Suntem critici într-o lume
Ce trăiește imperfect,
Avem ochi și pentru bine,
Dar, mai mult, pentru... defect!

Ne-am născut în jurul unor
Constatări, din primul ceas,
Ba eram prea mici, prea mari, sau
Prea tăcuți, ori prea „cu glas".

Critica dintr-o familie
Știe „educa" cu zel:
Ba că tata nu-i ca mama,
Ba că mama nu-i ca el;

Ba că mama nu-l respectă
Ba că tata-i prea furios,
Ba că, noi copiii suntem
Un exemplu gălăgios.

Mai apoi trecem prin școală,
Criticați de toți și-n tot,
Caracterizați în public:
„Prea deștept!", sau „prea netot!".

Am fost încolțiți de gheara
Anturajului modern
Și-am tratat greșită viața,
Criticând sfatul patern:

Că „babacii" nu știu multe,
Sau, poate, nu știu nimic!
„N-au talent bătrânii, dom'le! ... "
„Sunt înapoiați un pic!"

Înzestrați cu-ndemânarea
De-a deprinde imediat,
Ne-am trezit cu mâna-ntinsă
Șpre cei „buni" de criticat.

Nu-s de treabă nici vecinii,
Nici profesorii, nici ei!
Lupii-s oi și oaia-i lupul,
Nu-i bun nimeni, toți sunt răi!

Suntem critici, când guvernul
Nu ne dă, ci tot ne ia,
Cu dreptate sau, chiar fără,
Ne-am deprins a critica.

„Șefii sunt abuzatorii,
Ne conduc cu braț de fier,
Noi am merita un maxim,
Dacă cerem, ei ne cer!"

Murmurăm în gând greșeala,
Dar apoi, verbalizăm
Să audă toți și toate,
Că noi știm să criticăm.

Criticând mereu, reflexul
De-a răspunde negândit,
Ne dezvoltă și orgoliul
Și mândria ce-am hrănit.

Și ajungem într-o zonă
Când avem mereu răspuns
Pentru tot ce-n țară mișcă,
„Noi știm totul îndeajuns!"

Criticând, încet și sigur,
Ne formăm un mod de-a fi,
Nu vom ști când noaptea-i noapte
Sau când ziua este zi.

Nu vom ști dacă iubirea
E chiar sinceră sau nu,
Nu vom ști nici dacă „da-ul"
E chiar „Da" sau „Nu" e „Nu"

Nu vom ști poate discerne
Nici încrederea sau chiar
Bucuria unei inimi
Sau nici plânsul cu amar.

Ochiul critic, fără scopul
De-a ucide imediat,
Poate ridica cu grijă
Chiar și pe cel vinovat.

Criticând, dar nu cu ură,
Demonstrând cum tu trăiești,
Nu vei dărâma pe nimeni
Ci-o să poți să construiești.

Critica ce nu ucide,
Știe curăța ușor
Orice rană care poartă
Un apel de ajutor.

De ești critic, fii cu tine,
Comparându-te mereu
Cu trecutul și prezentul
În fața lui Dumnezeu.

Căci trăind curioși de alții,
Bine-ar fi să nu uitați,
Că suntem cu toții vrednici
Să fim zilnic... criticați.