Un cod portocaliu
dar și unul roșu! ...


Un cod portocaliu
De căldură solară,
Împiedică omul
Să iasă afară,
E vară, în toată puterea
Doar că această vipie,
Nu-i dă ființei umane
mângâierea! ! ...
Ci la o pustiire stradală
Ca cea a GOMOREI,
Doar că nu-i, ploaie cu sulf
Căci prin a lui fapte, omul
Dă-n atmosferă
Carbonul...
Emisii enorme,
Emisii progresive,
Orbesc multe, guverne
Și-așa, prea permisive
Fiind cumpărate, de cei
Ce-aprind focuri mari,
Din scăpărări, de scântei
Și smog la cer, înalță
Dând climei o altă nuanță
Și-o altă abordare,
Omenirii, pregătind-o de-o
Ultimă transbordare! ...
Atmosfera pierde ozonul,
Și are cauză, omul
Care arbori vechi, omu-i taie
Cu-atâta mânie,
Îi face coli de hârtie
În loc s-o facă din paie,
Din ea la urmă aprinde văpaie! ! ...
Prevăd ce-i scris
Că sus s-a dschis un”zapis”
În care-i decis,
De către
Cel ce tot a făcut
A Creeat, DOMNUL pe omul
Pe care
Potopul cu apă atât l-a marcat! ! ...

Azi, omul ca termitele
Se-ascunde în mușuroaie,
Și-și mai permite, Prea Iubitule,
Să-ți cerșească, stropii de ploaie! ...

Tu o dai, dar o dai, pe alocuri
Încât rupe scocuri, acoperișuri
Zăgazuri și poduri,
Adusă de uragane,
De pe mări și oceane
De-aduc, omenirii și frică și foame,
Asfel Tu poți, răul învinge
Ca omul să-Ți ceară
Adevărata Pâne,
Și Sfântul, Tău Sânge
După ce individul
Învață a plânge,
Pentru că nu te-a ridicat, de sub Cruce
Și n-ancercat s-o facă, mai ușoară,
Atât de cumplit, să nu te doară,
Și azi mulți preferă, Cristoase să moară,
În chinuri veșnice și veșnică ocară...
Prea mulți, la scară mondială
Cultivă bogăție, răutate și boală! !
Și-o viață pământească, ușoară
Toate acestea-s, , a lor comoară
Dar ei în Șeolul, cel mai de jos
Fără de ele coboară,
Pe când
Aleșii urcă pe ”Scară”
Ei pentru cei nedrepți, nu-s pradă ușoară
Ci a Domnului, prețuită comoară! !
Mulți însă Doamne, am păcătuit
Și vedem, că ne-apropiem, de Sfârșit
Încât ne-ntoarcem la Tine,
Și fiecare s-a pocăit
Încât a doua oară, nu intră-n pământ! ...
Flămânzi îngroziți și-nsetati cu toții,
De-a Ta Venire-n, puterea nopții Pământul ca o flacără de
Lumină-nconjoară, lumea fiind în
Stare de frica, judecăpții să moară
Încendii vaste de pădure,
Și zăpușeala, ne-au pustiit
Și norii de fum, de tot ne-au ”orbit”
De nu vedem că vremea a și venit,
Nu vedem ”semne”
Ci vedem discoteci,
Unde adesea, iau foc
Și ard, sufletele lor seci
Ca stolul nocturn, de lilieci
Dup-o muncă prea forțată,
Vor o seară, deșănțată,
Lui Dumnezeu, rău de ei
Îi pare,
C-au ajuns în focul mare...
Trecător fiind și mic
În sufletul său,
Focul de veci va arde
Pe cel mincinos,
Netrebnic și rău...
Și greu ne-ntoarcem
Des ne-adunăm,
Progres în credință
Nu mai avem,
Am învățat să sărbătorim,
Dar nu-nvățăm prea des,
Să citim,
Și-un alt semn, de-ncălcare
De lege,
E că, Cuvântul, nu vrem a-l crede
Și înțelege,
Cu ochii-n telefoane,
Și căști în urechi
Trec pe roșu și mor perechi,
Toți cei plini, de toane! ...
Unii ce n-ar mai, pleca de la școală
Schițează muncitori, roboți pe o coală...
Cu-a lor istețime, vie,
Or să facă lumea, pustie
Căci din primul moment
Vor lucra, în industria de armament,
Și în gospodărie-i destulă
Nebunie,
Mâncarea cu carne-o, fac
Din zgârciuri și din hârtie,
Unii lucrează cu, fața suptă,
Pentru Satana și pentru valută,
Stăpânii se umflă, la ceafă și burtă! ! ...
Că toți pentru bani, de Satana
Ascultă,
Pământul acesta a ajuns prăpădit,
Căci el l-a condus și l-a pârjolit,
Și oamenii-n loc să citească Scriptura
De ea n-au timp! ...
Dar au, berechet, să distrugă natura! ! ...
O fac perenă, din pomi, cu flori
De polietilenă,
Când le miroși, te ia cu fiori
De le cobori steagul în bernă! ! ...
Ne-am depărtat cumplit,
De Dumnezeu
Și cam tot ce aici am trudit,
Au fost pași apăsați, spre cel rău...
Botezul, acestei călduri, ce topește
E PREGĂTIREA PENTRU FOCUL,
CE NU SE OSTOIEȘTE
Și vom ajunge-nainte, la așa nevoi,
Ce fac de ne vom urâ, chiar pe noi
-Folosiți rugăciunea
Opriți vărsarea de sânge!
Cereți pace lui Isus
Că vă duce la
”Grădina, cunoscută, cândva”
Unde nimeni nu plânge
Cereți minuni, de sus
Tânguindu-vă, Lui Iah și Iisus,
Conduși cereți, a fi pe pământ
În tot ce faceți și gândiți
În toată viața voastră,
De Spiritul Sfânt! !
Te rog, iartă, oamenii Stăpâne! ...
Și le dă lor, din cereasca, Ta Pâine
Cheamă-i Tată și răul învinge,
Fă-i părtași, la al Fiului Sânge...
Singurul ce focul chinului îl
Poate stinge! ...

Biblia rămasă, de la moșu
Mi-e pază sfântă, în codul roșu! ...

Blându Ioan
30.06. 2026.