Împăratul Domițian, înclinat din fire spre cruzime, și-a ucis mai întâi fratele, iar apoi a declanșat o persecuție atroce împotriva creștinilor. În furia sa, a condamnat la moarte mai mulți senatori romani — pe unii din răutate, iar pe alții pentru a le confisca averile. Apoi, a dat ordin ca toți cei din neamul lui David să fie uciși. Printre numeroșii martiri care au pătimit în timpul acestei persecuții s-au numărat Simeon, episcopul Ierusalimului — care a fost răstignit — și apostolul Ioan, care a fost aruncat în ulei clocotit, fiind ulterior exilat pe insula Patmos. Flavia, fiica unui senator roman, a fost, de asemenea, exilată în Pont. Totodată, s-a instituit o lege prin care se prevedea că „niciun creștin, odată adus în fața tribunalului, nu poate fi scutit de pedeapsă decât dacă își leapădă credința”. În timpul acestei domnii, au fost născocite tot felul de povești menite să le facă rău creștinilor. Păgânii erau atât de orbiți de prejudecăți, încât, ori de câte ori o provincie romană era lovită de foamete, ciumă sau cutremure, vina era aruncată asupra creștinilor. Aceste persecuții au dus la o înmulțire a denunțătorilor. Mulți oameni, mânați de dorința de câștig, au depus mărturii mincinoase care au dus la moartea unor persoane nevinovate.

          Atunci când creștinii erau aduși în fața magistraților, li se cerea să depună un jurământ de probă. Dacă refuzau, erau condamnați la moarte. Aceeași pedeapsă era aplicată și celor care recunoșteau că sunt creștini. Dionisie Areopagitul, atenian de origine, a primit o educație aleasă, studiind atât disciplinele practice, cât și pe cele umaniste ale Greciei antice. Ulterior, a călătorit în Egipt pentru a studia astronomia, ocazie cu care a făcut observații precise asupra marii eclipse supranaturale care a avut loc în momentul răstignirii Mântuitorului nostru. Sfințenia vieții sale și puritatea purtării l-au făcut atât de apreciat în rândul creștinilor, încât a fost numit episcop al Atenei. El a fost martirizat în timpul domniei lui Domițian. Nicodim, un creștin binevoitor și de oarecare distincție, a suferit la Roma în timpul furiei persecuției acestui cezar. Protasie și Gervasie au suferit martiriul la Milano. Timotei a fost ucenicul renumit al apostolului Pavel și episcop al Efesului, unde a păstorit Biserica cu zel până în anul 97. În acea perioadă, pe când păgânii se pregăteau să sărbătorească o serbare numită Catagogion, Timotei, întâlnind procesiunea, i-a mustrat aspru pentru idolatria lor absurdă. Acest lucru i-a înfuriat atât de tare pe oameni, încât s-au năpustit asupra lui cu bâte și l-au lovit cu o asemenea cruzime, încât, două zile mai târziu, a murit din cauza rănilor.

Bibliografie:

John Fox, Fox's Book of Martyrs, pp. 24-25