E toamnă iar... și mă gândesc la tine...
De plumb e bolta, cad lacrimi din nori...
Tu te-ai mutat în slăvile divine,
Să te-ntâlnești cu alți frați și surori...

Mutați și ei de-aici în sfânta Țară
În care nu e jale, nici dureri
Ci doar o nesfârșită primăvară
Unde Hristos împarte mângâieri!

Ce bine ți-e acasă, sus, în ceruri! ...
Parcă te văd în alb înveșmântat,
Slăvind cu cei răscumpărați pe Mielul
Care pe cruce ne-a răscumpărat!

Ai plâns de-atâtea ori în vale
Și-n trup și-n suflet ai tot suferit,
Ai fost lovit mereu pe-ngusta cale
Și-adesea te vedeam adânc mâhnit...

Însă acum, în ceruri, ești acasă!
De tot ce-a fost în lume ai uitat!
Primit-ai o cunună-împărătească
Și-n haine albe El te-a îmbrăcat!

"Ce bine e la Domnul, în splendoare!"
(Mi-ai spune tu, dacă ne-am întâlni)
"Vino și tu aici la sărbătoare!
Te-așteaptă frați iubiți, de ce nu vii?"

Cum n-aș urca și eu în nemurire? ...
Cum n-aș canta cu îngerii în cor
Celui ce pe o cruce cu iubire
M-a luat în brațele Lui de Păstor? ...

Dar între noi, stă ca hotar Iordanul!
Tu l-ai trecut cântând, eu încă nu...
M-așteaptă și pe mine Canaanul
Să intru-n el cum ai intrat și tu!

Voi trece pragul porților eterne
În timp ce mii de îngeri vor cânta!
Mă vor primi cu drag brațe fraterne:
Domnul Isus mă va îmbrățișa!

Apoi și noi ne vom cuprinde-n brațe
Pe pajiștea cu flori nepământești!
Nu vor mai exista-ntre noi distanțe
Ci bucurii doar și serbări cerești!

Visez... visez... e toamnă și e rece
Dar pentru tine-i veșnic primăvară...
Pare că-n lume timpul nu mai trece
Și tot mai grea este a mea povară... .

Aștept și eu s-aud din cer chemarea,
Să las în urmă frunze veștejite
Și, trecând vadul să aud cântarea
de bun venit pe plaiurile sfinte!

Iar printre flori cerești de primăvară
S-alerg să te-îmbrățișez, pe Înălțimi
Și împreună fericiți noi să fim iară
Fără ca vreodat' să ne mai despărțim!