Mulți frați zic că au trecut prin multe,
Dar minte tot nu au luat,
Că au avut probleme-un munte,
Dar dragoste n-au arătat.

Toți spun că au experiențe
Cu Dumnezeul Cel Preaînalt,
Dar văd doar vorbe și clevențe,
Iar harul lor e spulberat.

Toți zic că Îl cunosc pe Domnul
Și că din cer El le-a vorbit,
Ce folos are el omul
Când crede singur că-i sfințit?

Toți plâng, se roagă să-i ajute,
Dar uită de aproapele lor,
Când Domnul poate muta munte
Doar pentru cel stăruitor.

Toți suntem sfinți în a da sfaturi,
Dar leneși când e de lucrat,
Și eu am valuri și păcate,
Dar Domnul har ne-a garantat.

Trăim o vreme de fațadă,
Cu haine albe, reci în piept,
Când lumea vrea în noi să vadă
Un drum curat, un suflet drept.

Să nu mai fim doar o mustrare,
Ci o lumină-n mod real,
Iar prin iubire și iertare
Să trecem puntea spre final.