CUM AȘTEPTĂM PE DOMNUL (II): Îndemn la veghere (Matei 24:36-51)

Templul de la Ierusalim era bijuteria cea mai de preț a evreilor. În Săptămâna Mare, cu mândrie, ucenicii L-au făcut atent pe Domnul Isus la clădirile Templului. Drept răspuns Mântuitorul le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” Cuvintele Domnului au stârnit curiozitatea ucenicilor, așa că L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Întrebările ucenicilor Îi oferă Mântuitorului ocazia de a vorbi despre viitor și despre contextul revenirii Sale. La finalul cuvântării, cu privire la revenirea Sa, Domnul Isus spune: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Iarpentru că ziua revenirii este necunoscută, Domnul cere ucenicilor Săi veghere: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru”. (Matei 24:42)

Deci, afirmația, CUM AȘTEPTĂM PE DOMNUL, are un răspuns biblic: VEGHIND. „A veghea” înseamnă a fi treaz, a fi atent la ceva, a sta de strajă, a supraveghea o activitate sau un obiectiv. Învățătura despre „a veghea” în așteptarea revenirii Domnului Isus o întâlnim în întreg Noul Testament. Acum doresc să ne concentrăm pe cuvintele din Matei 24. Ce ne spune Domnul Isus?

1) PERICOLUL IGNORANȚEI: Matei 24:37-42

Domnul Isus ne spune că la revenirea Sa va fi ca pe vremea lui Noe. Cum a fost pe vremea lui Noe? Înainte de potop oamenii duceau vieți obișnuite, mâncau și beau, se însurau și se măritau, fără să bănuiască ceva despre apele care-i vor lua pe toți. Mântuitorul ne spune că la fel de surprinsă va fi și generația revenirii Sale. La câmp sau la moară, unii vor fi luați și alții lăsați fără să intuiască ceva mai dinainte. Profetul Mica a prezis timpul acesta cu următoarele cuvinte: „Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor”. (Mica 7:4)

Uluiala din ziua revenirii Domnului este explicabilă dacă luăm aminte la ignoranța ce domnește astăzi în lumea întreagă cu privire la Cuvântul Domnului și la planurile lui Dumnezeu. Majoritatea locuitorilor planetei Terra nu-L cunosc pe Isus, și cu atât mai puțin cunosc despre revenirea Sa. Mai mult, este un fapt, majoritatea celor ce se pretind creștini, sunt fără nici o aspirație cu privire la cer. Astfel stând lucrurile, se va spune și despre generația noastră, n-au știu nimic.

Ucenicilor, însă, celor care-L cunosc și iubesc pe Domnul Isus, celor care nu sunt ignoranți cu privire la viitor căci le-a fost spus și ei au luat seama, Mântuitorul le spune: „Vegheați dar, ... ” Cuvântul lui Dumnezeu în 2Petru, capitolul 3, aduce o completare suplimentară la cele spuse de Domnul Isus: „Preaiubiților, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. în amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înștiințări, ca să vă fac să vă aduceți aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții proroci și de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri. Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor și vor zice: "Unde este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!" Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei și că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți. Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace”. (2Petru 3:1-14)

2) PERICOLUL NECREDINCIOȘIEI: Matei 24:43-51

Dacă pentru poporul Domnului ignoranța n-ar trebui să fie o primejdie, căci turma lui Hristos are adevărul și ia aminte la el, există o altă primejdie, și-anume, lipsa de credincioșie în cele oferite de Dumnezeu spre administrare. Viața în general este o administrație. Celor credincioși însă Domnul le încredințează daruri și slujbe suplimentare spre gestionare.

Poate că unii din noi suntem tentați să credem că nu avem o valoare mare în biserică, că darurile și lucrarea la care suntem chemați fie nu există, fie sunt de mică importanță. Fiecare din noi este important în ochii lui Dumnezeu, prezența și lucrarea fiecărui este foarte valoroasă, cât de mică ar fi. Ați auzit probabil vorba care zice: „Nu există lucrare mică, există doar oameni mici”. Deci, să punem ce avem în lucru și vom vedea cu timpul că vom crește. Domnul văzând interesul și dragostea noastră pentru El și pentru oameni va adăuga suplimentar, căci este scris: „... celui ce are, i se va da, și va avea de prisos”. (Matei 13:12)

Iată care este recomandarea apostolică în ce-i privește pe cei credincioși: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi† trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie”. (Romani 12:1-8)

Domnul Isus introduce în mesajul escatologic substantivul rob, care înseamnă o persoană aflată în dependență de altcineva. Privind înapoi în istorie vedem că în relațiile dintre oameni statutul de rob nu era unul de invidiat. Când este însă vorba de relația noastră cu Dumnezeu, statutul de rob este un privilegiu. Despre Moise se spune că a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, ca slugă. (Evrei 3:5) Apostolii se numesc pe ei înșiși în repetate rânduri robi ai lui Dumnezeu și ai lui Isus Hristos. (Romani 1:1; Iacov 1:1; 2Petru 2:1; Iuda 1:1)

Fiul lui Dumnezeu în îndemnul la veghere din Matei 24 vorbește despre un tip de rob chemat să hrănească la vremea potrivită celelalte slugi. Aluzia este evidentă la apostoli, evangheliști, păstori și învățători, și la chemarea acestora de a sluji turma lui Hristos cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel, care se numește pe sine în mai multe rânduri rob și ispravnic al lui Dumnezeu și care s-a făcut vrednic de ascultat, cu privire la slujirea lui spune următoarele prezbiterilor din Efes: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case și să vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârâ între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri stiți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuși a zis: "Este mai ferice să dai decât să primești." După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți”. (Fapte 20:18-36)

La sfârșitul carierei sale de slujitor, Pavel îi face câteva recomandări tânărului lucrător Timotei, recomandări valabile și pentru noi: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Impărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Iși vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba”. (2Timotei 4:1-5)

Poate va fi util să spunem și ce a consemnat Duhul Sfânt în Prima Epistolă a lui Petru în privința credincioșiei robilor lui Hristos: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş† al slavei care va fi descoperită: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu† pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vㆠpilde turmei. Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care† nu se poate veşteji, a slavei”. (1Petru 5:1-4)

CUM AȘTEPTĂM PE DOMNUL. Cuvintele rostite de Domnul Isus în Matei 24 sunt spuse ucenicilor care L-au luat la o parte pentru a cere detalii cu privire la vremea sfârșitului și la revenirea lui Mesia. Din explicațiile Domnului nostru înțelegem că El se așteaptă ca robii Săi să fie înțelepți și credincioși. „Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui”, spune Scriptura. (1Corinteni 4:2) Nu este lucru ușor. Omul din fire este mândru, egoist, violent, delăsător, neatent, nerăbdător, de unde și primejdia de a nu-ți împlini cu credincioșie chemarea. Primejdia este mare, un creștin, o credincioasă, un lucrător care se manifestă în firea pământească pierde contactul cu adevărul, revenirea Domnului îl va surprinde într-o postură neplăcută, iar soarta lui va fi soarta fățarnicilor. De aceea îndemnul la veghere al Domnului Isus este binevenit! Într-o lume cufundată în ignoranță ce aleargă orbeșt întru căpătuirea în cele lumești, copiii Domnului sunt chemați la discernământ și consacrare în cele duhovnicești în așteptarea cerului.

-Doamne, ajută-ne!