Vremuri tulburi.

Mi-e gura plină de țărână
Și zgura gâtul mi-a înfundat
Căci nu mai iese lauda și cântarea
Pentru iubitul nostru Împărat

În ochii s-a micșorat lumina
Și focul arde numai pâlpâind
Căci negura și ceața, peste lume
Încet, încet aripile-și întind

Se apropie așa cum spune cartea
Cea sfântă, vremuri de nevoi
Va fi o luptă strânsă, încrâncenată
Dar Îl avem pe Domnul lângă noi

Acum, parcă, ca niciodată
Ce tulburare ni s-a arătat
Căci toate sunt cum n-au mai fost
E lumea plină, plină de păcat

E anticristul care seamănă minciună
Nelegiuire și al lui domnie
Căci este veacul cel din urmă
Ne spunea cartea noastră vie

I Se va da să lupte, să răpună
Pe sfinții veacului de apoi
Dar va venii apoi Biruitorul
Să pună capăt marelui război

Deci nu mă tem, că El are puterea
Și-o sabia din gură-i va ieși
Pe ce ce locuiesc în umbra morții
Și lanțurile toate va zdrobi

Și zgura și țărâna va fi curăță
Și mii și mii de glasuri se vor ridica
În trupuri veșnice de slavă
Pe Domnul nostru Îl vom lăuda. Amin