Fusese o noapte tare grea, cu marea foarte agitată,
Furtuna se oprise acum, părea că n-a urlat vreodată,
Corabia ce mai ‘nainte se zdruncinase în valurile colosale
Acum aluneca ușor pe fața mării sclipitoare.

Ucenicii, erau tăcuți la fel ca marea- fără gură
Gândindu-se în mintea lor la tot ce scrie în Scriptură,
Căci nu puteau să înțeleagă cum marea, vântul s-au oprit
În fața Celui ce-L iubeau, ce-atât de ferm a poruncit.

Căci se citea pe fața lor cum se gândeau la lucruri care
Nu le întâlnise până acum, în nici un fel de împrejurare.
Stăteau tăcuți privind în gol, spre coamele copacilor
Că-n fața lor, scăldat în soare veghea ținutul Gadarenilor.

Puteai vedea de-aici din apă, un cimitir tăcut și rece,
Un loc uitat, plin de tristețe prin care lumea nu mai trece.
Corabia se-apropia plutind domol precum o frunză
Dansând lejer pe lângă mal, ușoară ca și o meduză.

Petru, sări primul pe mal cum o făcea de obicei,
Apoi urmară toți ceilalți și mai la urmă și Andrei
Când mica lor corăbioară era legată strâns de stâncă
Isus se coborî și El, pășind ușor prin apa adâncă.

Din cimitir veneau doi oameni îndrăciți care păreau că sunt hiene
Erau atâta de cumpliți, cu haine rupte și murdare și cu privirile viclene
Vorbeau o limbă neînțeleasă cu sunete bolborosite,
Ce-o bombăneau ei amândoi printre morminte părăsite.

Cu cât se-apropiau mai mult, cu-atât mai tare ei vorbeau,
Se agitau fără măsură, părând doi câini care lătrau.
Cu cât erau mai agitați, cu-atâta Îi vorbeau de sus
“Ce legătură e între noi și Tine, Fiul lui Dumnezeu, Isus?

Nu ne trimite în Adânc, trimite-ne-n turma de porci
Se vede tocmai de aici, acolo-n deal chiar printre stânci”.
Dealul ce le stătea în față, avea o coastă mai abruptă
Și Domnul i-a trimis în porci și au căzut cu toți în râpă.

Porcarii, oameni din popor când au văzut nenorocirea
Fugiră repede-n cetate să spună lumii povestirea.
Cum El, Isus din Nazaret a vindecat pe îndrăciți
Și dracii au intrat în porci și au pierit toți înecați.

Uimiți de-această povestire, cu toți ieșiră din cetate
Ca să-L gonească pe Isus, să plece încolo, mai departe.
Pentru doi oameni îndrăciți a omorât atâți purcei?
Să plece din cetatea lor, că nu Îl vor acas’ la ei.

Acuma stau și mă gândesc, dracii ce fericiți au fost
Scăpat-au din ghearele lor doi oameni fără nici un rost,
Au prins în mrejele întinse atâția oameni din cetate
Ce și-au respins Mântuitorul gonindu-L să plece departe.

Câți oameni sunt și-acum în lume, ce își gonesc Mântuitorul?
Care măcar nu vor să audă o vorbă despre Salvatorul?
Despre Isus, Acela care muri pe crucea tare grea
Luând păcatul omenirii și l-a crucificat pe ea.

Nu fii și tu un Gadarean, nu îl respinge pe Isus!
El este singurul ce poate ca să te ducă în ceruri sus,
Hai vino astăzi la Hristos, primește-L în inima ta
Să fie Împăratul ei, în cer să stai la dreapta Sa.

Amin!
27.10. 2026