmă, înecat la Zuerich pentru adevărul evanghelic, devenind astfel un martor al suferințelor lui Hristos. Aceasta s-a întâmplat în anul Domnului 1526. El a lăsat fraților săi următoarea îndemnare, spre mângâierea lor:

„Inima mea se bucură în Dumnezeu, care îmi dă multă cunoaștere și înțelepciune, ca să pot scăpa de moartea cea veșnică și fără sfârșit. De aceea Te laud, Doamne Hristoase din cer, că îmi întorci întristarea și mâhnirea; Tu, pe care Dumnezeu mi Te-a trimis ca Mântuitor, ca pildă și ca lumină, și care m-a chemat în împărăția Sa cerească încă înainte de a-mi fi venit sfârșitul, ca să am bucurie veșnică împreună cu El și să-L iubesc pe El și toată dreptatea Lui, care există aici și care va dăinui în veci de acum înainte, și fără de care nimic nu folosește și nu dăinuiește; de aceea, atât de mulți care nu au aceasta cu adevărat sunt înșelați de o părere deșartă. Dar, vai! câți se găsesc în prezent care se laudă cu Evanghelia și vorbesc, învață și predică mult despre ea, dar sunt plini de ură și de invidie și nu au în ei dragostea lui Dumnezeu, a căror înșelăciune este cunoscută de toată lumea, după cum am aflat în aceste zile din urmă, că cei care au venit la noi în haine de oaie sunt lupi răpitori, care îi urăsc pe cei evlavioși de pe pământ și împiedică drumul spre viață și spre adevăratul staul. Așa fac proorocii mincinoși și fățarnicii acestei lumi, care blestemă și se roagă cu aceeași gură și a căror viață este fără rânduială. Ei cheamă autoritățile să ne ucidă, și prin aceasta distrug însăși esența creștinismului. Dar eu Îl voi lăuda pe Domnul Hristos, care arată toată răbdarea față de noi; căci El ne învață cu harurile Lui dumnezeiești și arată dragoste tuturor oamenilor, potrivit naturii lui Dumnezeu, Tatăl Său ceresc, lucru pe care niciunul dintre proorocii mincinoși nu este în stare să-l facă.

„Aici trebuie să luăm seama la această deosebire: că oile lui Hristos caută lauda lui Dumnezeu; aceasta este alegerea lor, și ele nu se lasă împiedicate nici de averi, nici de bunuri vremelnice, căci sunt în paza lui Hristos. Domnul Hristos nu silește pe nimeni să vină la slava Lui; numai cei care sunt doritori și pregătiți ajung la ea prin credința adevărată și prin botez. Ori de câte ori cineva aduce roade adevărate ale pocăinței, cerul bucuriilor veșnice îi este, prin har, cumpărat și dobândit de Hristos, prin vărsarea sângelui Său nevinovat, pe care l-a vărsat atât de bucuros; arătându-ne prin aceasta dragostea Sa și înzestrându-ne cu puterea Duhului Său, și oricine o primește și o folosește crește și este desăvârșit în Dumnezeu. Numai dragostea față de Dumnezeu prin Hristos va dăinui și va birui; nu lăudăroșenia, denunțarea sau amenințarea. Numai dragostea este plăcută lui Dumnezeu: cel ce nu poate arăta dragoste nu va putea sta înaintea lui Dumnezeu. Adevărata dragoste a lui Hristos nu-l va nimici pe vrăjmaș; cel ce vrea să fie moștenitor împreună cu Hristos este învățat că trebuie să fie milostiv, după cum Tatăl din cer este milostiv. Hristos n-a acuzat niciodată pe nimeni, cum fac învățătorii mincinoși din vremea de acum; de unde se vede limpede că ei nu au dragostea lui Hristos și nici nu înțeleg Cuvântul Lui; și totuși vor să fie păstori și învățători; dar la urmă vor ajunge la deznădejde, când vor afla că durerea veșnică va fi răsplata lor, dacă nu se îndreaptă. De asemenea, Hristos n-a urât niciodată pe nimeni; nici adevărații Lui slujitori, ci ei au continuat să-L urmeze pe Hristos pe calea cea adevărată, după cum El a mers înaintea lor. Această Lumină a vieții o au înaintea lor și umblă bucuroși în ea; dar cei care sunt plini de ură și de invidie și care trădează, pârăsc, lovesc și se ceartă cu atâta răutate nu pot fi creștini. Aceștia sunt cei care aleargă înaintea lui Hristos ca hoții și ucigașii și care, sub un pretext mincinos, varsă sânge nevinovat. Prin aceasta îi putem cunoaște pe cei care nu sunt de partea lui Hristos; căci ei, ca niște copii ai lui Belial, mânați de invidie, distrug rânduielile lui Isus Hristos; după cum Cain l-a ucis pe fratele său Abel, când Dumnezeu a primit jertfele lui Abel.

Cu aceasta îmi voi încheia cuvântarea, dorind ca toți cei evlavioși să-și aducă aminte de căderea lui Adam, care, atunci când a primit sfatul șarpelui și s-a făcut neascultător de Dumnezeu, pedeapsa morții a venit asupra lui. Tot așa se va întâmpla și celor care nu-L primesc pe Hristos, ci I se împotrivesc, iubesc lumea aceasta și nu au dragostea lui Dumnezeu. Și astfel închei cu aceasta: că mă voi ține cu tărie de Hristos și mă voi încrede în El, care cunoaște toate nevoile mele și mă poate izbăvi din aceasta. Amin.

1 Petru 5:1; Ioan 16:20; Gal. 5:21; Ioan 5:42; Matei 7:15; 2 Tes. 3:7; Ioan 10:3; Fapte 2:38; Luca 6:36; Ioan 8:12; Ioan 10:1; Gen. 4:8; 3:6; 1 Ioan 2:15; Ioan 5:42.

Notă

Textul acesta a fost cules din Oglinda Martirilor, lucrare scoasă de sub tipar în 1660 de Thilemann J. van Braght și liberă acum de orice copyright. Rostul publicării nu este să recomande convingerile celor prezentați — de obicei necunoscute —, ci păstrarea relatării istorice despre suferințele și martirajele celor care au dorit să-L urmeze pe Hristos și nu și-au iubit viața. Mai multe mărturii din Oglinda Martirilor se găsesc pe https://anabaptisti.ro, iar materiale gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, spre asemănarea cu El, pe https://www.cuvantcurat.ro.