Când pe frații de credință
Îi iubești fără motiv,
Ei sunt gata să te-nghită
De nu faci cum ei au zis.

Toți vorbesc despre iubire,
Numai haina nu-i la fel,
Vorbesc despre dăruire,
Chiar de-i negură-n tunel.

Toți se văd făptași de bine,
Dar sunt var printre ruine,
Toți vorbesc de Dumnezeu,
Dar te lasă când ți-e greu.

Ei cred că raiul e un prag
Trecut de cei ce strigă tare,
Dar uită, sub haina de drag,
Că lasă-n urmă doar durere.

Mă uit la ei și nu-i judec,
Dar nici nu pot să-i mai urmez,
Căci dincolo de-a lor minciună,
Eu tot în Ceruri am un crez.

Rămân cu Cel ce dă iubirea
Fără de mască, fără preț,
Și-mi caut singură sfințirea,
Departe de al lor dispreț.