1. Era o noapte rece și focul tremura
Dar pruncul jos în iesle tot locul încălzea
Iar stelele pe cer, sfioase îl vegheau
Și sfinții Lui părinți în brațe Îl țineau

R: În mâinile umane, brăzdate de dureri
Era ținut Mesia, salvarea lumii-ntregi
Și chipul luminat de pace îmbrăcat
Dădea speranță lumii, că omul e salvat

2. Umila Lui venire era croită-n stele
Dar magii descifrară o hartă cu mistere
Păstorii din câmpie la prunc s-au dus în grabă
Minunii lumii noi cu ochii lor s-o vadă